Lottery refusal tort claim fails as lost chance unproven; appeal quashed as unfounded

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2020 la data de 28.02.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CN Loteria Română S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 2.185,420 RON, sumă despre care reclamantul a arătat că ar fi fost păgubit prin refuzul, cu rea-credinţă, a perfectării contractului solicitat spre a fi încheiat la data de 26.02.2017.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1182-1203 C. civ., dispoziţiile art. 335 şi art. 359 C. proc. civ., dispoziţiile Regulamentului privind organizarea şi administrarea jocurilor loto.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Iaşi

Prin sentinţa nr. 1916/17.12.2020, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Suceava

Prin decizia nr. 484/21.10.2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7, 8 C. proc. civ., reclamantul A..

În ce priveşte motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa de apel a avut un comportament pasiv, prin aceea că nu a sancţionat depăşirea, de către judecătorul fondului, a rolului activ, conform art. 22 C. proc. civ., manifestat prin atitudinea părtinitoare faţă de pârâtă, astfel cum rezultă din motivarea sentinţei tribunalului, care a reţinut că "De asemenea, nu se poate stabili dacă, în situaţia în care ar fi putut juca, reclamantul ar fi trecut pe biletul de joc numerele întocmai cum le-ar fi avut notate, că nu s-ar fi răzgândit asupra vreunuia dintre ele ori nu ar fi existat vreo eroare la transcrierea lor, situaţii care pot apărea adesea în practică."

Acest aspect nu a fost pus în discuţia părţilor pentru a permite reclamantului să-şi poată exercita dreptul la contradictorialitate, componentă a dreptului la apărare, fiind astfel nesocotit dreptul la un proces echitabil garantat de art. 21 din Constituţia României, art. 6 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În ipoteza configurată, judecătorul de primă instanţă şi-a întemeiat hotărârea pe o situaţie de fapt invocată din oficiu, fără a o pune în dezbaterea părţilor şi a extras din această situaţie o soluţie cu încălcarea dispoziţiilor art. 1385 alin. (4) C. civ., ce prevăd modul de cuantificare a prejudiciului rezultat din pierderea unei şanse.

Recurentul a precizat că apelul a fost formulat impotriva soluţiei juridice pe care judecătorul de primă instanţă a dat-o situaţiei faptice pe care a reţinut-o la finalul considerentelor, situaţie faptică însuşită în totalitate de către acesta, dar pe care instanţa de apel nu a mai reţinut-o, încălcând limitele devoluţiunii apelului, dar şi autoritatea de lucru judecat, conform art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Recurentul a mai arătat că nu i-au fost comunicate, de către instanţa de apel, notele scrise ataşate la dosar de către intimată. În opinia recurentului, aceasta a constituit o obligaţie esenţială a instanţei, întrucât respectivul înscris cuprindea apărări însemnate pentru soluţionarea litigiului, nefiind depusă întâmpinare. În această situaţie, recurentului i s-a încălcat dreptul la apărare şi la contradictorialitate, neputând expune un punct de vedere faţă de poziţia părţii adverse.

Printr-o altă critică, recurentul a învederat caracterul incomplet al dosarului nr. x/2017, având ca obiect cererea de asigurare a dovezilor în legătură cu pricina de faţă. A semnalat o neconcordanţă între numărul de file menţionate pe adresa Judecătoriei Iaşi, de înaintare a dosarului, şi cele cusute efectiv la dosar, precum şi o eroare de numerotare, paginile fiind notate de la fila x la 117, urmând să se continue cu fila x până la 143. Pe de o parte, din dosarul nr. x/2017 lipsesc anumite file, iar, pe de altă parte, figurează în plus alte file. Instanţa de apel, deşi a constatat că a fost săvârşită o greşeală de numerotare, nu a realizat demersuri cu scopul de a verifica neregularităţile pretinse.

A mai imputat instanţei de apel că a pronunţat soluţia asupra căii de atac într-un termen foarte scurt, ulterior dezbaterilor şi deliberării, răpindu-i posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise.

Curtea de Apel a reţinut încălcarea, de către pârâtă, a obligaţiei rezultate din Regulamentul public de joc, în ce priveşte ora închiderii jocurilor (închiderea jocurilor în acelaşi moment la nivel naţional din sistemul centralizat naţional la orele 16:00) ca fiind un fapt ce se impune interpretat de o manieră rezonabilă, în sensul că se permit abaterile de la această oră, fără să pună acest aspect în discuţia părţilor. Pe de altă parte, acest aspect nu a fost dedus judecăţii prin intermediul motivelor de apel.

