Councillor's Party Expulsion Challenge Revived; Inadmissibility Ruling Quashed and Remanded

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 08.03.201, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Organizaţia Judeţeană a B. – Filiala Caraş-Severin, solicitând anularea hotărârii nr. 488 din 06.01.2021 a Consiliului Politic Interimar al C. Caras-Severin (CPI) prin care s-a dispus excluderea sa din rândul membrilor de partid; anularea deciziei subsecvente a Comisiei Naţionale de Etica, Integritate şi Arbitraj a C. (CNEIA) prin care s-a respins contestaţia sa formulată împotriva Hotărârii nr. 489 din 06.01.2021 a Consiliului Politic Interimar al C. Caraş-Severin; anularea hotărârii Biroului Organizaţiei C. Forotic, jud. Caraş-Severin, prin care s-a propus excluderea sa din rândul membrilor C., sau, în subsidiar, să se constate inexistenţa hotărârii Biroului Organizaţiei C. Forotic, jud. Caraş-Severin, prin care s-a propus excluderea sa din rândul membrilor C.; obligarea Organizaţiei Judeţene a C. Caraş-Severin la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 RON; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata reprezentând taxa judiciară de timbru.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 94, art. 95 pct. l, art. 195 C. proc. civ., art. 252-253 C. civ., art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, art. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 21 şi art. 126 alin. l din Constituţia României, Decizia Curţii Constituţionale nr. 530/2013, art. 29 pct. 14, art. 31 alin. (4) din Statutul C..

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin

Prin sentinţa civilă nr. 1528 din 27 septembrie 2021, Tribunalul Caraş-Severin a respins cererea privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Organizaţia Judeţeană a B. – Filiala Caraş-Severin, având ca obiect anulare act, ca inadmisibilă.

3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia civilă nr. 55 din 09 martie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamantul-apelant A. împotriva sentinţei civile nr. 1528 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, ca neîntemeiat.

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate pentru ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală, fiind dată cu interpretarea greşită atât a dispoziţiilor de drept material prevăzute în Legea nr. 14/2003, cât şi a deciziei Curţii Constituţionale nr. 530/2013.

În argumentarea acestei critici, recurentul a făcut trimitere la Statutul C., la art. 34 care stabileşte că împotriva hotărârilor de sancţionare se poate face contestaţie în termen de 15 zile în faţa Comisiei Judeţene de Etică, Integritate şi Arbitraj pentru sancţiunile adoptate la nivelul organizaţiilor locale şi în acelaşi termen, la Comisia Naţionala de Etică, Integritate şi Arbitraj pentru sancţiunile adoptate la nivelul organizaţiilor judeţene.

Astfel, în opinia recurentului, din articolele Statutului, rezultă că nu este prevăzut termenul în care trebuie soluţionate aceste contestaţii, mai ales că prin alin. (6) al art. 34 se arată că până la soluţionarea definitivă a contestaţiei hotărârea de sancţionare produce efecte depline.

Or, în cazul recurentului, sancţiunea a fost adoptată de către organizaţia judeţeană C., astfel încât acesta a formulat contestaţie în faţa Comisiei Naţionale de Etică, Integritate şi Arbitraj însă, ulterior, a constatat că această contestaţie a fost soluţionată, în mod nestatutar, de Comisia Judeţeană de Etica, Integritate şi Arbitraj Caras-Severin, fără să fie informat cu privire la motivul pentru care contestaţia sa nu a fost soluţionată la nivelul comisiei naţionale.

Mai mult, contestaţia a fost înaintată la 26.01.2021 către comisia naţională, şi până la data de 08.03.2021, când a înregistrat acţiunea, contestaţia nu a fost soluţionată şi nici nu a fost chemat pentru a se apăra, aceasta primind o soluţie la data de 10.03.2021, după doua zile de la înregistrarea contestaţiei la instanţă, din partea unui organism necompetent statutar.

În aceste condiţii, recurentul consideră că în mod nelegal instanţa de apel a reţinut nerespectarea procedurilor statutare de către reclamant, atât timp cât ele nu sunt prevăzute prin statut, comisiile de soluţionare a contestaţiilor, atât la nivel judeţean, cât şi la nivel naţional, neavând stabilit un termen în care trebuie să soluţioneze contestaţiile împotriva sancţiunilor aplicate, creându-se astfel posibilitatea comiterii unor abuzuri, în sensul prelungirii sine die a soluţionării lor.

