Tardivité of cassation appeal for state liability in preventive detention; missed statutory deadline

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 decembrie 2019, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri: suma de 47.000 euro, plătibili în RON la cursul B.N.R. din momentul plăţii, reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru perioada 23.05.2011 - 08.07.2011, cât a fost arestat preventiv 47 de zile.

În drept a invocat dispoziţiile art. 1349 şi urm. C. civ., Directiva 2012/29/UE, C.E.D.O., O.U.G. nr. 18.2016, prevederile art. 538 şi urm. C. proc. pen. şi art. 94, art. 95 şi art. 113 C. proc. civ.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 553 din 20 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în recurs:

Prin decizia civilă nr. 1066A din 29 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de către apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 553 din 20 aprilie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1066A din 29 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 08 decembrie 2022, sub nr. x/2019, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 12 decembrie 2022, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde menţiunile privind numele şi prenumele, domiciliul recurentului, indicarea hotărârii care se atacă, cererea nu este semnată; recurentul-reclamant a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.. recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbre, conform art. 29 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 16 ianuarie 2023, prin poştă, recurentul-reclamant a depus cererea de recurs purtând semnătura acestuia.

II.1. Motivele de recurs:

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În expunerea motivelor de recurs, a arătat că instanţa de apel, fără să manifeste rol activ, a respins apelul, motivat de faptul că a înţeles să-şi precizeze acţiunea pe dispoziţiile art. 1349 şi urm. C. proc. civ.

Totodată, a menţionat că în considerentele deciziei, instanţa de apel a precizat că nu a avut apărător, iar pentru obţinerea reparării prejudiciului solicitat exista o altă cale juridică.

Raportându-se la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 892 din 16 februarie 2022, decizia nr. 946 din 24 mai 2017), a menţionat că judecătorul trebuie să exercite rol activ, indiferent dacă partea este sau nu asistată de avocat, iar art. 22 C. proc. civ. îl obligă ca, în toate cazurile în care legea îi rezervă "puterea de apreciere" sau îi cere să ţină seama de toate "circumstanţele cauzei", să judece cu luarea în considerare a principiilor generale ale dreptului, a cerinţelor echităţii şi bunei-credinţe.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, nu a depus întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 16 decembrie 2019, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25 septembrie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 21 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, termenul de 30 de zile aferent exercitării căii extraordinare de atac a recursului, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., începând să curgă de la comunicarea hotărârii.

Procedând la calcularea termenului de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, respectiv 24 august 2022, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de apel, în care reclamantul avea posibilitatea, potrivit legii, să declare recurs, se constată că acesta s-a împlinit la data de 24 septembrie 2022, într-o zi nelucrătoare, sâmbătă, prelungindu-se în prima zi lucrătoare, luni, 26 septembrie 2022, conform art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., aceasta fiind ultima zi în care reclamantul putea depune, în una din modalităţile prevăzute de lege, recursul împotriva deciziei civile nr. 1066A din 29 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cum recurentul-reclamant a declarat recurs la data de 21 octombrie 2022, conform ştampilei oficiului poştal aplicate pe plicul de la dosarul de recurs, se reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, ipoteze ce nu se verifică în speţă.

Întrucât normele care reglementează căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt imperative, de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze, reiese că nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Recurentul-reclamant nu a formulat cerere de repunere în termen şi nici nu a invocat vreo împrejurare care să îl fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac, în intervalul prevăzut de lege.

Reţinând caracterul dirimant al excepţiei tardivităţii a cărei incidenţă împiedică cercetarea fondului motivelor de recurs, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1066A din 29 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1066A din 29 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2023.