Admissibility of revision for contradictory judgments where prior decision explicitly applied res judicata

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 2486/A/15.10.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosar nr. x/2019, a fost admis apelul formulat de apelanţii contestatori A. şi B. în contradictoriu cu intimaţii C. şi D., a fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 1782/02.03.2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în sensul că s-a admis contestaţia la executare, a fost anulată executarea silită şi toate actele de executare efectuate în dosarul execuţional nr. x/219 al BEJA Executoris, precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţate în dosarul nr. x/2019, au fost menţinute dispoziţiile referitoare la cererea de întoarcere a executării silite şi la cererea de suspendare a executării silite, s-a dispus restituirea către contestatori a sumei de 1000 RON, taxa de timbru aferentă contestaţiei, în baza art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 şi au fost obligaţi intimaţii la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Prin decizia civilă nr. 63/A/21.01.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi Familie în dosar nr. x/2021, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-pârâţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1802/25.11.2021 şi a încheierii de şedinţă din data de 28.10.2021, cauza având ca obiect stabilirea, pe calea ordonanţei preşedinţiale, a unui termen de restituire a unei sume de bani acordată cu titlu de împrumut pârâţilor, în motivare arătându-se că între părţile litigante s-a derulat litigiul x/2019 privitor la acest împrumut.

Prin cererea de revizuire înregistrată la pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 18.02.2022, sub nr. x/2022, revizuenţii A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii C. şi D., au exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei nr. 63/21.01.2022 şi rejudecarea acţiunii cu consecinţa respingerii acesteia, ca prescrisă.

Revizuenţii au arătat că decizia civilă nr. 63/21.01.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi Familie în dosar nr. x/2021, nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2486/15.10.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosar nr. x/2019, cu privire la momentul de la care a început să curgă prescripţia.

2. Decizia Curţii de Apel Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 788A din 19 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 63 A/21.01.2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi Familie în dosarul nr. x/2021.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, revizuenţii A. şi B. au declarat recurs (astfel cum au recalificat calea de atac prin cererea depusă la data de 29 august 2022), solicitând admiterea acestuia, anularea deciziei recurate şi admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, cu consecinţa anulării Deciziei nr. 63/21.01.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi Familie, iar in urma rejudecării să se respingă acţiunea, ca fiind prescris dreptul materiał la acţiune.

În motivarea cererii de recurs, astfel cum a fost precizată, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., recurenţii au arătat, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 430 din C. proc. civ., a art. 2162 şi 2163 C. civ., precum şi faptul că sunt străine cauzei argumentele pentru care instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

Susţin că decizia nr. 63/21.01.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2021 încalcă dezlegările Tribunalului Bucureşti date anterior prin decizia nr. 2486/15.10.2020, care au autoritate de lucru judecat, cu privire la momentul de la care se calculează prescripţia dreptului la acţiune în temeiul art. 2162 alin. (1) C. civ.. În dosarul nr. x/2021 instanţa de fond a considerat că prescripţia nu începe să curgă de la data de 27.10.2014, ci de la data de 27.10.2017, încălcându-se considerentele deciziei nr. 2486/15.10.2020.

Arată că în mod eronat s-a reţinut prin hotărârea recurată că decizia a cărei revizuire s-a solicitat nu evocă fondul, câtă vreme prin decizia nr. 63/2022 Curtea de Apel Bucureşti analizează contractul de împrumut şi prescripţia dreptului material la acţiune şi pronunţă două soluţii de fond: respinge excepţia şi admite acţiunea.

Prin decizia recurată Curtea de Apel Bucureşti consideră că obiectul celor două litigii ar fi diferit, câtă vreme Decizia nr. 2486/2020 a Tribunalului Bucureşti ar fi fost dată în cadrul unei contestaţii la executare, iar Decizia nr. 63/2022 ar viza stabilirea unui termen de restituire pentru contractul de împrumut.

