Negative conflict of jurisdiction: Ex officio declination prohibited for private-order territorial incompetence in consumer contracts with unknown domicile

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 28.11.2022 sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 1021,81 RON, reprezentând debit neachitat precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1026-1033 titlul X C. proc. civ.

Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 02.05.2023, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi a reţinut cauza în pronunţare.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 3367/15.05.2023, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

A reţinut instanţa că din răspunsul Inspectoratului General Pentru Imigrări a rezultat că permisul de şedere al pârâtului este expirat, iar ultima reşedinţă declarată a fost în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 315 -31 ap. 207, adresă la care însă în prezent pârâtul nu mai locuieşte.

Întrucât atât domiciliul, cât şi reşedinţa pârâtului sunt necunoscute, competenţa apareţine judecătoriei în circumscripţia căreia se află managerul de active al reclamantei, în speţă Judecătoria Târgovişte, în acord cu dispoziţiile art. 108 C. proc. civ., potrivit cărora dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie se află reşedinţa sau reprezentanţa acestuia, iar dacă nu are nici reşedinţa ori reprezentanţa cunoscută, la instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa, după caz.

Prin sentinţa nr. 2222/05.09.2023, Judecătoria Târgovişte a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că între C. S.A. şi pârâtul B. s-a încheiat contractul de abonament nr. x/05.02.2016, pentru o perioadă minimă contractuală de 24 de luni, având ca obiect furnizarea de către C. S.A., de servicii de comunicaţii electronice mobile.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. (în calitate de cesionară), solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 1021,81 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin urmare, acţiunea este formulată de un profesionist împotriva unui consumator al cărui domiciliu este necunoscut.

Astfel, din adresa nr. x a Ministerului Afacerilor Interne-Inspectoratul General pentru Imigrări, rezultă că pârâtul a avut ultima reşedinţă pe teritoriul României, în Municipiul Bucureşti, str. x, însă străinul în cauză figurează în evidenţele instituţiei cu permis de şedere expirat .

În cauză, reclamanta este persoană juridică cu sediul în străinătate, iar pârâtul este persoană fizică de naţionalitate albaneză (conform copiei paşaportului – f. x verso), căreia i-a expirat permisul de şedere pe teritoriul României, însă contractul a fost încheiat de părţi în România, executarea acestuia urmând a fi realizată tot în România (facturile au fost emise la adresa din Bucureşti, sector 6).

Aşadar, având în vedere specificul prezentei cauze (litigiu cu elemente de extraneitate), sunt incidente dispoziţiile art. 1080 C. proc. civ., instanţele române fiind competente exclusiv în soluţionarea prezentei cereri.

În conformitate cu art. 1072 C. proc. civ.: "Competenţa internă. (1) Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale."

În conformitate cu art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cererii de valoare redusă se stabileşte conform dreptului comun.

Prin derogare de la regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., art. 121 C. proc. civ. prevede că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa de la domiciliul consumatorului. Norma de competenţă instituită de art. 121 C. proc. civ. este una imperativă, de la care părţile nu pot deroga decât în condiţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., prin alegerea instanţei competente după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară fiind considerată ca nescrisă.

Însă, deşi în cauză pârâtul a avut calitatea de consumator, nu sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., deoarece domiciliul pârâtului este necunoscut.

Prin urmare, cum pârâtul este persoană cu domiciliul necunoscut, devin aplicabile dispoziţiile art. 108 C. proc. civ., respectiv cazul de competenţă teritorială alternativă în situaţia pârâtului cu domiciliul necunoscut.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa teritorială prevăzută de art. 108 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în condiţiile în care această excepţie nu este invocată de către pârât, instanţa învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluţioneze cauza.

Prin urmare, în raport de art. 130 C. proc. civ., dreptul de a contesta alegerea instanţei revenea exclusiv pârâtului, care nu a formulat întâmpinare şi nu a invocat vreo excepţie.

Întrucât prima instanţă învestită de către reclamantă a fost Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, aceasta devine competentă să soluţioneze cauza, fără a avea posibilitatea de a statua din oficiu asupra competenţei teritoriale invocate.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantei A. de obligare a pârâtului B. la plata sumei de 1021,81 RON, reprezentând debit neachitat precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

În circumstanţele particulare ale cauzei, în care domiciliul consumatorului nu este cunoscut, textul legal se coroborează cu art. 108 C. proc. civ., conform căruia "Dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie se află reşedinţa sau reprezentanţa acestuia, iar dacă nu are nici reşedinţa ori reprezentanţa cunoscută, la instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa, după caz."

Dispoziţiile art. 108 C. proc. civ. reglementează însă o competenţă de ordine privată, a cărei nesocotire nu poate fi invocată decât de către pârât, prin întâmpinare, aşa cum statuează dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Cum în cauză excepţia de necompetenţă nu fost invocată în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că instanţa competentă în soluţionarea cauzei este Judecătoria Sector 6 Bucureşti, ca instanţă mai întâi învestită, prin manifestarea procesuală în acest sens a reclamantei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.