Jurisdiction set with Buftea Court; assignee’s venue choice stands over flight-departure forum.

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 16.03.2023 pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor B. şi B. la plata sumei reprezentând compensaţie întârziere/anulare zbor şi a dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 5 şi 7 din Regulamentul CE 261/2004, art. 1522 C. civ., jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (cauzele C-402/07, C-432/07 şi C-394/14).

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 4429/11.05.2023, Judecătoria Buftea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

A reţinut instanţa că, în materia despăgubirilor întemeiate pe dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului.

Or, în speţă, conform biletelor de transport aerian anexate, rezultă că zborul operat de societatea pârâtă a avut ca punct de plecare Aeroportul din Cluj Napoca, iar ca punct de sosire Aeroportul din Larnaca.

Pe cale de consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Cluj Napoca, în a cărei circumscripţie se află locul de plecare a avionului.

Prin sentinţa nr. 10572/20.09.2023, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 400 euro, echivalent în RON la data plăţii, reprezentând compensaţie întârziere zbor, la care se adaugă dobânda legală, pretenţie formulată în baza Regulamentului (CE) nr. 261/2004.

În privinţa unei astfel de cereri este competentă să soluţioneze cererea, din punct de vedere teritorial, instanţa de la sediul pârâtului, astfel cum rezultă din coroborarea art. 107 alin. (1) raportat la art. 1028 alin. (2) C. proc. civ.

Totuşi, în cauză este vorba despre o competenţă de ordine privată, iar nu de ordine publică, care poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare.

Or, pârâta nu a invocat necompetenţa teritorială prin întâmpinare, iar instanţa nu avea posibilitatea să o invoce din oficiu, faţă de prevederea legală precitată.

Totodată, reclamanta din prezentul litigiu nu este persoana direct prejudiciată, ci un cesionar de creanţă, care a formulat acţiunea în temeiul unui contract de cesiune.

Prin urmare, Judecătoria Buftea nu putea, în lipsa unei invocări din partea pârâtei, să invoce din oficiu necompetentă teritorială a cauzei.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele argumente:

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor procedurale în materia competenţei teritoriale în litigiile având ca obiect compensaţie întârziere/anulare zbor, conform dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 261/2004.

Astfel, Judecătoria Buftea a reţinut că, în ceea ce priveşte competenţa teritorială în cauze având ca obiect compensaţii întemeiate pe un contract de transport aerian de persoane dintr-un stat membru într-un alt stat membru şi pe dispoziţiile regulamentului anterior evocat, este incidentă o competenţă exclusivă, deci de ordine publică, în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare (Cluj-Napoca) sau locul de sosire al avionului (Larnaca, Cipru), în acord cu prevederile regulamentului menţionat.

Pe de altă parte, Judecătoria Cluj-Napoca, a reţinut că, în speţă, nu este incidentă o competenţă teritorială exclusivă, ci una de ordine privată, din moment ce reclamantul din litigiul pendinte este un cesionar contractual, care exercită o activitate profesională în domeniul recuperării creanţelor care constau în indemnizaţii de asigurare, care nu poate beneficia de forma specială de protecţie dată de forum actoris, invocând, în acest sens, hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 31 ianuarie 2018, pronunţată în cauza C-106/17.

Se constată că reclamantul a formulat pretenţia împotriva unei persoane străine, având naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene şi un sediu secundar în România, fiind sesizată instanţa competentă teritorial de la sediul secundar al pârâtei, Judecătoria Buftea, astfel încât devin aplicabile prevederile art. 7 pct. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, potrivit cărora: "o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionată în justiţie într-un alt stat membru: (...) în privinţa unei contestaţii rezultate din activitatea unei sucursale, a unei agenţii sau a unei alte unităţi, în faţa instanţelor de la locul unde se află sucursala, agenţia sau unitatea în cauză", dar şi prevederile art. 1.066 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are (...) un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii".

Obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, în care competenţa teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea derivă dintr-un contract de transport, fiind, astfel, atrasă incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi act normativ, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire. Din această perspectivă, competenţa ar fi putut reveni, ca instanţă română, Judecătoriei Cluj-Napoca.

Dispoziţiile legale anterior evocate prevăd o competenţă teritorială alternativă, ipoteză în care alegerea între instanţele deopotrivă competente revine reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ., şi nu poate fi cenzurată nici de pârâtă şi nici de către instanţă.

Ca atare, odată făcută alegerea de către reclamant, instanţa nu se poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, însă, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

Cum în prezenta cauză, reclamantul a înţeles să sesizeze cu soluţionarea litigiului Judecătoria Buftea, instanţă competentă prin raportare sediul pârâtei - Sucursalei Otopeni a operatorului de transport B. (din Otopeni, Calea x, Aeroportul Internaţional Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, judeţul Ilfov), acesta a stabilit în mod definitiv competenţa de soluţionare a cererii în favoarea acesteia.

Distinct de cele menţionate anterior, chiar dacă reclamantul ar fi sesizat o instanţă necompetentă, prin raportare la art. 129 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) C. proc. civ., invocarea excepţiei se putea face doar de către pârât prin întâmpinare, potrivit art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, necompetenţa fiind de ordine privată.

Or, în cauză, pârâta nu a transmis formularul de răspuns, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ. şi nu a invocat o atare excepţie, circumstanţe ce au atras, de asemenea, consolidarea competenţei Judecătoriei Buftea.

Totodată, se observă ca fiind fondate reţinerile Judecătoriei Cluj-Napoca relative la lipsa incidenţei cazului de competenţă teritorială exclusivă reglementat de prevederile Regulamentului (UE) nr. 261/2004, din moment ce acestea au în vedere doar protecţia consumatorilor în relaţia cu profesioniştii, reprezentaţi în acest domeniu de companiile de transport aerian, iar nu ipoteza societăţilor având calitatea de cesionare a unor drepturi de creanţă decurgând din compensaţii recunoscute prin respectivul act normativ de drept european, care nu se pot bucura de protecţia recunoscută consumatorilor, ipoteză în care îşi găsesc aplicarea dispoziţiile naţionale în materie de competenţă teritorială, anterior referite.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.