Territorial jurisdiction in paternity disavowment: validity of official domicile over contested de facto residence

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la 7 iulie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., prin reprezentant B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., să se constate că acesta nu este tatăl său, să se dispună schimbarea numelui de familie, din D. în E., radierea numelui pârâtului de la rubrica "tată" şi actualizarea înscrisurilor din livretul de familie.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 100 alin. (1), art. 414 alin. (2), art. 420, art. 421 alin. (2) şi (4), art. 433 alin. (1) şi (2) C. civ., precum şi pe cele ale art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 14796 din 3 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că, în cazul cererilor privind filiaţia, competenţa aparţine instanţei de tutelă şi familie şi este reglementată de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

De asemenea, a arătat că, în materie de persoane, competenţa teritorială este întotdeauna exclusivă, fiind reglementată de norme de ordine publică de la care părţile nu pot deroga prin convenţia lor, iar art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu se sustrage acestei reguli, după cum şi norma de drept comun din art. 107 din acelaşi cod poate fi de ordine publică în materie de persoane, dar de ordine privată în materie de bunuri şi de alte drepturi de care părţile pot dispune.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a menţionat că reclamantul poate alege între instanţele competente anume prevăzute, dar, sub aspectul caracterului necompetenţei instanţei nelegal sesizate şi al regimului juridic al invocării excepţiei de necompetenţă, se aplică dispoziţiile referitoare la competenţa teritorială exclusivă.

Făcând referire la dispoziţiile art. 87 C. civ., potrivit cărora domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, şi reţinând că, potrivit art. 89 din acelaşi act normativ, stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale, iar, conform art. 91 din cod, dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, instanţa a consemnat că, în baza art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală.

Totodată, a reţinut că, potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 97/2005, dovada domiciliului se poate face şi cu declaraţia pe propria răspundere a solicitantului, însoţită de nota de verificare a poliţistului de ordine publică, prin care se certifică existenţa unui imobil cu destinaţie de locuinţă şi faptul că solicitantul locuieşte efectiv la adresa declarată, pentru persoana fizică ce nu poate prezenta acte încheiate în condiţiile de validitate prevăzute de legislaţia română în vigoare, privind titlul locativ sau declaraţia scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau persoană juridică, de primire în spaţiu.

Instanţa a apreciat că noţiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege enunţate trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu adresa cu care o persoană care figurează în evidenţele oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne, Direcţia pentru evidenţa persoanelor şi administrarea bazelor de date la data sesizării instanţei, ci adresa unde persoana locuieşte efectiv.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că, potrivit susţinerilor reclamantului de la termenul de judecată din 3 noiembrie 2022, la data introducerii acţiunii, acesta locuia împreună cu reprezentantul său legal la o adresă din Bucureşti, unde s-au mutat în cursul anului 2021 şi unde locuiesc şi în prezent.

În ceea ce îl priveşte pe pârât, din verificările efectuate din oficiu la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, a reieşit că, începând cu 14 octombrie 2016, acesta figurează cu domiciliul activ în Bucureşti.

În fapt însă, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut, potrivit susţinerilor pârâtului de la termenul de judecată din 3 noiembrie 2022, că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, acesta locuia în Constanţa, unde locuieşte şi în prezent.

Faptul că pârâtul nu locuia efectiv, la data introducerii acţiunii, şi nu locuieşte nici în prezent la adresa din Bucureşti, str. x, a fost apreciat că a fost atestat de agenţii din cadrul Poliţiei Locale Sector 4, în urma verificărilor efectuate în acest sens.

Reţinând că nici reclamantul şi nici pârâtul nu locuiau, la data introducerii cererii de chemare în judecată, în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, şi având în vedere interesul superior al copilului, care impune desfăşurarea judecăţii cât mai aproape de domiciliul său, în vederea administrării cu mai multă uşurinţă a probelor, instanţa a stabilit competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 499 din 19 ianuarie 2023, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are domiciliul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, conform art. 113 pct. 1 din acelaşi act normativ, în afară de instanţa prevăzută la art. 107, mai este competentă şi instanţa domiciliului reclamantului în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, existând, aşadar, o competenţă teritorială alternativă în materia stabilirii filiaţiei. Această prevedere, fiind specială, se interpretează restrictiv, în sensul aplicării doar în cauzele având acest obiect, iar nu în orice litigiu referitor la filiaţie.

