Revision for contradictory judgments barred where res judicata was previously raised and analyzed

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Decizia atacată

Prin decizia civilă nr. 965A din data de 20 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de apelantele-intervenientele A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2355 din data de 17 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu apelantul-reclamant C., cu apelanta-reclamantă D. şi cu intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

A admis apelurile formulate de apelanţii-reclamanţi C. şi D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul următor:

A admis, în parte, cererea principală şi cererea conexă.

A anulat, în parte, decizia nr. 18260 din data de 12 ianuarie 2018 a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, în sensul că numărul de puncte compensatorii cuvenit fiecăruia dintre reclamanţi este de 165.012.

A obligat pe pârâtă la plata către reclamantul C. a sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

A obligat pe intimata-pârâtă la plata către apelantul-reclamant C. a sumei de 4.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată aferente apelului (onorarii experţi) şi la plata către apelanta-reclamantă D. a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată aferente apelului (onorariu avocat).

Prin decizia civilă 1184A din data de 12 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis cererea de completare a deciziei civile nr. 965A din data de 20 iunie 2022 formulată de petentul E., în contradictoriu cu apelantele-interveniente A. şi B., apelantul-reclamant C., apelanta-reclamantă D. şi intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, şi a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 965A din data de 20 iunie 2022, în sensul că a admis, în parte, cererea de majorare a onorariului de expert şi a majorat onorariul stabilit pentru efectuarea expertizei tehnice în specialitatea evaluare imobiliară cu suma de 1.000 RON.

A stabilit în sarcina apelanţilor-reclamanţi obligaţia de a achita diferenţa de onorariu, câte 500 RON fiecare.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 965A din data de 20 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au formulat cerere de revizuire revizuentele B. şi A..

I.3. Înregistrarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2022, la data de 4 iulie 2022.

I.4. Cererea de revizuire

Revizuentele B. şi A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 965A din data de 20 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018, solicitând anularea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 513 alin. (4) modificat C. proc. civ.

În susţinerea cererii, au arătat că, prin hotărârea atacată, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 386 din data de 15 noiembrie 2010, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2010, prin care a fost admis apelul pe care l-au declarat împotriva sentinţei civile nr. 124 din data de 16 mai 2008, pronunţate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2000, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Primăria Municipiului Craiova şi Primarul Municipiului Craiova.

Au precizat că, prin această decizie, a fot schimbată sentinţa civilă nr. 124 din data de 16 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2006, în sensul că a fost admisă, în parte, contestaţia pe care au formulat-o şi s-a constatat că sunt îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în cote de câte 1/2 pentru fiecare, pentru construcţiile în suprafaţă totală de 297,70 m.p., demolate, compuse din: casă cu 16 camere (în suprafaţă de 210,40 m.p.), casă cu 3 camere (în suprafaţă de 37,80 m.p.), grajd în suprafaţă de 43,50 m.p.), cameră de 6 m.p. şi pivniţă în suprafaţă de 54 m.p. şi pentru suprafaţa de 15.827 m.p. teren intravilan situat în Craiova, str. x; s-a dispus subrogarea în drepturile Municipiului Craiova rezultate din contractul de cesiune cu nr. x din data de 19 martie 2001, pentru suprafaţa de 7.500 m.p., contract încheiat între Consiliul Local al Municipiului Craiova şi F. S.R.L., suprafaţă individualizată în Anexa la contract.

Revizuentele au menţionat că decizia civilă nr. 386 din data de 15 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2010, a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 5733 din data de 5 iulie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, au susţinut că decizia civilă nr. 386 din data de 15 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2010, are autoritate de lucru judecat şi se manifestă fie sub formă de excepţie procesuală, astfel cum este reglementată de art. 432 C. proc. civ., fie sub formă de prezumţie legală absolută, astfel cum prevede art. 430 C. proc. civ.

Au subliniat că, în raport de prevederile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În acest context, revizuentele au arătat că, din cuprinsul deciziei civile nr. 386 din data de 15 noiembrie 2010, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2010, rezultă că terenul în suprafaţă de 15.827 m.p. este teren intravilan, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert ing. G..

Totodată, revizuentele au apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizure întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive şi cu condiţia ca ele să facă parte din sistemul organelor judiciare; hotărârile judecătoreşti în cauză să cuprindă, în dispozitivul lor, măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire şi în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucrului judecat sau, dacă aceasta a fost ridicată, să nu fi format obiect de dezbatere.

Cu privire la această ultimă condiţie, revizuentele au arătat că, cu ocazia judecării procesului, instanţa nu a pus în dezbatere problema autorităţii de lucru judecat, nici chiar din oficiu, această problemă de drept fiind ignorată de către Curtea de Apel Bucureşti, pe tot parcursul procesului.

De asemenea, în susţinerea căii de atac promovate, revizuentele au redat aspecte teoretice şi jurisprudenţiale referitoare la manifestările autorităţii de lucru judecat, la efectul negativ şi pozitiv al acesteia.

