Scope of tort liability for school director: defective organization of supervision duties vs. limits of claim and civil code causation

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la 18 septembrie 2020, astfel cum a fost precizată şi modificată la 20 octombrie 2020, reclamanta A., prin reprezentant legal, B., a chemat în judecată pe pârâţii C., D., E., Şcoala Gimnazială Deagurile, Unitatea Administrativ Teritorială – Comuna Recea şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş, solicitând obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 100.000 €, echivalentul în RON la data plăţii efective, sumă ce reprezintă prejudiciul moral.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa nr. 317 din 17 iunie 2021, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta UAT Comuna Recea, şi a respins cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş, şi a admis în parte acţiunea, fiind obligaţi pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş, Şcoala Gimnazială Deagurile, E. şi C., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 15.000 € (echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii), cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea în contradictoriu cu pârâtul D. şi au fost obligaţi pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş, Şcoala Gimnazială Deagurile, E. şi C., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 3208 din 21 iunie 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis apelurile formulate de pârâţii C., Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş şi de E., împotriva sentinţei civile nr. 317 din 17 iunie 2021 a Tribunalului Argeş. A schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că a obligat şi pe pârâtul D. la plata despăgubirilor, alături de ceilalţi apelanţi-pârâţi. A menţinut, în rest, sentinţa.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 3208 din 21 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a declarat recurs pârâta E..

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de fond nu a fost învestită prin cererea de chemare în judecată cu pretinsa faptă delictuală reţinută în sarcina sa, însă curtea de apel a respins în mod nelegal apelul său.

Curtea de apel a reţinut greşit că "reclamanta a sesizat instanţa prin prisma atingerii aduse integrităţii sale fizice (...)", întrucât atingerea adusă integrităţii sale fizice este doar consecinţa arătată de reclamantă, adică prejudiciul cauzat de faptul arătat şi detaliat pentru fiecare dintre pârâţii chemaţi în judecată. Instanţa a fost învestită a verifica îndeplinirea atribuţiei de a lua, în calitate de director al instituţiei de învăţământ şi în calitatea de administrator de patrimoniu, "(...) măsurile necesare pentru a efectua reparaţiile la mobilierul deteriorat şi să facă propuneri de înlocuire/casare unde este cazul".

În aprecierea sa, instanţele de fond au extins, cu încălcarea principiului disponibilităţii consacrat de art. 9, precum şi de art. 22 alin. (6) C. proc. civ., limitele judecăţii cu care au fost învestiţi prin cererea de chemare în judecată.

Chiar în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut că fapta ilicită îmbracă forma unei pluralităţi de acţiuni/inacţiuni care au condus la vătămarea corporală a reclamantei, se observă că reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta E. exclusiv pentru că, în calitatea de director, nu ar fi luat măsurile necesare pentru a efectua reparaţiile la mobilierul deteriorat şi să facă propuneri de înlocuire/casare, iar orice altă acţiune sau inacţiune imputată de instanţele de judecată fără a fi invocată în cererea de chemare în judecată reprezintă o încălcare a principiului disponibilităţii.

Prin urmare, a subliniat că fapta ilicită cu care reclamanta a înţeles să învestească instanţa de judecată în ceea ce o priveşte este aceea că, în calitate de administrator de patrimoniu ar fi trebuit să ia măsurile necesare pentru a efectua reparaţiile la mobilierul deteriorat şi să facă propuneri de înlocuire/casare unde este cazul. Conform susţinerilor reclamantului, prăbuşirea dulapului în urma căreia a suferit vătămarea integrităţii fizice, i-ar fi fost imputabilă din cauza omisiunii că nu a luat aceste măsuri necesare. Or, această omisiune imputată de reclamant este evident diferită de actul omisiv reţinut de instanţele de fond referitor la "modalitatea defectuoasă în care a întocmit planificarea şi din organizarea serviciului în şcoală pentru cadrele didactice."

A mai precizat că în mod corect s-a reţinut de către tribunal că fapta care i-a fost imputată prin acţiune nu există şi că "(...) nu rezultă că incidentul s-ar fi produs din cauză ca dulapul ar fi deteriorat (...)", iar instanţa de apel şi-a însuşit corect această constatare, însă decizia recurată este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, deoarece acest motiv de apel referitor la încălcarea principiul disponibilităţii, deşi invocat în termen, a fost respins.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1357, art. 1358, art. 16 şi art. 1370 C. civ.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta-pârâtă a arătat că a fost în mod greşit obligată să plătească despăgubiri în solidar cu ceilalţi pârâţi pentru că deşi reclamanta a invocat neluarea de "măsuri necesare pentru a efectua reparaţiile la mobilierul deteriorat şi să facă propuneri de înlocuire/casare unde este cazul", instanţa a reţinut că prin "modalitatea defectuoasă în care a întocmit planificarea şi din organizarea serviciului în şcoală pentru cadrele didactice" pârâta ar fi contribuit la producerea vătămării integrităţii fizice a reclamantei.