Instanţa a apreciat, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 C. proc. civ., ci cele ale art. 107 ale acestui act normativ.

Constatând că pârâtul locuieşte, în fapt, în Constanţa, str. x, jud. Constanţa, a stabilit că Judecătoria Constanţa este competentă, din punct de vedere teritorial, să soluţioneze cauza.

4. Hotărârea Judecătoriei Constanţa

Prin sentinţa civilă nr. 5393 din 31 mai 2023, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Constanţa a reţinut că, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., se deduce că, în pricinile care nu se referă la bunuri sau la alte drepturi de care părţile pot să dispună, competenţa teritorială este exclusivă.

Judecătoria Constanţa a apreciat că, în această ipoteză, legea stabileşte o anumită instanţă competentă din punct de vedere teritorial, alteori se aplică dispoziţia cuprinsă în art. 107 C. proc. civ.

Totodată, a constatat că, în cauza dedusă judecăţii, reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune în tăgada paternităţii, fiind incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care instituie o competenţă alternativă, fiind competentă să judece o acţiune în tăgada paternităţii şi instanţa de la domiciliul reclamantului, pe lângă cea de la domiciliul pârâtului.

Judecătoria Constanţa a reţinut că sunt aplicabile şi prevederile art. 116 C. proc. civ., ce conferă reclamantului alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, alegerea reclamantului fiind aceea de a învesti instanţa de la domiciliul acestuia.

Faţă de aceste prevederi legale, şi reţinând că, din verificările efectuate din oficiu în baza de date a Direcţiei Generale pentru Evidenţa Populaţiei, a rezultat că domiciliul reclamantului figura, în evidenţe, ca fiind în str. x, Bucureşti la momentul introducerii acţiunii, aceasta constituind locuinţa efectivă a acestuia prin raportare la prevederile art. 91 alin. (1) C. civ., Judecătoria Constanţa a stabilit că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă este reprezentat de acţiunea în tăgada paternităţii cu care reclamantul A., prin reprezentant B., a învestit Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, solicitând, în contradictoriu cu pârâtul C., să se constate că acesta nu este tatăl său, să se dispună schimbarea numelui de familie, din D. în E., radierea numelui pârâtului de la rubrica "tată" şi actualizarea acestor înscrieri în livretul de familie.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 1 şi art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.

Aceste ultime dispoziţii reprezintă norma ce reglementează competenţa teritorială în cererile privind stabilirea filiaţiei, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcţie de opţiunea reclamantului, exprimată chiar prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanţele competente teritorial.

În raport de obiectul principal al cererii de chemare în judecată, competenţa teritorială este una alternativă, fiind deopotrivă competente să soluţioneze cauza instanţa de la domiciliul pârâtului şi instanţa de la domiciliul reclamantului.

În cauză, reclamantul, prin reprezentant, a introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în considerarea dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., arătând că domiciliul legal al pârâtului, este în Bucureşti, str. x.

Acest domiciliu al pârâtului figurează şi în cartea sa de identitate, depusă la dosarul cauzei, valabilă până la 18 noiembrie 2026.

Deşi pârâtul a afirmat, în faţa Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, că locuieşte în fapt în municipiul Constanţa, str. x, aceste susţineri nu au fost probate, iar niciunul dintre demersurile întreprinse de instanţele aflate în conflict în scopul identificării domiciliului părţii şi stabilirii instanţei competente nu a relevat, cu certitudine, existenţa unei astfel de împrejurări.

Dimpotrivă, verificările efectuate din oficiu, la 9 mai 2023, de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în baza de date a Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor, au atestat că domiciliul activ al pârâtului este, din 14 octombrie 2016, în municipiul Bucureşti, str. x.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 91 alin. (1) şi (2) C. civ., potrivit cărora dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, iar, în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

În speţă, reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, ca instanţă de la domiciliul pârâtului, iar, prin alegerea făcută, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe, deopotrivă competente, a învestit în mod legal această instanţă cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti nu mai putea să dispună declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea altei instanţe competente.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti este instanţa competentă a soluţiona cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.