Nesocotirea principiului contradictorialităţii a operat şi prin expunerea raţionamentului ce demonstrează inexistenţa unei fapte ilicite a pârâtei, în sensul că "Nu s-ar putea susţine că angajata unităţii pârâte ar fi deschis mai devreme jocul pentru a-l prejudicia pe apelant, la acel moment acesta necunoscând numerele câştigătoare şi în mod evident necunoscând nici numerele ce se doresc a fi jucate de către apelant".

În planul dreptului material, răspunderea civilă delictuală poate fi angajată nu numai pentru fapta intenţionată, ci şi pentru cea mai uşoară culpă.

În considerente, instanţa de apel a statuat că pentru a invoca pierderea posibilităţii unei persoane de a obţine un câştig, şansa ratată ar trebui să fie una reală şi serioasă, fără să argumenteze de ce şansa reclamantului nu este una reală şi serioasă.

Recurentul a mai susţinut că instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor împrejurarea că înregistrările video nu au avut aptitudinea de a-i surprinde notiţele.

În partea de final a cererii de recurs, recurentul a pretins o contradictorialitate între considerentele hotărârii de la pagina 14, subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. În acest sens, recurentul a arătat că în primul paragraf, instanţa de apel a sancţionat conduita intimatei în ce priveşte administrarea probelor prin reţinerea situaţiei de fapt, că "la data de 16 februarie 2017, orele 15:50, reclamantul a fost la agenţia proprie B., şi a vrut să încheie un contract de joc C.", în timp ce în al doilea paragraf a reţinut că închiderea jocurilor a operat, la respectiva agenţie, la orele 15:55, iar la nivel naţional la orele 16:10, pârâta fiind exonerată astfel de orice culpă în materie civilă.

Deşi recurentul s-a prezentat cu cel puţin 5 minute înainte de închiderea jocurilor la agenţia respectivă şi cu cel puţin 15 minute înaintea închiderii jocurilor la nivel national, a fost împiedicat să joace.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a apreciat că a fost încălcată norma de drept material prevăzută de art. 1385 alin. (4) C. civ., ce reglementează în mod explicit modalitatea de cuantificare a prejudiciului.

În considerarea tuturor criticilor expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei de apel.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata Compania Naţională Loteria Română S.A. a depus întâmpinare, invocând excepţia netimbrării şi excepţia tardivităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

Excepţiile invocate au fost respinse la data rămânerii cauzei în pronunţare, pentru considerentele consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată.

Pe fondul recursului, intimata-pârâtă a arătat că, în realitate, niciuna dintre susţinerile recurentului nu pot fi încadrate în motivele de recurs invocate, reprezentând critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.

Recurentul nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, respectiv nu a făcut dovada că ar fi jucat biletul la tragerea C. şi că ar fi completat presupusul bilet exact cu numerele extrase la tragerea loto din data de 26.02.2020, nu a identificat cele 6 numere câştigătoare, nu a făcut dovada că ar fi intrat în jurul orelor 15:50 în interiorul agenţiei B. şi nici faptul că gestionara i-ar fi refuzat dreptul la joc.

A mai arătat intimata-pârâtă că participarea la jocul de noroc este volitivă, ca urmare a deciziei libere a jucătorului de a participa la joc, iar aceasta înseamnă că jucătorul îsi asumă în mod conştient atât posibilitatea de a câştiga, cât şi posibilitatea de a pierde.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 07.01.2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raportul de admisibilitate faţă de data iniţială a dosarului, 28.02.2020, ulterioară datei de 21.12.2018, când au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte aminteşte că obiect al controlului îl pot constitui doar acele chestiuni de nelegalitate enumerate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar stabilirea elementelor factuale ale procesului sunt atribuite de lege, cu forţă imperativă, primei instanţe şi celei de apel, ca instanţe devolutive. Astfel, pe calea prezentului recurs nu pot fi reanalizate probele şi restabili starea de fapt pentru a ajunge la o altă concluzie decât aceea trasă de instanţele fondului în urma interpretării probatoriului administrat. Aşadar, instanţa de recurs urmează a cenzura numai acele critici ce au aptitudinea de a fi circumscrise, prin conţinutul lor, dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., verificând dacă hotărârea de apel este conformă cu regulile de drept aplicabile, în spiritul dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că, subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul invocă o pretinsă încălcare a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare şi la contradictorialitate, această încălcare realizându-se, în opinia sa, în mai multe modalităţi, respectiv: instanţa de apel nu a sancţionat conduita părtinitoare a judecătorului fondului, care a făcut apărări din oficiu în favoarea pârâtei; nepunerea în discuţia părţilor a anumitor aspecte privind situaţia de fapt reţinută şi a împrejurării că înregistrările video solicitate ca probă nu ar fi avut aptitudinea de a-i surprinde notiţele; necomunicarea notelor scrise depuse la dosar de către pârâtă, în apel; instanţa de apel nu a făcut verificări cu privire la caracterul incomplet al dosarului nr. x/2017 (având ca obiect cererea de asigurare a dovezilor în legătură cu prezentul litigiu); împrejurarea că instanţa de apel a soluţionat cauza într-un termen prea scurt, fără a da posibilitate recurentului să depună note scrise; pronunţarea instanţei de apel asupra unor aspecte care nu au fost deduse judecăţii prin motivele de apel.