Totodată, a învederat că tocmai întârzierea de către intimat a soluţionării contestaţiei adresată statutar în faţa comisiei naţionale l-a forţat să se adreseze instanţei de judecată pentru a stopa efectele unei decizii pe care o consideră nestatutară, astfel încât reţinerea excepţiei inadmisibilităţii de către instanţă, în lipsa unor prevederi statutare privind termenul de soluţionare a contestaţiilor, este nelegală.

Astfel, a considerat că este greşit şi nelegal raţionamentul instanţei de apel conform căruia recurentul era obligat să aştepte o perioadă nedefinită de timp până când primul organ de jurisdicţie al partidului emitea o soluţie, după care în termen de 15 zile să se adreseze cu recurs forului ierarhic superior, în condiţiile în care nici legea partidelor politice şi nici Statutul C. nu prevăd un termen în care să se poată adresa instanţelor judecătoreşti.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Organizaţia Judeţeană a B. – Filiala Caraş-Severin a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, apreciind că hotărârea instanţei de apel este legală.

În susţinerea poziţiei sale procesuale, intimata a arătat că, din cuprinsul hotărârii de excludere din partid, reiese că sancţionarea recurentului a fost dispusă în temeiul art. 31 alin. (4) din Statutul C., potrivit căruia excluderea este sancţiunea aplicată membrului de partid prin hotărâre a Biroului organizaţiei locale din care acesta face parte. Membrul de partid care deţine o funcţie în cadrul organelor de conducere ale partidului de la nivelul organizaţiei C. de pe raza teritorială a secţiei de votare, precum şi de la nivelul organizaţiei locale poate fi exclus, la propunerea organului de conducere din care face parte, de către organul de conducere ierarhic superior.

Câtă vreme Statutul C. prevede că împotriva soluţiilor adoptate prin hotărârile comisiilor judeţene se exercită recursul, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia Naţională de Etică, Integritate şi Arbitraj, rezultă că în cadrul acestei căi de atac interne, partea era datoare să critice inclusiv necompetenţa materială a comisiei judeţene, urmând ca în ipoteza în care partea ar fost nemulţumită de soluţia pronunţată şi de această din urmă comisie, să învestească instanţa competentă potrivit legii.

Or, lipsa parcurgerii fazelor anterior descrise, a determinat soluţia primei instanţe de respingere a demersului reclamantului, fără a mai proceda la analizarea susţinerilor pe fond, instanţa de apel păstrând-o ca temeinică şi legală. Decizia recurată este motivată în fapt şi în drept şi se întemeiază pe probele administrate, iar toate cererile, excepţiile împrejurările de fapt şi temeiurile de drept au fost puse în discuţia părţilor.

Pe fondul cauzei, intimata de apără arătând că procedura de adoptare a hotărârii de sancţionare a membrilor de partid este reglementată de art. 32 din Statutul C. potrivit căruia, sancţiunile prevăzute de art. 31 se hotărăsc cu votul majorităţii membrilor prezenţi la şedinţa organelor competente în care se discută această propunere şi se comunică membrului de partid sancţionat şi organului ierarhic superior în termen de 15 zile de la adoptarea hotărârii.

Ca atare, hotărârea Conducerii Colective Interimare a C. nr. 488/06.01.2021 a fost adoptată cu respectarea prevederilor statutare, iar dreptul recurentului de a se apăra nu a fost încălcat, acesta fiind exercitat prin demersul de contestare a hotărârii de excludere în faţa Comisiei de Etică, Integritate şi Arbitraj.

