Territorial jurisdiction for execution objections: attachment of wages at third-party employer's location under Civil Procedure Code 1865
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Pitesti Court, which prevailed in the jurisdictional dispute. The dispute involved a debtor’s objection to forced execution proceedings and alleged abusive contractual clauses, where the Bucharest Sector 3 Court and the Pitesti Court each claimed territorial incompetence: the former declined jurisdiction arguing that the execution via attachment of wages occurred at the third-party employer’s location, while the latter declined jurisdiction arguing that the execution court was the one that authorized the enforcement. The decisive legal basis was the application of the Civil Procedure Code of 1865, specifically Articles 373(2) and 373^1, because the forced execution was initiated in 2013, prior to the entry into force of the new Civil Procedure Code; under this framework, the competent court for execution is the one in the district where the execution takes place, which, in the case of attachment, is the location of the third-party payer.
Legislator headnote
AI generatedart. 373 alin. (2) C. proc. civ, art. 22 alin. (3) C. proc. civ, art. 3731 C. proc. civ, art. 22 C. proc. civ; Territorial jurisdiction for execution objections: attachment of wages at third-party employer's location under Civil Procedure Code 1865: Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în speţă s-a procedat la executarea silită prin modalitatea popririi, astfel încât instanţa de executare este cea de la sediul terţului poprit, unde urmează a se efectua executarea în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, prin indisponibilizarea sumelor de bani din drepturile salariale ale debitoarei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 14 noiembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, contestatoarea A. a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimaţii B. şi C. S.A. împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2013 înregistrat la BEJ D., solicitând constatarea ca fiind abuzive a următoarelor prevederi contractuale:
- clauza regăsită la art. 4.1 privind perceperea unui comision de administrare de 0,30% aplicabil lunar;
- clauza regăsită la art. 4.1 referitoare la perceperea unui comision de acordare a creditului de 2,5% din valoarea creditului;
- clauza regăsită la art. 4.1, art. 4.3 privind dobânda variabilă.
De asemenea, ca urmare a constatării acestor clauze ca fiind abuzive, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare, fiind percepute sume în mod nelegal de către bancă întrucât lipseşte caracterul cert al creanţei.
În subsidiar, a solicitat anularea în parte a adresei de înfiinţare a popririi comunicată în 27.10.2022 şi a actelor ulterioare.
II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti:
Prin sentinţa nr. 4383 din 3 mai 2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în speţă s-a procedat la executarea silită prin modalitatea popririi, astfel încât instanţa de executare este cea de la sediul terţului poprit, unde urmează a se efectua executarea în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, prin indisponibilizarea sumelor de bani din drepturile salariale ale debitoarei.
Cum sediul terţului poprit E. S.R.L. se află în Piteşti, judeţul Argeş, acesta fiind locul unde se desfăşoară executarea silită, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoare Judecătoriei Piteşti.
III. Hotărârea Judecătoriei Piteşti:
Învestită prin declinare, Judecătoria Piteşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 4865 din 4 octombrie 2023, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivare, instanţa a reţinut că executarea silită ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D. a fost încuviinţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti prin încheierea pronunţată la 14 aprilie 2014, aceasta fiind instanţa de executare, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 20/2021 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.
Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, se constată că, în raport de momentul declanşării procedurii executării silite, respectiv 7 ianuarie 2013 (când cererea de executare silită a fost depusă la Biroul executorului judecătoresc, formându-se dosarul de executare nr. 24/2013), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, aceasta fiind legea în vigoare la data formulării cererii de încuviinţare a executări silite.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3731 C. proc. civ. de la 1865, instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa de executare, aceasta fiind, potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Prin urmare, în procedura executării silite locul executării (criteriu stabilit de lege pentru determinarea instanţei de executare) este acela unde se află bunurile supuse urmăririi, iar în cazul executării silite prin poprire, instanţa de executare este aceea de la sediul terţului poprit.
Având în vedere că în speţă executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 24/2013 urmează să se dispună prin poprire asupra veniturilor debitoarei de la locul de muncă, terţul poprit fiind E. S.R.L., cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la sediul terţului poprit.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, instanţă în a cărei circumscripţie se află sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2023.