Critica nu poate fi primită în niciuna din modalităţile învederate.

Recurentul reproşează instanţei de apel că nu a sancţionat conduita părtinitoare a judecătorului fondului, despre care arată că s-a substituit apărătorului companiei de stat şi a invocat o situaţie de fapt pe care nu a pus-o în discuţia părţilor, cu referire la considerentul instanţei de fond conform căruia,,... nu se poate stabili dacă, în situaţia în care ar fi putut juca, reclamantul ar fi trecut pe biletul de joc numerele întocmai cum le-ar fi avut notate, că nu s-ar fi răzgândit asupra vreunuia dintre ele ori nu ar fi existat vreo eroare la transcrierea lor, situaţii care pot apărea adesea în practică." Considerentul la care face trimitere recurentul este expus însă în cadrul evaluării probatoriilor propuse chiar de către acesta vizând numerele loto notate (pretins identice cu cele ieşite câştigătoare), astfel încât nu se poate reţine că reprezintă o situaţie de fapt nepusă în discuţia părţilor. Totodată, întrucât instanţa de apel şi-a însuşit, în propria motivare, situaţia de fapt şi chiar parte din considerentele instanţei de fond, nu se poate reţine nici afirmaţia recurentului în sensul că ar fi fost încălcate limitele devoluţiunii apelului. Dimpotrivă, în respectarea limitelor efectului devolutiv determinate de conţinutul cererii de apel, justificând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de fond, instanţa de apel a expus, prin hotărârea recurată, propriul raţionament juridic în ceea ce priveşte pretenţiile reclamantului şi a dat dezlegări tuturor criticilor pe care acesta le-a dezvoltat prin motivele de apel, argumentând, pentru fiecare în parte, care sunt raţiunile pentru care nu pot fi primite.

În realitate, recurentul este nemulţumit de soluţiile instanţelor anterioare şi apreciază, în mod eronat şi nejustificat, că respingerea pretenţiei sale, coroborată cu o lipsă constantă a pârâtei la termenele de judecată, este de natură să contureze un tratament juridic preferenţial în favoarea acesteia, câtă vreme, în cauză, nu există apărări care să fie opuse celor formulate de către recurentul-reclamant.

Critica este nefondată şi nu poate fi primită, întrucât legea prevede posibilitatea părţii de a nu se prezenta la proces sau chiar posibilitatea de a solicita judecata în lipsă, iar raţionamentul instanţei este fundamentat pe actele şi lucrările dosarului, probele administrate şi normele de drept incidente, nefiind determinat de prezenţa sau absenţa părţilor la judecată ori de faptul că acestea nu au înţeles să formuleze anumite apărări.

În justificarea acestei critici, recurentul evocă şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. privind situaţia încălcării autorităţii de lucru judecat, însă acest motiv de recurs este invocat pur formal şi nu este susţinut de argumente care să demonstreze incidenţa textului legal, astfel încât nu poate fi primit.

În ce priveşte necomunicarea notelor scrise formulate de pârâtă în apel, Înalta Curte reţine că legea procesuală nu prevede o astfel de obligaţie din partea instanţei de judecată, întrucât prin notele scrise nu se invocă excepţii ori aspecte noi ale pricinii care să necesite dezbateri în contradictoriu. În funcţie de complexitatea cauzei şi de necesitatea sintetizării sau structurării susţinerilor verbale, părţile litigante pot depune, oricând, note sau concluzii scrise. Nefiind altceva decât expunerea, în scris, a susţinerilor orale, acestea nu trebuie puse în discuţia părţilor şi, pe cale de consecinţă, nu este necesară comunicarea lor către partea adversă. Prin urmare, împrejurarea că notele scrise ale pârâtei nu au fost comunicate recurentului nu este de natură să producă acestuia o încălcare de genul celei deduse judecăţii prin motivul de recurs invocat.