Aşadar, în opinia intimatei, în mod corect au reţinut instanţele anterioare că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 14/2003 şi a considerentelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 530/2013, hotărârea Comisiei Naţionale de Etică, Integritate şi Arbitraj a C., ca act final al jurisdicţiei interne a C., este suspusă controlului judecătoresc, iar anularea sa nu a fost solicitată de recurent, după cum nici nu s-a dovedit pe parcursul judecăţii că acesta ar fi exercitat vreo cale de atac împotriva hotărârii emise de comisia judeţeană.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recursul reclamantului a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Prin criticile concrete de nelegalitate, în esenţă, recurentul a susţinut că respingerea ca inadmisibilă a acţiunii în justiţie este rezultatul încălcării sau aplicării greşite a dispoziţiilor Legii partidelor politice nr. 14/2003 şi Statutului B., precum şi a deciziei Curţii Constituţionale nr. 530/2013, întrucât acesta a parcurs procedura în faţa jurisdicţiei interne a partidului, în condiţiile în care sancţiunea excluderii sale din partid a fost aplicată de organizaţia judeţeană, iar contestaţia a fost adresată în termen comisiei naţionale de arbitraj (Comisia Naţională de Etică, Integritate şi Arbitraj a C.), însă a fost soluţionată nestatutar de către comisia judeţeană de arbitraj, ulterior învestirii instanţei judecătoreşti.

Criticile sunt fondate.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte are a observa că a fost supus controlului judecătoresc al instanţelor de fond un diferend determinat de excluderea reclamantului din partid, sancţiune dispusă prin hotărârea nr. 488/06.01.2021 adoptată de Consiliul Politic Interimar C. Caraş-Severin.

Astfel, obiectul litigiului pendinte, purtat între reclamantul A. şi pârâta Organizaţia Judeţeană a B. - Filiala Caraş-Severin, astfel cum a fost supus judecăţii instanţelor de fond prin elementele cererii introductive, îl reprezintă: (i) anularea hotărârii nr. 488/06.01.2021 a Consiliului Politic Interimar al C. Caraş-Severin prin care s-a dispus excluderea reclamantului, consilier local C. al comunei Forotic, din calitatea de membru de partid; (ii) anularea deciziei subsecvente a Comisiei Naţionale de Etică, Integritate şi Arbitraj a C. prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva hotărârii nr. 489/06.01.2021; (iii) anularea hotărârii Biroului Organizaţiei C. Forotic, jud. Caraş-Severin, prin care s-a propus excluderea din rândul membrilor C., şi, în subsidiar, constatarea inexistenţei hotărârii Biroului Organizaţiei C. Forotic; (iv) obligarea Organizaţiei Judeţene a C. Caraş-Severin la plata daunelor morale în valoare de 10.000 RON.

Validând inadmisibilitatea acţiunii în justiţie, reţinută de prima instanţă, curtea de apel a argumentat, în esenţă, că, în cadrul procedurii de contestare a excluderii din partid, prevăzută de Statutul C., conform dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 14/2003 interpretate prin prisma deciziei Curţii Constituţionale nr. 530/2013, actul care poate face obiectul atacării în instanţă este cel prin care se finalizează procedura jurisdicţiei interne a partidului, respectiv hotărârea Comisiei Naţionale de Etică, Integritate şi Arbitraj a C., statutul partidului fiind conceput să prevadă un dublu grad de jurisdicţie internă, astfel încât persoana nemulţumită are deschisă calea de atac în justiţie abia la momentul epuizării etapelor reglementate potrivit art. 33 din Statutul C..

Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 15 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, "(1) Pentru soluţionarea diferendelor dintre membrii unui partid politic sau dintre aceştia şi conducerile organizaţiilor partidului se constituie comisii de arbitraj la nivelul partidului şi al organizaţiilor sale teritoriale. (...) (3) Comisia de arbitraj este organizată şi funcţionează conform unui regulament aprobat de organul statutar, care trebuie să asigure părţilor dreptul la opinie şi dreptul de a se apăra, precum şi proceduri echitabile de decizie."

Prin decizia nr. 530/2013 a Curţii Constituţionale, s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, potrivit cu care "Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului."

În considerentele deciziei precitate, instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 16 alin. (3) încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancţiunea excluderii din partid, sancţiune ce are ca efect juridic încetarea mandatului de consilier local, rezultat din alegeri, nu putea fi examinată în mod efectiv de un judecător imparţial şi independent, sub aspectul respectării regulilor procedurale. Prin această decizie a fost sancţionată prevederea legală care excludea în mod expres controlul judecătoresc cu privire la respectarea normelor statutare privind stabilirea şi aplicarea sancţiunii excluderii din partid şi la asigurarea efectivă a dreptului părţii la apărare şi la opinie.