I.5. Apărările formulate în cauză

Intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă şi nefondată.

În esenţă, a susţinut că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât cele două hotărâri invocate de către revizuente nu sunt potrivnice, având în vedere că, prin prima, instanţa a recunoscut dreptul acestora la acordarea măsurilor reparatorii – drept ce a fost ulterior înstrăinat de către acestea –, fapt constatat şi de către instanţa de judecată, prin decizia civilă nr. 965 din data de 20 iunie 2022.

A subliniat că, la momentul pronunţării hotărârii atacate prin prezenta cale de atac, revizuentele nu mai erau titularele dreptului, astfel că nu se poate reţine vreo contradicţie sau vreo încălcare a autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 386/2010.

Au arătat şi că revizuentele nu aveau calitatea procesuală activă în vederea formulării contestaţiei, împrejurare constatată de către instanţă prin decizia nr. 965 din data de 20 iunie 2022.

Revizuenta A. a formulat note scrise (intitulate "Răspuns la întâmpinare"), prin care a susţinut că revizuirea nu este inadmisibilă, întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea prezentei căi de atac, precum şi că are calitate procesuală activă în ceea ce priveşte formularea revizuirii, contrar celor susţinute, prin întâmpinare, de către intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

I.6. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În cauză, a fost fixat termen de judecată la data de 8 decembrie 2022, când s-a dispus amânarea judecăţii la data de 2 martie 2023, în vederea ataşării dosarelor în care au fost pronunţate hotărârile pretins a fi potrivnice, instanţa reţinând că decizia atacată nu era redactată.

La termenul de judecată din data de 2 martie 2023, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra cererii de revizuire.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prioritar, faţă de apărările formulate de către revizuente, prin care acestea au susţinut că au calitate procesuală activă în formularea revizuirii, Înalta Curte constată că, prin întâmpinare, intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu a susţinut lipsa calităţii procesuale active a revizuentelor în declararea prezentei căi de atac, ci au invocat faptul că acestea nu aveau calitatea procesuală activă să formuleze contestaţia împotriva deciziei de compensare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, contestaţie ce a făcut obiectul dosarului finalizat prin decizia atacată cu revizuire.

Ca atare, Înalta Curte, contrar celor susţinute de către revizuenta A., constată că nu este învestită cu soluţionarea unei excepţii care să vizeze declararea prezentei căi de atac, susţinerile intimatei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor reprezentând apărări pe fondul cauzei, care ar urma să fie supuse analizei instanţei doar în situaţia în care s-ar reţine admisibilitatea revizuirii.

Totodată, din perspectiva normelor de procedură aplicabile speţei, Înalta Curte, având în vedere prevederile art. 24 şi art. 25 alin. (1) C. proc. civ. (conform cărora, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar procesele în curs de judecată rămân supuse acelei legi), reţine incidenţa dispoziţiilor C. proc. civ. anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, în condiţiile în care prezentul litigiul a demarat în luna februarie 2018, anterior intrării în vigoare a actului normativ menţionat – 21 decembrie 2018.

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează, acestea fiind limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menţionat.

Astfel, un prim aspect ce trebuie avut în vedere este acela al obiectului cererii de revizuire şi al temeiului de drept invocat de parte, în vederea examinării cerinţelor de admisibilitate a căii de atac deduse judecăţii.

În speţă, revizuentele şi-au întemeiat cale a atac pe motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Raţiunea acestei reglementări constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Conform acestor dispoziţii legale, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: (i) existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie contradictorii; (ii) hotărârile judecătoreşti respective să fie pronunţate în dosare diferite; (iii) să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; (iv) în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Ca atare, doctrina şi jurisprudenţa au stabilit în mod consecvent că una dintre condiţiile de admisibilitate a revizuirii ce are ca fundament prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este aceea ca, în cel de-al doilea litigiu al părţilor, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat, iar, dacă aceasta a fost totuşi invocată, instanţa să fi omis să o analizeze.

O asemenea interpretare se impune întrucât dacă în cel de-al doilea proces autoritatea de lucru judecat a fost invocată şi soluţionată, dezlegarea oferită de instanţă dobândeşte ea însăşi autoritate de lucru judecat, fiind necesară şi obligatorie respectarea ei în orice altă judecată ulterioară.

Prin urmare, într-o asemenea situaţie, formularea unei cereri de revizuire prin care să se propună reanalizarea autorităţii de lucru judecat, pentru a se obţine o altă soluţie decât aceea pronunţată anterior, nu ar putea fi primită, fiind inadmisibil a se încerca o nouă analiză a unei (unor) chestiuni care, tranşate fiind, intră sub protecţia acordată de lege lucrului judecat.

În speţă, revizuentele au susţinut că prin decizia atacată a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 386 din data de 15 noiembrie 2010, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2010, irevocabilă prin decizia civilă nr. 5733 din data de 5 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.

