Competence for tax enforcement challenges: Article 127 CPC alternative jurisdiction is discretionary and cannot be invoked ex officio

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 18 octombrie 2022 pe rolul Judecătoriei Timişoara, contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii Judecătoria Timişoara, Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Direcţia Poliţiei Locale Timişoara, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, a solicitat anularea titlului executoriu nr. x/06.06.2018 emis de intimata AJFP Timiş, prin care s-a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor bancare al contestatorului pentru o creanţă în cuantum de 5.705 RON, respectiv adresa de înfiinţare a popririi din data de 14.01.2019 cu privire la creanţa în cuantum de 3.025 RON.

II. Hotărârea Judecătoriei Timişoara:

Prin sentinţa civilă nr. 2701 din 9 februarie 2023, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că Judecătoria Timişoara are calitatea de intimată, fiind astfel incidente prevederile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290/2018, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea unei instanţe judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, respectiv Judecătoriei Salonta.

III. Hotărârea Judecătoriei Salonta:

Învestită prin declinare, Judecătoria Salonta a pronunţat sentinţa nr. 413 din 2 octombrie 2023 prin care a admis necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că alin. (2) al art. 127 C. proc. civ. instituie o competenţă alternativă şi facultativă, iar potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. Odată aleasă instanţa (prin sesizarea cu cererea de chemare în judecată) reclamantul nu mai poate reveni asupra acestei alegeri, competenţa fiind câştigată.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului îl constituie cererea prin care contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii Judecătoria Timişoara, Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Direcţia Poliţiei Locale Timişoara, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, a solicitat anularea titlului executoriu nr. x/06.06.2018 emis de intimata AJFP Timiş, prin care s-a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor bancare al contestatorului.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Art. 127 C. proc. civ., purtând denumirea marginală "Competenţa facultativă", prevede că: "(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2)1 Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Contestatorul A. nu a înţeles să se prevaleze de posibilitatea oferită de textul legal anterior redat - de a sesiza o instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate celei competente potrivit dreptului comun, ci a înregistrat cererea de încuviinţare a executării silite pe rolul Judecătoriei Timişoara, instanţă în a cărei circumscripţie se află sediul intimaţilor Judecătoria Timişoara, Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, Direcţia Poliţiei Locale Timişoara, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş.

Normele art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ. nu puteau fi valorificate de instanţă din oficiu prin substituirea părţii, în vederea justificării necompetenţei teritoriale şi declinării acesteia în favoarea altei instanţe. În ipoteza prevăzută de acest text legal, excepţia de necompetenţă teritorială este de ordine privată. Caracterul facultativ al normei rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul alege dacă doreşte să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.

În aceste condiţii, întrucât norma de competenţă teritorială incidentă în cauză este una relativă, de ordine privată, nesocotirea ei nu putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă de către instanţa de judecată din oficiu şi nici de către contestator, ci numai de către intimaţi în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Având în vedere prevederile legale anterior menţionate şi faptul că cererea de chemare în judecată este o contestaţie la executare în materie fiscală, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, aceasta fiind instanţa de drept comun în circumscripţia căreia se află atât sediul intimaţilor, cât şi domiciliul reclamantului care are calitatea de debitor în actele de executare contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2023.