Divorce jurisdiction conflict: Consolidation of exclusive territorial competence by failure to invoke public order objection at first hearing

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23 septembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Tecuci, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei şi revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei.

II. Hotărârea Judecătoriei Tecuci:

Prin sentinţa civilă nr. 405 din 9 martie 2023, Judecătoria Tecuci a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, s-a reţinut că niciuna dintre părţi nu mai locuieşte în raza de competenţă a Judecătoriei Tecuci şi cum părţile nu şi-au exprimat acordul ca cererea de divorţ să fie soluţionată de această instanţă, în temeiul art. 915 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 6657 din 21 septembrie 2023 prin care a admis necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că Judecătoria Tecuci nu a invocat excepţia de necompetenţă de ordine publică în termenul prevăzut de art. 130 C. proc. civ., iar efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă de ordine publică constă în stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, în sensul consolidării în mod definitiv a competenţei instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea, în speţă Judecătoria Tecuci

Având în vedere că a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei ca urmare a invocării excepţiei de necompetenţă ulterior primului termen de judecată, ţinând cont de dezlegările obligatorii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 31/2019 în soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa a concluzionat că revine Judecătoriei Tecuci competenţa de soluţionare a cauzei.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Se constată că, în speţă, Judecătoria Tecuci şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, cea de a doua instanţă reţinând că Judecătoria Tecuci nu putea invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă după primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită.

Ambele instanţe, în stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, s-au raportat la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. – norme de competenţă teritorială exclusivă, ce preved că: "cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul."

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate.

Procedând la o astfel de verificare în cauza dedusă judecăţii, se constată următoarele:

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: "1. când sunt încălcate normele privind competenţa generală – când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale – când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competenţa teritorială exclusivă – în cazul în care procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura."

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că: "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa altei instanţe de judecată.

În speţă, cererea de divorţ înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci a avut mai multe termene de judecată, astfel:

- La primul termen stabilit la 4 noiembrie 2021, aşa cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii, procedura de citare a părţilor a fost legal îndeplinită, judecata cauzei fiind amânată la solicitarea apărătorului reclamantului.

- La termenul următor, din 24 februarie 2022, reţinând că procedura este legal îndeplinită, instanţa a amânat judecata cauzei la solicitarea apărătorului-curator al pârâtei pentru imposibilitate de prezentare şi având în vedere lipsa reclamantului.

- La termenul din 21 aprilie 2022, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

- La termenul din 12 ianuarie 2023, s-a consemnat, de asemenea, că procedura a fost legal îndeplinită şi s-a prorogat pronunţarea asupra competenţei până la depunerea înscrisurilor ce atestă reşedinţa reclamantului din străinătate, urmând a fi efectuate verificări în baza de date cu privire la domiciliul pârâtei.

- La 9 martie 2023, Judecătoria Tecuci a reţinut că niciuna dintre părţi nu mai locuieşte în circumscripţia sa teritorială, astfel încât, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Din succesiunea termenelor de judecată şi din cuprinsul încheierilor de şedinţă, astfel cum au fost anterior evidenţiate, rezultă că la primul termen de judecată (4 noiembrie 2021) Judecătoria Tecuci a reţinut că procedura de citare este legal îndeplinită, înţelegând să invoce ulterior excepţia de necompetenţă teritorială (la al patrulea termen de judecată). Or, invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine publică la termenul din 12 ianuarie 2023 nu mai era posibilă, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Referitor la regimul juridic al invocării excepţiei de necompetenţă, se observă că legiuitorul a stabilit o limită temporală pentru invocarea excepţiei de necompetenţă, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, respectiv termenul la care părţile, legal citate, pot pune şi concluzii – limită care în cauză a fost cu mult depăşită.

Dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei, aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

Astfel cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii, chiar şi în situaţia în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa (cum este cazul în prezentul dosar), de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă reprezintă stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul repartizării la secţii sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenţei materiale procesuale.

Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.

Prin urmare, în cauză, judecarea cererii de divorţ este de competenţa Judecătoriei Tecuci întrucât operează prorogarea legală de competenţă.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2023.