Or, în decizia atacată (care a finalizat cel de-al doilea litigiu), instanţa a constatat că, prin cererea de apel, revizuentele au invocat nelegalitatea şi nemeinicia sentinţei pronunţate în cauză de către tribunal, susţinând că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 386 din data de 15 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 5733 din data de 5 iulie 2011, cu privire la categoria terenului.

Astfel, analizând această critică, a arătat că, deşi într-adevăr amplasamentul terenului este în intravilan, sub aspectul categoriei de folosinţă la data preluării, instanţa învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2010 a stabilit că, din suprafaţa totală de 23.337 m.p., o suprafaţă de 3.458,30 m.p. erau curţi construcţii, o suprafaţă de 300 m.p. era grădină, iar o suprafaţă de 19.271 m.p. era bălţi.

Prin urmare, a reţinut că nu toată suprafaţa avea categoria curţi- construcţii şi, raportat la concluziile expertizei în specialitatea topografie efectuată în apel, a constatat că în totalul de 15.827 m.p., pentru care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, este inclusă suprafaţa reprezentând curţi-construcţii şi grădini, iar diferenţa de 12.068,70 este bălţi şi altele.

De asemenea, curtea de apel a avut în vedere dezlegările date prin decizia a cărei autoritate de lucru judecat se pretindă că a fost încălcată, şi în soluţionarea primului motiv de apel susţinut de către revizuente, prin care acestea au afirmat că în mod greşit a fost reţinut faptul că nu au calitatea de persoane îndretăţite pentru cota de 1/2 din imobil.

Ca atare, analizând conţinutul actelor încheiate între părţi, a constatat că obiectul contractului de cesiune l-a constituit integralitatea drepturilor ce li se cuveneau revizuentelor, în calitate de persoane îndreptăţite conform deciziei civile nr. 386 din data de 15 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2010, irevocabilă prin decizia civilă nr. 5733 din data de 5 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, a analizat critica formulată prin apelul reclamantului C., prin care acesta a susţinut că valoarea imobilului calculată de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor este greşită în raport de amplasamentul şi de valorile din grila notarială, precum şi apelul formulat de reclamanta D., prin care s-au formulat critici din perspectiva modalităţii de calcul a numărului de puncte şi s-a susţinut, printre altele, şi încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii pronunţate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Astfel, curtea de apel, sub aspectul amplasamentului, a reţinut că, prin decizia civilă nr. 386 din data de 15 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2010, irevocabilă prin decizia civilă nr. 5733 din data de 5 iulie 2011, s-a stabilit că suprafaţa de 15.827 m.p. este teren intravilan situat în Craiova, str. x.

A mai arătat că, potrivit aceleiaşi decizii măsurile reparatorii au fost acordate pentru casă cu 16 camere (în suprafaţă de 210,43 m.p.), casă cu 3 camere (în suprafaţă de 37,80 m.p.), grajd (în suprafaţă de 43,50 m.p.), cameră de 6 m.p. şi pivniţă în suprafaţă de 54 m.p.

Prin urmare, raportat la cele stabilite prin această hotărâre, a apreciat că în mod greşit Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor cât şi expertul au scăzut suprafaţa de 54 m.p. reprezentând pivniţă din suprafaţa de 210,40 m.p. a casei cu 16 camere.

Or, faţă de situaţia concretă a speţei şi de considerente deciziei atacate prin prezenta revizuire, Înalta Curte constată că puterea de lucru judecat a dezlegărilor date prin decizia civilă nr. 386 din data de 15 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2010, a fost atât invocată de către părţi, cât şi analizată de către curtea de apel, iar nemulţumirea revizuentelor cu privire la eficienţa dată acesteia de către instanţă nu echivalează cu neinvocarea sau neanalizarea autorităţii de lucru judecat.

De altfel, din cuprinsul cererii de revizuire, nu rezultă cu claritate în ce constă pretinsa contradicţie dintre cele două decizii indicate a fi potrivnice, revizuentele rezumându-se la a enunţa dispoziţii legale, precum şi aspecte reţinute de doctrină şi jurisprudenţă cu privire la efectele autorităţii de lucru judecat şi la a arăta ceea ce s-a stabil prin cele două hotărâri menţionate.

În consecinţă, examinarea în cadrul prezentei cereri a unei afirmate contrarietăţi între hotărârile judecătoreşti menţionate apare ca inadmisibilă, autoritatea de lucru judecat susţinută fiind, după cum s-a arătat mai sus, deja invocată, analizată şi decisă în litigiul în care a fost pronunţată decizia atacată.

Ca atare, faţă de considerentele anterior reţinute, în temeiul art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 965A din data de 20 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţate în dosarul nr. x/2018, formulată de revizuentele B. şi A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 965A din 20 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018, formulată de revizuentele B. şi A..

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2023.