Recurenţii consideră că obiectul judecăţii şi al dezlegărilor date prin Decizia nr. 2486/2020 a Tribunalului Bucureşti este însuşi contractul de împrumut. Tocmai ca urmare a acestor dezlegări, s-a formulat, în baza art. 2162 C. civ., dosarul x/2021, soluţionat prin Decizia nr. 63/2022.

Arată că decizia pronunţată în soluţionarea cererii de revizuíre nu observă care a fost obiectul judecăţii şi că a existat o judecată cu privire la contractul de împrumut şi la creanţa ce rezultă din acest raport contractual.

Mai susţin că hotărârea atacată încalcă dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. şi arată că decizia nr. 2486/2020 a Tribunalului Bucureşti a stabilit că prin contractul de împrumut nu se prevede un termen de restituire, iar creanţa solicitată de creditori nu este exigibilă, fiind incidente prevederile art. 2162 C. civ.

Referitor la soluţia de constatare a inadmisibilităţii, recurenţii apreciază că în mod eronat instanţa s-a raportat la petitul cererii de revizuire, întrucât o astfel de concluzie nu are legătură cu condiţiile de admisibilitate a acestei căi de atac.

4. Apărările formulate.

Prin întâmpinare, intimaţii C. şi D. au invocat nulitatea recursului pentru neîncadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimaţii au arătat, în esenţă, că memoriul de recurs cuprinde nemulţumirile recurenţilor cu privire la soluţiile pronunţate, fără a se formula argumente concrete cu privire la decizia atacată, astfel că este incidentă excepţia nulităţii.

Pe fond, au considerat că hotărârea atacată este legală, întrucât în mod just s-a reţinut că decizia ce se solicită a fi revizuită nu evocă fondul şi că deciziile pretins a fi contradictorii au avut obiecte diferite.

Recurenţii au depus răspuns la întâmpinare, reiterând argumentele din cererea de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 488 din acelaşi act normativ, recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia poate fi exercitat un control judiciar, în limitele criticilor care vizează nelegalitatea hotărârii ce a fost pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire.

Prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ. (conform precizării cuprinse în cadrul răspunsului la întâmpinare), revizuenţii au arătat, în esenţă, că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate stipulate de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În lumina acestor exigenţe, rezultă că analiza ce urmează a se realiza se va constitui într-un control judiciar asupra judecăţii realizate de curtea de apel, astfel cum aceasta se reflectă în decizia ce face obiectul prezentului recurs, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la criticile deduse judecăţii prin cererea de recurs, care vizează greşita constatare a instanţei de revizuire în sensul neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., celelalte temeiuri de casare fiind învocate pur formal, fără a fi dezvoltate critici susceptibile de încadrare în textele evocate.

Prin urmare, excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. nu poate fi primită.

Prin cererea de revizuire, revizuenţii au solicitat anularea deciziei civile nr. 63/21.01.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi Familie în dosar nr. x/2021, considerând că aceasta nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2486/15.10.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosar nr. x/2019, invocând, în motivarea cererii, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat cu privire la prescripţia dreptului la acţiune.

În concret, pretinzând existenţa contrarietăţii de hotărâri definitive şi încălcarea autorităţii lucrului judecat a aspectelor dezlegate prin decizia nr. 2486/15.10.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă de către decizia a cărei anulare se cere (nr. 63/A/21.01.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi Familie) recurenţii-revizuenţi susţin că prin cele două hotărâri s-ar fi tranşat în mod diferit asupra aceleiaşi chestiuni de drept – acela privind momentul de la care se calculează termenul de prescripţie a dreptului la acţiune. Mai exact, recurentul susţine că prescripţia nu începe să curgă de la data de 27.10.2014, ci de la 27.10.2017, fiind încălcate considerentele deciziei nr. 2486/15.10.2020.