Recurenta-pârâtă a susţinut că dispoziţiile art. 1357 C. civ. au fost interpretate greşit în opinia recurentei-pârâte, deoarece în cazul său nu sunt întrunite condiţiile atragerii răspunderii civile delictuale, nu există forma de vinovăţie definită în art. 16 C. civ., iar dispoziţiile art. 1358 C. civ. au fost aplicate greşit, deoarece instanţa a făcut confuzie între împrejurările în care s-a produs prejudiciul şi fapta delictuală reţinută în sarcina sa. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1358 C. civ., a susţinut că au fost aplicate greşit, întrucât s-a apreciat de instanţa de apel că prejudiciul a fost produs printr-o acţiune simultană sau succesivă a recurentei-pârâte.

A menţionat că instanţa de apel nu a reţinut cu claritate dacă i se impută o acţiune sau omisiune. Poate constitui faptă ilicită nu numai o acţiune, dar şi o omisiune, iar orice abţinere de la îndeplinirea acelei activităţi sau de la săvârşirea acţiunii prevăzută de normele imperative ale legii constituie faptă ilicită, concluzionându-se că inacţiunea este faptă ilicită în toate cazurile când legea prevede imperativ obligaţia unei persoane de a acţiona într-un anumit fel, adică de a avea o conduită pozitivă.

În acest context a precizat că, având în vedere că în calitate de director a acţionat aprobând "Graficul profesorilor de serviciu pe şcoală pentru anul şcolar 2016 – 2017", nu se poate reţine că fapta ilicită imputată ar consta într-o omisiune, ci doar într-o acţiune, care conform motivării instanţei de apel este dată de întocmirea planificării într-o modalitate defectuoasă şi din organizarea defectuoasă a serviciului în şcoală.

Evaluând probatoriul administrat în cauză, curtea de apel a reţinut că pârâtul D. a semnat planificarea fără obiecţiuni, sens în care în pagina 13 din decizie se arată că: "în contextul evaluării răspunderii civile delictuale a cadrelor didactice chemate în judecată, Curtea constată că sunt îndeplinite toate condiţiile, după cum urmează: fapta ilicită a profesorilor de serviciu a constat în aceea că nu au îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina lor prin art. 18 din Regulamentul de ordine interioară, nu au supravegheat elevii în pauză/nu au comunicat imposibilitatea îndeplinirii atribuţiilor profesorului de serviciu. Fapta acestora a fost săvârşită cu vinovăţie, pârâta C. aflându-se în cancelarie în timpul pauzei, pârâtul D. semnând planificarea fără obiecţiuni."

Prin prisma lipsei unei sesizări din partea pârâtului D. sau a oricărei alte persoane, în sensul că un profesor de serviciu dintre cei doi desemnaţi în ziua de marţi la Şcoala Deagurile nu-şi poate îndeplini obligaţiile stabilite şi asumate fără obiecţiuni, nu se poate constata nici existenţa vinovăţiei sale, în sensul culpei definită de art. 16 alin. (3) C. civ., constând în faptul că nu aş fi prevăzut rezultatul faptei, deşi trebuia să-1 prevăd sau că, deşi aş fi prevăzut rezultatul, nu l-am acceptat socotind fără temei că nu se va produce.

În susţinerea acestui argument a mai menţionat că nu ar fi putut să prevadă faptul că nici unul dintre profesorii de serviciu nu-şi vor îndeplini corespunzător obligaţia de supraveghere a copiilor şi că ar fi acceptat fără temei acest lucru, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de supraveghere producându-se rezultatul vătămător. În condiţiile în care, respectând art. 11 lit. r) din Capitolul IV din Regulament, în calitate de director a aprobat "Graficul profesorilor de serviciu pe şcoală pentru anul şcolar 2016 – 2017", înregistrat cu nr. x din 26 septembrie 2016 asumat de profesori şi, în special de profesorii pârâţi fără obiecţiuni, nu ar fi putut să prevădă rezultatul faptei, respectiv că profesorii de serviciu desemnaţi nu îşi vor îndeplini corespunzător obligaţiile de supraveghere, atât timp cât aceştia nu au comunicat imposibilitatea îndeplinirii atribuţiilor profesorului de serviciu.

Fapta ilicită reţinută în sarcina sa (modalitatea defectuoasă în care a întocmit planificarea şi din organizarea serviciului în şcoală) nu poate antrena producerea prejudiciului suferit de reclamantă (vătămarea corporală cauzată reclamantei prin căderea dulapului în pauză), în condiţiile omisiunii profesorilor de serviciu de a-şi îndeplini corespunzător obligaţiile de serviciu şi de a sesiza conducerea că nu-şi pot îndeplini obligaţia de supraveghere, omisiune reţinută chiar de curtea de apel.