Potrivit art. 33 alin. (1) şi (2) din Statutul B., hotărârea de sancţionare adoptată la nivelul organizaţiilor locale poate fi contestată în termen de 15 zile la Comisia Judeţeană de Etică, Integritate şi Arbitraj, iar cea adoptată la nivelul organizaţiilor judeţene poate fi contestată, în acelaşi termen, la Comisia Naţională de Etică, Integritate şi Arbitraj.

Alineatul (3) al art. 33 are următorul conţinut: "Comisiile analizează contestaţiile şi confirmă sau infirmă sancţiunea aplicată către organul de conducere care a adoptat hotărârea de sancţionare. Împotriva hotărârilor Comisiilor se poate face recurs în termen de 15 zile de la comunicare, acţiune adresată organului statutar ierarhic superior, în conformitate cu prevederile prezentului statut" (extras din statut, depus la dosarul de fond).

Se cuvine a fi observat faptul că, în speţă, sancţiunea disciplinară a excluderii din calitatea de membru de partid a reclamantului, consilier local C. al comunei Forotic din judeţul Caraş-Severin, a fost aplicată prin hotărârea adoptată la nivelul organizaţiei judeţene, fiind vorba de hotărârea nr. 488/06.01.2021 a Consiliului Politic Interimar C. Caraş-Severin, comunicată la 18.01.2021.

Împotriva hotărârii de excludere din partid, reclamantul a formulat contestaţie la Comisia Naţională de Etică, Integritate şi Arbitraj a C., înregistrată sub nr. x/26.01.2021, care însă a fost soluţionată de către Comisia Judeţeană de Etică, Integritate şi Arbitraj, în sensul respingerii contestaţiei, prin hotărârea şi procesul-verbal de şedinţă nr. x/10.03.2021.

Aşadar, reclamantul, subiect al sancţiunii disciplinare constând în excluderea din partid, aplicată prin hotărâre adoptată la nivelul organizaţiei judeţene a partidului politic, a urmat jurisdicţia internă a partidului, potrivit procedurii statutare reglementate în art. 33, în sensul că a formulat înlăuntrul termenului de 15 zile contestaţie la Comisia Naţională de Etică, Integritate şi Arbitraj, învestind astfel, în mod corect, organul cu atribuţii jurisdicţionale al partidului, de la nivel naţional, conform alin. (2) al art. 33.

Comisia naţională de arbitraj, statutar învestită, nu a examinat însă contestaţia şi nu a oferit niciun răspuns destinatarului hotărârii de excludere din partid, care să permită, ulterior, exercitarea controlului judecătoresc de legalitate.

În schimb, ulterior sesizării instanţei, reclamantul a primit o soluţie de respingere a contestaţiei formulate, dată de către comisia judeţeană de arbitraj, aşadar din partea organului cu atribuţii jurisdicţionale de la nivelul judeţului, nivel la care funcţiona tocmai organizaţia de partid teritorială care a dispus măsura excluderii din partid.

Este în afara oricărei discuţii obligativitatea erga omnes a considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale, proclamată începând cu decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1995 şi mai apoi reiterată în mod constant în jurisprudenţa ulterioară a acesteia, prin care s-a statuat că efectul general obligatoriu se ataşează, în egală măsură, dispozitivului şi considerentelor pe care se întemeiază raţionamentul din punct de vedere juridic.

Înalta Curte are în vedere că, prin considerentele deciziei nr. 530/2013, s-a constatat că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, liberul acces la justiţie fiind "nu doar limitat, ci complet anihilat". În plus, se încalcă şi plenitudinea de jurisdicţie a instanţelor judecătoreşti, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, s-a constatat că ele aduc atingere înseşi substanţei dreptului de acces la instanţă şi se află într-un raport evident antinomic cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

În egală măsură, instanţa de contencios constituţional a statuat că, "având în vedere prevederile art. 15 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 14/2003, membrii unui partid politic trebuie, în cazul diferendelor determinate de excluderea din partid, să parcurgă procedura în faţa jurisdicţiilor interne ale partidului, să solicite acestora aplicarea întocmai a prevederilor statutare şi doar în cazul în care consideră că aceste organe au încălcat prevederile statuare, să aibă, ulterior, posibilitatea sesizării instanţei judecătoreşti".

În lumina acestor considerente cu forţă general obligatorie, Înalta Curte reţine, în raport de circumstanţele concrete ale cauzei, descrise în cele ce preced, faptul că reclamantul a urmat procedura statutară în faţa jurisdicţiei interne a partidului, reglementată de art. 33, fiind demonstrată situaţia premisă ce-i deschide dreptul la exercitarea controlului judecătoresc de legalitate asupra măsurii excluderii sale din partid.