Susţinerea recurenţilor este nefondată, raportat la felul în care a fost dezlegată jurisdicţional această chestiune de hotărâri pretins aflate în situaţia contrarietăţii prin soluţiile adoptate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile şi condiţiile expres stabilite de lege.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere [...] dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este supusă, între altele, condiţiei ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice existenţei lucrului judecat, iar raţiunea reglementării izvorăşte din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluţionării aceleiaşi cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorităţii lucrului judecat, precum şi a dificultăţii create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunţate în aceeaşi pricină.

Totodată, cum corect s-a reţinut şi prin hotărârea recurată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis soluţionarea excepţiei puterii lucrului judecat.

Prin urmare, pe calea revizuirii reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se poate solicita, în condiţiile reglementate de textul respectiv, desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătoreşti, acest motiv de revizuire având suportul juridic în respectarea puterii lucrului judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

Aşadar, se observă că pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire fondată pe acest motiv este necesar, între altele, ca hotărârile contradictorii să fie pronunţate în procese distincte, dar identice sub aspectul părţilor şi cauzei cererii de chemare în judecată, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a hotărârii date în primul proces, sau chiar dacă s-a invocat, instanţa s-o fi lăsat nesoluţionată.

În speţă, în mod corect, instanţa de revizuire a reţinut că cererea de revizuire formulată de B. şi A. nu întruneşte cerinţele de admisibilitate impuse de lege, deoarece, în cel de-al doilea proces, ce a format obiectul dosarului nr. x/2021, finalizat prin decizia civilă nr. 63/A/21.01.2022, Curtea de Apel Bucureşti a examinat excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 2486/A/15.10.2020 a Tribunalului Bucureşti cu ocazia soluţionării apelului declarat în cauză de pârâţii B. şi A. împotriva sentinţei civile 1802/25.11.2021 şi a încheierii din 28.10.2021, chestiune ce a fost formulată ca motiv de nelegalitate, supus dezbaterii, în privinţa căreia instanţa s-a pronunţat.

În acest context, contrar susţinerii recurenţilor, în mod corect s-a apreciat asupra neîntrunirii exigenţelor impuse de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., căci în considerentele deciziei nr. 63/A/2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, supusă revizuirii, a fost analizată chestiunea privind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie. Astfel, corect s-a avut în vedere că, la fila x din considerentele deciziei atacate cu revizuire, a fost analizat de instanţa de apel aspectul relativ la curgerea termenului de prescripţie, evocat ca motiv de revizuire privind încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei Tribunalului Bucureşti nr. 2486/2020.

Rezultă, potrivit celor arătate, nu numai că judecata în cel de-al doilea dosar, finalizată prin hotărârea a cărei anulare se cere, nu a ignorat cele tranşate cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 2486/A/15.10.2020 a Tribunalului Bucureşti, dar că decizia a cărei revizuire se cere a valorificat efectul pozitiv al lucrului judecat din cuprinsul deciziei nr. 2486/A/2020, sprijinindu-ţi judecata pe dezlegările jurisdicţionale anterioare.

Pe de altă parte, raportat la celelalte critici din recurs prin care sunt formulate susţineri privind încălcarea autorităţii lucrului judecat a deciziei civile nr. 2486/A/15.10.2020 a Tribunalului Bucureşti, Înalta Curte reţine că nici instanţa competentă a se pronunţa asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nici instanţa ce analizează recursul îndreptat împotriva deciziei de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii şi nu are posibilitatea legală să aprecieze care dintre hotărârile pretins potrivnice ar conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii lucrului judecat a celei dintâi hotărâri, iar în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

În consecinţă, potrivit considerentelor expuse urmează a se constata că sunt de prisos a mai fi examinate celelalte susţineri din cererea de recurs, de vreme ce, în contra realităţii juridice, recurenţii pretind eronat existenţa a două hotărâri potrivnice, în condiţiile în care cea de a doua hotărâre a examinat efectul pozitiv al lucrului judecat al primei hotărâri. Cum prin decizia recurată s-a reţinut corect neîntrunirea cerinţelor procedurale reglementate expres de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul 497 C. proc. civ., recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 788A din 19 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii D. şi C..

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 788A din 19 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2023.