Military pension base calculation: exclusion of judicial placement allowance from military-specific 25% device allowance

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și precizată ulterior, reclamantul S.A. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, solicitând anularea deciziei de pensionare nr. 097380 din 15 ianuarie 2002 și decizia nr. 3 din 4 martie 2002, adoptată de Comisia de contestații, precum și obligarea autorității administrative pârâte, la emiterea unei noi decizii, prin care cuantumul pensiei să fie stabilit în raport cu baza de calcul, care să includă și indemnizația de dispozitiv, pe care a primit-o în cursul activității sale de magistrat militar.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 418 din 31 ianuarie 2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând că drepturile sale de pensie au fost corect stabilite.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 531 din 23 iunie 2003, a respins recursul reclamantului, ca nefondat, reținând, în esență că indemnizația de dispozitiv, de care beneficiază și magistrații militari, în considerarea calității de militar, se raportează la drepturile bănești, la care aceștia beneficiază ca urmare a acestei calități.

Ca urmare a memoriului formulat de recurentul-reclamant S.A., Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat la data de 22 iunie 2004, recurs în anularea hotărârilor de mai sus, invocând prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992, republicată și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile, precum și prevederile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 195/2004, susținând că instanțele au pronunțat hotărâri esențial nelegale și vădit netemeinice, ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente în cauză.

În motivarea recursului în anulare, se susține că reclamantul, care a avut calitatea de magistrat militar, cu ocazia pensionării, a optat pentru acordarea pensiei militare de stat, situație în care erau incidente prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, potrivit cărora baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de serviciu, este solda lunară brută avută în ultima lună de activitate.

Se mai susține că potrivit art. 3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, solda brută lunară include solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv care, potrivit art. 13, reprezintă o cotă de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit și indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.

S-a mai susținut că, potrivit Anexei nr. 7 pct. 11 la Legea nr. 138/1999, magistrații militari beneficiază de drepturile reglementate în legislația aplicabilă personalului autorității judecătorești, iar pentru calitatea de cadru militar în activitate, beneficiază de:

- solda de grad și gradațiile calculate la aceasta, potrivit legislației cadrelor militare în activitate;

- premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului militar, mai puțin cele care au corespondent în legislația aplicabilă organelor autorității judecătorești.

De asemenea, se susține că, potrivit art. 2 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, magistrații militari au dreptul, pentru activitatea desfășurată în această calitate, la o indemnizație de încadrare lunară, stabilită pe baza coeficienților de multiplicare prevăzuți în Anexa nr. 1 din această lege.

În final, se susține că baza de calcul folosită la determinarea pensiei militare de stat pentru magistrații militari trebuia să includă și indemnizația de dispozitiv de 25%, care trebuie raportată la toate drepturile bănești, inclusiv la indemnizația de încadrare lunară, de care reclamantul beneficia în calitate de magistrat.

Ministerul Apărării Naționale, prin întâmpinările depuse, a susținut în mod consecvent că acțiunea și, respectiv, recursul în anulare sunt nefondate, cuantumul pensiei militare de serviciu fiind stabilit în conformitate cu prevederile legale incidente în cauză.

Recursul în anulare este nefondat.

Este necontestat că intimatul-reclamant, magistrat militar, cu ocazia pensionării, a optat pentru pensia militară de stat.

Problema pusă în cauza de față este dacă indemnizația de dispozitiv lunară, de 25%, care se include în baza de calcul a pensiei militare de stat, se calculează în raport și cu indemnizația de încadrare lunară, pe care intimatul-reclamant o primea în calitate de magistrat potrivit Legii nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare, ori se calculează numai în raport cu drepturile bănești primite ca urmare a calității de militar.

Interpretarea teleologică a dispozițiilor legale incidente în cauză, impune concluzia că indemnizația de dispozitiv lunară, de 25%, se calculează numai în raport cu drepturile bănești primite ca urmare a calității de militar.

Astfel, potrivit prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat, este solda lunară brută avută în ultima lună de activitate, care include solda de grad corespunzătoare la data trecerii în rezervă.

Noțiunea de soldă lunară este definită de prevederile art. 3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, ca fiind compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv.

La rândul său, indemnizația de dispozitiv este definită de prevederile art. 13 din aceeași lege, ca fiind formată dintr-o cotă de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.

Deci, din prevederile legale citate mai sus, rezultă în mod neechivoc că indemnizația de dispozitiv, ca drept salarial acordat în considerarea calității și activității de militar, se calculează prin raportarea cotei de 25%, la drepturile bănești de care cadrele militare beneficiază ca urmare a calității de militar.

Este adevărat că potrivit prevederilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, magistrații militari pot opta între pensia de serviciu stabilită în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, și pensia militară de serviciu, putând beneficia de prevederile legale mai favorabile.

Punctul de vedere exprimat în recursul în anulare, potrivit căruia indemnizația de dispozitiv ar trebui calculată prin raportarea cotei de 25%, și la indemnizația acordată în condițiile Legii nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare, ar duce la combinarea dispozițiilor mai favorabile din cele două legi și la crearea unei reglementări noi.

Or, o astfel de soluție este interzisă instanței, care nu poate să-și depășească atribuțiile, prin imixtiunea în competențele puterii legislative.

Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge recursul în anulare, ca nefondat, soluția instanței de fond și a instanței de recurs fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Procurorul general, împotriva sentinței nr. 418 din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă și împotriva deciziei nr. 531 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 decembrie 2004.