Aceasta întrucât, formularea contestaţiei la comisia naţională de arbitraj, împotriva unei sancţiuni disciplinare aplicate prin hotărârea organizaţiei judeţene de partid (prin organul său abilitat) are, neîndoielnic, semnificaţia îndeplinirii obligaţiei de parcurgere prealabilă a jurisdicţiei interne, devenind indiferentă, din perspectiva dreptului de acces la justiţie, dezinvestirea comisiei naţionale şi trimiterea contestaţiei, în vederea soluţionării, către organul ierarhic inferior - comisia judeţeană de arbitraj.

Argumentul instanţei de apel, care afirmă că reclamantul putea ataca în justiţie exclusiv hotărârea comisiei naţionale de arbitraj, în absenţa căreia demersul de faţă este inadmisibil, ignoră circumstanţele particulare ale litigiului, care evidenţiază că acesta s-a adresat deja, fără succes, respectivului organ cu atribuţii jurisdicţionale, astfel că impunerea obligaţiei de a fi fost reiterat un remediu, epuizat prin însăşi exercitarea lui în condiţiile art. 33 alin. (2) din statut, goleşte de orice conţinut dreptul la contestaţie în jurisdicţia internă şi, deopotrivă, neagă dreptul la controlul judecătoresc ulterior.

În egală măsură, nu poate fi primită aserţiunea instanţei de apel, potrivit cu care respectarea procedurii statutare necesita parcurgerea unui dublu grad de jurisdicţie internă (contestaţia la comisia judeţeană şi recursul la comisia naţională), întrucât nu este incidentă ipoteza normei statutare înscrise în alin. (3) al art. 33, câtă vreme sancţiunea în discuţie nu a fost aplicată la nivelul organizaţiei locale, ci la nivelul celei judeţene, astfel că era raţional exclusă posibilitatea recurgerii la două căi de atac, în faţa a două organe cu atribuţii jurisdicţionale, plasate pe niveluri diferite în ierarhia de partid.

Prin urmare, ţinând seama de trăsăturile fundamentale ale dreptului de acces la o instanţă (garanţie a dreptului la un proces echitabil), consacrat deopotrivă în legislaţia internă şi în cea internaţională, drept care, fără a fi unul absolut, trebuie totuşi să fie caracterizat prin atributul efectivităţii, Înalta Curte constată că este lipsită de temei juridic soluţia de inadmisibilitate a acţiunii reclamantului, înţeleasă drept sancţiune procesuală incidentă în cazul exercitării unui mecanism procedural pe care legea nu-l îngăduie.

Apreciind contrariul şi reţinând inadmisibilitatea demersului reclamantului, instanţa de apel a încălcat dreptul acestuia la controlul judecătoresc asupra excluderii din partid, pronunţând o hotărâre nelegală, sancţionată cu casarea.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în opinie majoritară, în aplicarea prevederilor art. 497 raportat la art. 496 alin. (1) şi coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamant şi va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate: Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 55 din 09 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Cu opinia separată a dnei judecător D., în sensul că: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 55 din 09 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Dosar x

OPINIE SEPARATĂ

In dezacord cu soluţia pronunţată prin decizia civilă nr. 2180 din 10 noiembrie 2022, apreciez că recursul reclamantului trebuia respins ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Prin cererea introductivă de instanţă, înregistrată în data de 8 martie 2021, pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Organizaţia Judeţeană a B. – Filiala Caraş-Severin, învestind instanţa de judecată cu soluţionarea următoarelor pretenţii concrete:

- anularea Hotărârii nr. 488 din 06.01.2021 a Consiliului Politic Interimar al C. Caras-Severin (C. pen..I.) prin care s-a dispus excluderea sa din rândul membrilor de partid;

- anularea deciziei subsecvente a Comisiei Naţionale de Etica, Integritate şi Arbitraj a C. (C.N.E.I.A.) prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 489 din 06.01.2021 a Consiliului Politic Interimar al C. Caraş-Severin;

- anularea Hotărârii Biroului Organizaţiei C. Forotic, jud. Caras-Severin, prin care s-a propus excluderea sa din rândul membrilor C.; în subsidiar, să se constate inexistenta Hotărârii Biroului Organizaţiei C. Forotic, jud. Caras-Severin;

- obligarea Organizaţiei Judeţene a C. Caras-Severin la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 RON.

