Territorial jurisdiction for recognition of foreign divorce judgment: application of fallback rule when opposing party did not refuse recognition

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă data de 14.02.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat recunoaşterea sentinţei nr. 191/2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei de primă instanţă nr. 1 din Algeciras-Spania.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1095-1100 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 199/17.02.2023, Tribunalul Mureş, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A reţinut instanţa că, potrivit dispoziţiilor art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. De asemenea, conform alin. (2) al textului legal, în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

Faţă de aceste dispoziţii legale şi de faptul că pârâtul are domiciliul în Spania, Tribunalul Mureş nu este instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cerere.

Prin sentinţa nr. 618/08.05.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că reclamantul a solicitat recunoaşterea unei hotărâri străine de divorţ, precizând că autoritatea care i-a pretins să prezinte hotărârea străină recunoscută în prealabil pe teritoriul României (refuzând, aşadar, implicit, recunoaşterea acesteia), este SPCLEP Sighişoara.

Prin urmare, în astfel de situaţii, competenţa teritorială reglementată de art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. se determină în raport de domiciliul sau sediul celui a refuzat recunoaşterea, această persoană sau entitate nefiind în mod automat pârâtul din hotărârea străină.

Art. 1099 C. proc. civ. nu prevede explicit persoana împotriva căreia se îndreaptă cererea de recunoaştere a hotărârii străine, în raport de al cărei domiciliu/sediu se stabileşte competenţa teritorială a instanţei, o atare menţiune nefiind însă necesară, în condiţiile în care textul legal este suficient de clar, instanţa având a-l aplica prin raportare la situaţia concretă dedusă judecăţii şi de persoana/instituţia care refuză recunoaşterea hotărârii.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele argumente:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea prin care reclamantul solicită recunoaşterea hotărârii de divorţ (sentinţa civilă nr. 191/2015), pronunţată în contradictoriu cu B. pe baza acordului părţilor din 31.10.2014, de către Judecătoria de primă instanţă numărul unu Algeciras-Spania.

Recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispoziţiile art. 1095-1102 C. proc. civ., în acest demers procesual având calitate procesuală activă pentru recunoaşterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere în România se solicită, scopul pentru care se solicită recunoaşterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 C. proc. civ., spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

Coroborând dispoziţiile referitoare la efectele lucrului judecat cuprinse în art. 431 C. proc. civ., care prevede că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, cu cele ale art. 1096 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., rezultă că autoritatea de lucru judecat interesează părţile dintr-o anumită cauză şi nu se stabileşte în raport de o terţă persoană, căreia hotărârea îi este numai opozabilă, astfel cum dispune art. 435 alin. (2) C. proc. civ.- hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atâta timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară.

Aşadar, nu se poate pune problema recunoaşterii unei hotărâri în raport de o terţă persoană, părţi ale acestei proceduri fiind exclusiv părţile din hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, acesta fiind şi sensul sintagmei "cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine" din cuprinsul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege, prevede că în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

În conformitate cu textele legale anterior enunţate, competenţa pentru soluţionarea cererii de recunoaştere a hotărârii străine aparţine tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoaşterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

Competenţa teritorială nu poate fi stabilită prin raportare la sediul instituţiei competente a opera modificările intervenite în starea civilă a reclamantului, aceasta neputând fi asimilată celui care se poate opune sau refuză recunoaşterea hotărârii străine în sensul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ.. Soluţionarea cererii adresate acestei instituţii este condiţionată de recunoaşterea hotărârii şi subsecventă acestei proceduri.

În speţă, calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoaşterea hotărârii, aparţine persoanei care a figurat ca pârâtă în dosarul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, respectiv numita B..

Înalta Curte constată însă că prin sentinţa a cărei recunoaştere se solicită, căsătoria părţilor a fost desfăcută "...cu efectele legale inerente şi conţinute în acordul de reglementare din data de 31/10/2014 care se aprobă prin prezenta..." astfel încât pârâta nu are calitatea de parte care să refuze recunoaşterea respectivei hotărâri, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează competenţa Tribunalului Bucureşti pentru acele situaţii (cum este şi cea în speţă), în care aceasta nu se poate determina potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.