În analiza existenţei legăturii de cauzalitate, recurenta-pârâtă a susţinut că în mod nelegal instanţa de apel a reţinut în privinţa sa existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul suferit de reclamantă, deoarece doar în ipoteza în care nu se poate stabili cu precizie cauza prejudiciului, se atribuie valoare cauzală tuturor faptelor sau împrejurărilor care l-au precedat. De aceea, Curtea de Apel Piteşti a făcut şi o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 1370 C. civ., întrucât la producerea prejudiciului s-a putut stabili cauza acestuia, reţinându-se inacţiunea pârâţilor C. şi D. de a nu îşi fi îndeplinit în mod corespunzător obligaţia de supraveghere şi, în nici un caz, nu se poate reţine acţiunea simultană sau succesivă a recurentei-pârâte de a fi planificat defectuos organizarea serviciului în şcoală.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş a formulat întâmpinare, prin care a arătat că acţiunea trebuia respinsă, raportat la Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Intimata pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Recea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se dispună respingerea recursului.

Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Recea, în calitate de intimat-pârât, a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de acesta, ca neîntemeiate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele: Cum recurenta pârâta a invocat incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond nu a fost învestită prin cererea de chemare în judecată şi cu pretinsa faptă delictuală reţinută în sarcina sa, Înalta Curte reţine că cel de-al cincilea motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.,vizează neregularităţi de ordin procedural care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi,nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că recurenta pârâtă a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în ceea ce priveşte investirea instanţei prin cererea de chemare în judecată susţinând că instanţa de fond nu a fost învestită cu fapta delictuală şi în ceea ce o priveşte.

Faţă de această susţinere, verificând limitele investirii instanţei în raport de cererea de chemare în judecată întemeiată atât pe dispoziţiile art. 1357 C. civ., ce reglementează condiţiile răspunderii civile delictuale, cât şi în raport de prevederile art. 1373 C. civ.,privind răspunderea comitenţilor pentru prepuşi, Înalta Curte constată că reclamanta A. a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor C., D., E., Şcoala Gimnazială Deagurile, Unitatea Administrativ Teritorială – Comuna Recea şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş, la plata sumei de 100.000 Euro, echivalentul în RON la data plăţii efective, cu titlu de prejudiciu moral. Astfel, în ceea ce o priveşte pe pârâta E., în calitate de director al instituţiei de invatamant, s-a arătat că " prin regulamentul scolii, aceasta aveaşsi calitatea de "administrator de patrimoniu" iar în această calitate trebuia să ia măsurile necesare pentru a efectua reparaţiile la mobilierul deteriorat şi să facă propuneri de înlocuire/casare unde este cazul," Or, în raport de aspectele de fapt şi de drept învederate prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că instanţele au analizat raporturile juridice dintre părţi prin prisma limitelor investirii în ceea ce priveşte antrenarea răspunderii civile delictuale obiective a recurentei pârâte, şituaţie în care susţinerile acesteia legate de limitele investirii instanţei şi de incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate şi fără suport legal.

Cum recurenta pârâtă a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 1357, art. 1358, art. 16 şi art. 1370 C. civ., Înalta Curte reţine, că ipotezele circumscrise motivului de recurs enunţat se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză, aspecte ce însă nu se verifică în cauză.

Astfel, raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a analizat raporturile juridice dintre părţi şi întrunirea cumulativă a condiţiilor răspunderii civile delictuale din perspectiva dispoziţiilor art. 1357, art. 1358, art. 16 şi art. 1370 C. civ., sens în care în mod legal s-a reţinut că "fapta ilicită a directorului rezultă din modalitatea defectuoasă în care a întocmit planificarea şi din organizarea serviciului în şcoală pentru cadrele didactice, astfel încât supravegherea elevilor nu s-a mai putut realiza în condiţii optime, faptă ce a condus la producerea prejudiciului."

Înalta Curte reţine că întrunirea cumulativă a condiţiilor răspunderii civile delictuale a fost analizată de instanţa de apel prin prisma tuturor faptelor şi împrejurărilor care au precedat vătămării corporale a reclamantei, respectiv "toate acele condiţii exterioare care au contribuit precumpănitor la realizarea efectului păgubitor", sens în care a procedat la " delimitarea tuturor acţiunilor sau inacţiunilor care au determinat în mod direct producerea prejudiciului" raportându-se şi la "condiţiile cauzale", respectiv faptele ilicite care au făcut posibilă producerea accidentului.

Din perspectiva celor expuse, în condiţiile în care instanţa de apel a făcut o legală şi corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor ce reglementează răspunderea civilă în raport de condiţiile cauzale şi de faptele ilicite care au făcut posibilă producerea accidentului, Înalta Curte reţine că niciuna din susţinerile recurentei pârâte nu se circumscrie nici dispoziţiilor art. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta E. împotriva deciziei civile nr. 3208 din 21 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta E. împotriva deciziei civile nr. 3208 din 21 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2023.