Prima instanţă de fond a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantului, iar hotărârea a fost confirmată de către instanţa de apel. În esenţă, se reţine că, potrivit procedurii de contestare a excluderii din partidul politic, reglementată prin Statutul C.(art. 33), având în vedere art. 15 din Legea nr. 14/2003 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 530/2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, actul care poate face obiectul controlului judecătoresc este cel prin care se finalizează procedura jurisdicţiei interne a partidului, respectiv hotărârea Comisiei Naţionale de Etică, Integritate şi Arbitraj a C.. Or, în cauză, nu a fost dovedit că reclamantul ar fi epuizat cele două grade de jurisdicţie internă, conform Statutului C., exercitând, în prealabil, calea de atac împotriva hotărârii emise de Comisia judeţeană de Etică, Integritate şi Arbitraj Caraş-Severin.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu titlu introductiv, pot fi relevate următoarele împrejurări de fapt esenţiale în acest proces, astfel cum au fost ele stabilite de către cele două instanţe ale fondului:

Prin Hotărârea nr. 488/06.01.2021, aparţinând Consiliului Politic Interimar C. Caraş-Severin, s-a dispus excluderea reclamantului din calitatea de membru C. şi s-a solicitat Prefectului Judeţului Caraş-Severin emiterea unui ordin pentru încetarea calităţii reclamantului de consilier local în cadrul Consiliului local Forotic. În cuprinsul hotărârii, se arată ca excluderea reclamantului din partid se întemeiază pe dispoziţiile art. 31 alin. (4); art. 65 alin. (5), (18) şi art. 80 alin. (4) lit. s) şi t) din Statutul C., precum şi pe hotărârea Biroului organizaţiei locale C. Forotic.

În data de 26 ianuarie 2021, reclamantul a formulat o contestaţie împotriva acestei hotărâri de excludere, adresată, în mod direct, Comisiei Naţionale de Etică, Integritate şi Arbitraj a B., cu sediul în Bucureşti, care s-a dezînvestit. Prin urmare, contestaţia reclamantului, înregistrată cu nr. x/26-01-2021, a fost soluţionată de către Comisia judeţeană de Etică, Integritate şi Arbitraj Caraş-Severin care, prin hotărârea din data de 10 martie 2021, a confirmat sancţiunea aplicată prin hotărârea nr. 488/2021, anterior evocată.

Hotărârea Comisiei judeţene de Etică, Integritate şi Arbitraj Caraş-Severin nu a fost contestată de reclamant, acesta adresându-se, de altfel, instanţei de judecată înainte de data pronunţării ei.

Conform art. 15 alin. (1) Legea nr. 14 din 9 ianuarie a partidelor politice, republicată, "Pentru soluţionarea diferendelor dintre membrii unui partid politic sau dintre aceştia şi conducerile organizaţiilor partidului se constituie comisii de arbitraj la nivelul partidului şi al organizaţiilor sale teritoriale"

Prin art. 16 alin. (3) din acelaşi act normativ, se stipulează:" Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului."

Acest text de lege a fost supus controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 530/2013(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014), urmare a unei reconsiderări a jurisprudenţei în materie, s-a statuat, cu forţă general obligatorie, în sensul că dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, cu modificările ulterioare, sunt neconstituţionale, pentru că "instituind competenţa exclusivă a organelor cu atribuţii jurisdicţionale ale partidului politic de a aprecia asupra respectării normelor statuare de către membrii de partid, elimină, în fapt, controlul judecătoresc în ceea ce priveşte respectarea de către aceste organe a propriului statut şi împiedică astfel accesul liber la justiţie."

Totodată, observând că, în cazul consilierilor locali, fără a distinge dacă pierderea calităţii de membru al partidului este sau nu imputabilă, măsura excluderii din partid produce un efect juridic extrem de grav - încetarea mandatului, Curtea Constituţională reţine textual: "imposibilitatea de a contesta în faţa instanţei judecătoreşti o asemenea măsură dispusă fără a verifica respectarea statutului şi a procedurilor statutare este contrară dreptului de acces la o instanţă judecătorească şi face ca drepturile enunţate să fie lipsite de conţinutul juridic garantat de statul de drept şi democratic."