Referitor la faptul că instanţa de apel nu a făcut verificări care să vizeze numărul de file pe care îl conţine dosarul de asigurare dovezi ataşat prezentei cauze (dosar nr. x/2017 al Judecătoriei Iaşi), Înalta Curte reţine că, pe de o parte, acest aspect nu este unul care să poată fi încadrat în vreunul din cazurile de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, el a fost tranşat în cadrul cererii incidentale formulate de către recurent cu prilejul judecăţii în apel, instanţa reţinând că este vorba de o eroare materială.

În ce priveşte modalitatea în care instanţa de apel a apreciat asupra mijloacelor de probă reprezentate de înregistrările video din data de 26.02.2017, nici această critică nu este încadrabilă în vreuna din ipotezele reglementate de art. 488 C. proc. civ., întrucât reprezintă o chestiune de interpretare şi apreciere a probatoriului ce nu poate fi analizată în recurs, cale extraordinară de atac în care se dezbat exclusiv aspecte de nelegalitate ale pricinii. Stabilirea situaţiei de fapt prin intermediul administrării şi interpretării probatoriului reprezintă o chestiune de temeinicie ce reprezintă atributul exclusiv al instanţelor devolutive (fond şi apel), nefiind permisă de reglementarea specială dată recursului, în care instanţa de control judiciar analizează exclusiv conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept incidente în cauza pendinte (analiză de legalitate, iar nu de temeinicie).

Împrejurarea că instanţa de apel a soluţionat cauza într-un termen pe care recurentul îl apreciază ca fiind prea scurt, de asemenea, nu conturează vreun aspect de nelegalitate care să poată fi încadrat în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., câtă vreme dezbaterile, deliberarea şi pronunţarea hotărârii s-au realizat în condiţiile legii. Astfel, la termenul de judecată din 21.10.2021, părţile au fost legal citate, au fost prezente şi au dezbătut, în contradictoriu, atât cererea incidentală, cât şi motivele de apel formulate de către reclamant. Notele scrise despre care recurentul arată că nu a mai avut timp să le depună nu puteau completa, suplimenta ori modifica motivele de apel, astfel încât nu există o vătămare procesuală care să atragă incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în modalitatea indicată de către recurent (încălcarea dreptului la un proces echitabil, la apărare şi la contradictorialitate) sau a altui motiv prevăzut de art. 488 C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentului, care prin motivele de recurs arată că instanţa de apel a invocat în considerente împrejurări de fapt pe care nu le-a pus în discuţia părţilor, Înalta Curte constată că aceasta s-a pronunţat în funcţie de obiectul învestirii, fără a depăşi cadrul procesual astfel cum a fost stabilit de către recurentul-reclamant în calea devolutivă de atac, situaţie faţă de care nici această critică nu poate fi primită.

Astfel, recurentul pretinde ca fiind chestiuni nepuse în discuţia părţilor aprecierile instanţei de apel referitoare la: obligaţia pârâtei privind ora închiderii jocurilor (aşa cum rezultă din Regulamentul public de joc) despre care instanţa de apel a reţinut că trebuie înţeleasă într-un mod rezonabil; împrejurarea că nu se poate reţine că angajata unităţii pârâte ar fi închis mai devreme jocul pentru a-l prejudicia pe reclamant, întrucât la acel moment numerele câştigătoare nu erau cunoscute; afirmaţia instanţei în sensul că pentru repararea prejudiciului victima trebuie să demonstreze că a ratat o şansă reală şi serioasă la câştig; aprecierea în sensul că înregistrările video care nu au putut fi prezentate în cauză nu erau de natură să surprindă însemnările făcute de către reclamant cu privire la numerele loto alese de către acesta.

Or, prin motivele de apel (pct. 4-10), recurentul-reclamant a dedus judecăţii faptul că intimata-pârâtă nu a respectat obligaţia legală privind momentul închiderii jocurilor, iar împrejurarea că instanţa de apel a apreciat, în analiza îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale sub aspectul existenţei faptei ilicite, că dispoziţia legală care reglementează atare obligaţie "...trebuie înţeleasă într-o manieră rezonabilă..." nu reprezintă un aspect invocat din oficiu, cum greşit afirmă recurentul, ci un considerent raportat la conţinutul motivelor de apel, prin intermediul căruia instanţa a răspuns criticilor pe care recurentul-reclamant le-au adus hotărârii de primă instanţă.

