Jurisdiction for recognition of foreign divorce judgment assigned to Bucharest Tribunal after negative conflict

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă la data de 16.09.2022, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., recunoaşterea, pe teritoriul României, a hotărârii pronunţată la data de 06.03.2012 de către Tribunalul Croydon, Marea Britanie în dosarul nr. x

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1096-1102 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 622/07.12.2022, Tribunalul Argeş, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A reţinut instanţa că prin hotărârea pronunţată la data de 06.03.2012, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între petent şi C., hotărâre ce a fost pronunţată de către Tribunalul Croydon, Marea Britanie şi rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 08.05.2012.

Având în vedere că pârâta locuieşte în străinătate şi nu refuză recunoaşterea hotărârii străine (potrivit înscrisului de la fila x, fiind de acord cu admiterea acţiunii), tribunalul a constatat că nu poate fi determinată competenţa de soluţionare a litigiului raportat la prevederile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare faţă de care, în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei va reveni Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 459/10.-04.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că, aşa cum rezultă fără echivoc din dispoziţiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., competenţa teritorială a instanţei de judecată în astfel de procese se determină în raport de domiciliul sau sediul celui a refuzat recunoaşterea, acesta persoană sau entitate nefiind, în mod automat, pârâtul din hotărârea străină.

Textul art. 1099, sus citat, nu prevede explicit persoana împotriva căreia se îndreaptă cererea de recunoaştere a hotărârii străine, în raport de al cărei domiciliu/sediu se stabileşte competenţa teritorială a instanţei, o atare menţiune nefiind însă necesară, în condiţiile în care textul legal este suficient de clar, instanţa având a-l aplica prin raportare la situaţia concretă dedusă judecăţii.

Nu se poate prezuma în mod absolut, că în toate cazurile, această persoană este pârâtul (sau reclamantul) care a stat în judecată în cauza soluţionată prin hotărârea străină a cărei recunoaştere se solicită, intenţia legiuitorului nefiind aceea de a se relua înaintea instanţei române o procedura judiciară care să corespundă întru totul cadrului procesual fixat de instanţa străină.

În cauză, reclamantul a precizat în mod expres că Serviciul de stare Civilă Câmpulung i-a refuzat recunoaşterea hotărârii străine prin care s-a dispus divorţul, astfel încât competenţa teritorială a instanţei se determină prin raportare la sediul autorităţii care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine în condiţiile art. 1098 alin. (1) C. proc. civ., şi care, în speţă, se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Argeş.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele argumente:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea prin care reclamantul A. solicită recunoaşterea hotărârii de divorţ reprezentată de sentinţa civilă din 06.03.2012, dată de Tribunalul Croydon în dosar nr. x, pronunţată în contradictoriu cu pârâta C., rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 08.05.2021.

Recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispoziţiile art. 1095-1102 C. proc. civ., în acest demers procesual având calitate procesuală activă pentru recunoaşterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere în România se solicită, scopul pentru care se solicită recunoaşterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 C. proc. civ., spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

Coroborând dispoziţiile referitoare la efectele lucrului judecat cuprinse în art. 431 C. proc. civ., care prevede că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, cu cele ale art. 1096 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., rezultă că autoritatea de lucru judecat interesează părţile dintr-o anumită cauză şi nu se stabileşte în raport de o terţă persoană, căreia hotărârea îi este numai opozabilă, astfel cum dispune art. 435 alin. (2) C. proc. civ.- hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atâta timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară.

Aşadar, nu se poate pune problema recunoaşterii unei hotărâri în raport de o terţă persoană, părţi ale acestei proceduri fiind exclusiv părţile din hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, acesta fiind şi sensul sintagmei "cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine" din cuprinsul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege, prevede că în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

În conformitate cu textele legale anterior enunţate, competenţa pentru soluţionarea cererii de recunoaştere a hotărârii străine aparţine tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoaşterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

Competenţa teritorială nu poate fi stabilită prin raportare la sediul instituţiei competente a opera modificările intervenite în starea civilă a reclamantului, aceasta neputând fi asimilată celui care se poate opune sau refuză recunoaşterea hotărârii străine în sensul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ.. Soluţionarea cererii adresate acestei instituţii este condiţionată de recunoaşterea hotărârii şi subsecventă acestei proceduri.

În speţă, calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoaşterea hotărârii, aparţine persoanei care a figurat ca pârâtă în dosarul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, respectiv numita C., care însă a arătat, prin înscrisul depus la dosarul Tribunalului Argeş, că este de acord cu cererea reclamantului de recunoaştere a hotărârii străine în discuţie.

Prin urmare, pârâta nu are calitatea de parte care să refuze recunoaşterea respectivei hotărâri, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează competenţa Tribunalului Bucureşti pentru acele situaţii (cum este şi cea în speţă), în care aceasta nu se poate determina potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.