Prin considerente obligatorii ale aceleiaşi decizii, Curtea Constituţională relevă, cu suficientă claritate: "membrii unui partid politic trebuie, în cazul diferendelor determinate de excluderea din partid, să parcurgă procedura în faţa jurisdicţiilor interne ale partidului, să solicite acestora aplicarea întocmai a prevederilor statutare şi doar în cazul în care consideră că aceste organe au încălcat prevederile statuare, să aibă, ulterior, posibilitatea sesizării instanţei judecătoreşti."

Aşadar, potrivit statuărilor obligatorii ale Curţii Constituţionale, numai după parcurgerea întregii proceduri jurisdicţionale interne, reglementată prin statutul fiecărui partid politic, se recunoaşte membrilor unui partid politic dreptul să conteste în instanţă sancţiunea excluderii din partid. În felul acesta, o instanţă "independentă şi imparţială" va analiza respectarea normelor statutare privind stabilirea şi aplicarea sancţiunii şi va verifica dacă dreptul părţii la apărare şi la opinie a fost efectiv asigurat în faţa organelor cu atribuţii jurisdicţionale ale partidului, fără ca o astfel de instanţa să poată aprecia "asupra oportunităţii sancţiunii aplicate."

În aceste circumstanţe legale, obligativitatea procedurii jurisdicţionale interne a fiecărui partid, anterioară sesizării unei instanţe de judecată, împrumută acesteia regimul juridic al procedurilor prealabile obligatorii prevăzute de art. 193 C. proc. civ.. Or, neîndeplinirea acestora este sancţionată cu inadmisibilitatea cererii, pentru nerespectarea unei condiţii speciale de exerciţiu a acţiunii civile.

În prezentul proces, această excepţie de fond a inadmisibilităţii acţiunii, pentru faptul că reclamantul nu a uzat de toate căile de atac reglementate în cadrul procedurii jurisdicţionale interne, a fost invocată de pârât în faţa primei instanţe, prin întâmpinare, îndeplinite fiind dispoziţiile art. 193, alin. (2) C. proc. civ.

Primesc relevanţă dispoziţiile art. 33 din Statutul B., conform cărora: (1)"Hotărârea de sancţionare adoptată de către organele competente la nivelul organizaţiilor locale de la nivelul judeţului poate fi contestată în termen de 15 zile la Comisia Judeţeană/de sector de Etică, Integritate şi Arbitraj(...). (2)Hotărârea de sancţionare adoptată de către organele competente la nivelul organizaţiilor judeţene ale C. şi a Municipiului Bucureşti, poate fi contestată în termen de 15 zile de la comunicare Comisiei Naţionale de Etică, Integritate şi Arbitraj. (3)Comisiile analizează contestaţiile şi confirmă sau infirmă sancţiunea aplicată către organul de conducere care a adoptat hotărârea de sancţionare. Împotriva hotărârilor Comisiilor se poate face în termen de 15 zile de la comunicare, acţiune adresată organului statutar ierarhic superior, în conformitate cu prevederile prezentului Statut."

Interpretarea gramaticală a normei evocate permite concluzia conform căreia atunci când hotărârea de sancţionare a fost adoptată de către o organizaţie locală de partid ea va putea fi contestată la comisia judeţeană/de sector de etică, iar atunci când hotărârea de sancţionare a fost adoptată de către o organizaţie judeţeană de partid sau de organizaţia Municipiului Bucureşti, ea poate fi contestată la comisia naţională de etică. Mai mult, împotriva hotărârilor acestor comisii de etică, se poate face, în termen de 15 zile de la comunicare, "acţiune adresată organului statutar ierarhic superior, în conformitate cu prevederile prezentului Statut."

În cauza dedusă judecăţii, sancţiunea excluderii a fost propusă de biroul organizaţiei locale din care făcea parte reclamantul şi a fost adoptată prin hotărâre a Consiliului Politic Interimar al C. Caras-Severin -organizaţie judeţeană. Prin urmare, conform Statutului C., competenţa soluţionării contestaţiei formulate împotriva acestei hotărâri aparţinea Comisiei Naţionale de Etică, Integritate şi Arbitraj a C.. Cu toate acestea, contestaţia reclamantului a fost soluţionată de către Comisia judeţeană de Etică, Integritate şi Arbitraj Caraş-Severin care, prin hotărârea din data de 10 martie 2021, a confirmat sancţiunea excluderii din partid, aplicată de către organizaţia judeţeană de partid.