Totodată, la pct. 9 din motivele de apel, recurentul pretinde că "refuzul angajatului pârâtei de a permite reclamantului să joace înainte de deschiderea jocurilor, în condiţiile în care acesta s-a prezentat înainte de deschiderea jocurilor la Agenţia din Iaşi, str. x, adică înainte de orele 15:55:00, reprezintă o altă încălcare a obligaţiilor legale făcută de CN Loteria Română S.A., diferită de aceea de a închide jocurile în acelaşi moment". Prin urmare, considerentul instanţei de apel în sensul că nu se poate reţine că angajata unităţii pârâte ar fi închis mai devreme jocul pentru a-l prejudicia pe reclamant, întrucât la acel moment numerele câştigătoare nu erau cunoscute, se circumscrie, de asemenea, problematicii dezbătute în calea de atac, astfel încât este eronată susţinerea recurentului că reprezintă un aspect invocat din oficiu şi nepus în discuţia părţilor.

De asemenea, în pct. 22, 23, 24 din motivele de apel sunt expuse apărări privind existenţa şi întinderea prejudiciului, situaţie faţă de care nici considerentul instanţei de apel în sensul că pentru repararea prejudiciului victima trebuie să demonstreze că a ratat o şansă reală şi serioasă la câştig, nu este plasat în afara cadrului procesual determinat de pretenţiile recurentului-reclamant, aşa cum în mod greşit pretinde acesta.

În ce priveşte valoarea probatorie a înregistrărilor video solicitate de către recurent în cadrul dosarului de asigurare dovezi ataşat prezentei cauze (dar care nu au putut fi prezentate din motivele expuse în acel dosar), a fost pe larg expusă în cadrul motivelor de apel (pct. 12, 13, 16, 18, 19), astfel încât nu se poate reproşa instanţei o depăşire a limitelor judecăţii atunci când apreciază că acestea nu ar fi avut aptitudinea de a demonstra ce numere ar fi vrut să joace reclamantul.

Recurentul mai arată că hotărârea instanţei de apel conţine motive contradictorii, întrucât într-un anumit paragraf reţine că reclamantul a fost prezent în cadrul agenţiei loto la data de 26.02.2017, orele 15:50, iar într-un alt paragraf reţine că închiderea jocului s-a făcut la orele 15:55 la nivel de agenţie, respectiv la orele 16:10 la nivel naţional, exonerând astfel de culpă pârâta, care a împiedicat astfel recurentul să participe la joc.

Sub un prim aspect, este de observat că respectivele considerente nu sunt contradictorii, cum greşit afirmă recurentul, ci plasează prezenţa acestuia în agenţia loto într-un interval de timp situat între 15:50-15:55, aspect necontestat de către recurent şi reţinut ca atare în ansamblul factual reţinut de către instanţele devolutive.

Pe de altă parte, o eventuală neconcordanţă cu privire la indicarea orei la care recurentul s-ar fi aflat în incinta agenţiei loto este lipsită de relevanţă, de vreme ce, ca situaţie de fapt, instanţa de apel a reţinut că a fost dovedită prezenţa reclamantului în sediul agenţiei, însă că prejudiciul pretins nu a fost dovedit, iar condiţiile răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ, lipsa oricăreia dintre acestea fiind suficientă pentru a înlătura incidenţa dispoziţiilor legale în materie.

Faţă de cele arătate, motivul de recurs fundamentat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat şi nu poate fi primit, în niciuna din modalităţile sale de reglementare.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul învederează că instanţa de apel a golit de conţinut dispoziţiile art. 1385 alin. (4) C. civ., însă acest text, în integralitatea sa, are următorul conţinut: "(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2) Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (4) Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei."

Prin urmare, textul legal vizează existenţa, întinderea şi cuantificarea pagubei cauzată prin fapta ilicită cauzatoare de prejudicii. Câtă vreme însă în cauză s-a reţinut că prejudiciul nu există pentru că nu a fost dovedit, nu se pune problema cuantificării sale, iar instanţa de apel nu avea cum să încalce un text legal care, datorită elementelor cauzei, nu era aplicabil. Mai mult, se observă că motivul de recurs este invocat pur formal, recurentul nedezvoltând argumente din care să rezulte care ar fi fost nelegalitatea săvârşită de instanţa de apel în acest sens. Simpla afirmaţie că textul menţionat a fost golit de conţinut este una generică, imposibil de încadrat în motivul de recurs invocat, în lipsa unei justificări corespunzătoare, punctual raportată la considerentele instanţei de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 484 din 21 octombrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 484 din 21 octombrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2022.