În aceste circumstanţe, potrivit aceloraşi norme statutare, anterior evocate, reclamantul mai avea la dispoziţie o cale de atac, formulată în termen de 15 zile de la comunicare, adresată organului statutar ierarhic superior, respectiv Comisiei Naţionale de Etică, Integritate şi Arbitraj a C., cale de atac de care nu a uzat, adresându-se în mod direct instanţei de judecată cu o contestaţie formulată împotriva unei hotărâri care nu a fost emisă.

Atâta timp cât nu a fost realizată întreaga procedură jurisdicţională internă- o procedură prealabilă obligatorie- acţiunea reclamantului este inadmisibilă, în raport cu art. 193 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14 din 9 ianuarie a partidelor politice, republicat, astfel cum, în mod corect, a considerat şi instanţa de apel, prin decizia atacată.

Este adevărat că reclamantul a sesizat ab iniţio, în aparenţă corect, Comisia Naţională de Etică, Integritate şi Arbitraj a C. cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva hotărârii de excludere nr. 488/06.01.2021, însă acest organ statutar de jurisdicţie internă s-a desesizat şi a transmis contestaţia spre soluţionare comisiei judeţene de etică, care a si soluţionat-o, la 10 martie 2021. În aceste circumstanţe, reclamantul avea obligaţia de a uza de toate căile de atac deschise în faţa organelor cu atribuţii jurisdicţionale ale partidului, solicitând acestora aplicarea întocmai a prevederilor statutare, şi numai ulterior, în ipoteza unei soluţii nefavorabile, se putea adresa instanţei judecătoreşti.

În condiţiile în care contestaţia reclamantului a fost soluţionată printr-o hotărâre a comisiei judeţene de etică, este adevărat nefavorabilă, acesta nu putea să ignore această hotărâre, căci numai ea poate face obiectul unei verificări ulterioare, în cale de atac reglementată prin Statutul C.. Urma ca hotărârea prin care această cale de atac ar fi fost soluţionată de către Comisia Naţională de Etică, Integritate şi Arbitraj a C. să poată fi la rândul ei supusă controlului instanţei de judecată, cu respectarea ordinii de exercitare a căilor de atac reglementate în cadrul procedurii jurisdicţionale prealabile.

Aşa fiind, este fără relevanţă, din perspectiva aprecierii condiţiei de admisibilitate a prezentei acţiuni în justiţie, împrejurarea că reclamantul a transmis contestaţia comisiei naţionale de etică, pe care a considerat-o a fi competentă, în raport cu normele Statutului C., atâta timp cât această comisie nu s-a pronunţat, ea s-a desesizat, iar contestaţia reclamantului a fost soluţionată de către comisia judeţeană de etică. Or, hotărârea comisiei judeţene de etică avea ataşată o cale de atac, în procedura jurisdicţională internă a partidului, denumită "acţiune" la comisia naţională de etică - organul statutar ierarhic superior.

Ignorând hotărârea comisiei judeţene de etică, care putea şi trebuia să fie atacată, în procedura prealabilă obligatorie, reclamantul a atacat direct în instanţă o hotărâre care, practic, nu există, solicitând textual:" anularea deciziei subsecvente a Comisiei Naţionale de Etica, Integritate şi Arbitraj a C. (C.N.E.I.A.) prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 489 din 06.01.2021 a Consiliului Politic Interimar al C. Caraş-Severin."

Mai mult decât atât, cadrul procesual cu privire la părţile în proces, stabilit de reclamant în virtutea dreptului de dispoziţie consacrat prin art. 9 C. proc. civ. este şi el unul impropriu soluţionării pretenţiilor concrete deduse judecăţii, fiind omisă atragerea în proces a Comisiei Naţionale de Etica, Integritate şi Arbitraj a C., cu privire la care se afirmă că este emitentul hotărârii a cărei anulare se solicită.

Pentru toate aceste considerente, apreciem că soluţia pe care ar fi trebuit să o pronunţe prezenta instanţă de recurs ar fi fost aceea a respingerii recursului reclamantului, ca nefondat.