Motion to annul prior ruling for material error rejected as attempt to re-litigate revocatory action facts.

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2009/25.10.2022 a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestatorii A. şi B. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., anularea deciziei contestate, dar şi suspendarea executării acesteia până la soluţionarea contestaţiei în anulare.

În motivare, contestatorii au arătat că instanţa de recurs şi-a însuşit motivarea din apel, eronată, prin care s-a avut în vedere natura relaţiei personale între recurenţi, respectiv tată-fiu, aceeaşi relaţie fiind invocată ca şi ascundere a donaţiei. În considerentele deciziei Curţii de Apel Bacău se reţine că B. nu a avut niciun moment idee de unde provin acele sume transferate de către tatăl său, având cunoştinţă de faptul că acesta lucrează la o firmă cu profit şi primeşte bonusuri salariale. De asemenea, aceste sume au fost virate în interval de câţiva ani, nu o sumă unică, în condiţiile în care B. nu mai locuia cu A. din anul 1999, iar din anul 2003 acesta este angajat ofiţer de politie în Bucureşti.

O gravă eroare este reţinerea, greşită de altfel, a lipsei bunurilor mobile şi imobile în patrimoniul lui A., lucru contrazis chiar de intimată, prin cererea introductivă de instanţă.

Prin decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău la data de 02.11.2017 s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi apelantul-inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 176/D/10.05.2017 pronunţată în dosarul x/2016 şi, rejudecând cauza, instanţa l-a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. A dispus înlăturarea dispoziţiei de confiscare a sumei de 426.374,37 euro. Înlăturarea acesteia a fost dispusă de instanţa de apel ca urmare a achitării inculpatului A., tatăl lui B., pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Instanţa de apel a apreciat că fapta inculpatului de a transfera, în decursul a 6 ani (01.01.2006-31.08.2011), suma de 426.384,37 euro (produsul infracţional obţinut din săvârşirea infracţiunii de delapidare) în contul fiului său B., nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, achitându-l pe inculpat, pe motiv că fapta nu e prevăzută de legea penală.

Contestatorii apreciază că dezlegarea dată recursului este rezultatul unor grave erori, raportat la ceea ce reţine instanţa de recurs din criticile formulate de aceştia, ca motive de recurs. Raţionamentul eronat al instanţei de recurs pleacă şi de la faptul că se reţine afirmaţia din decizia apelului conform căreia suma primită cu titlul de donaţie este foarte mare în comparaţie cu pensia tatălui B., în condiţiile în care la momentul respectiv nu era pensie, ci salariu, iar tatăl este A. şi nu B..

Un alt aspect reţinut de instanţa de recurs este afirmaţia, eronată şi ea, în sensul că "iar împrejurarea că între cei doi s-a încheiat un contract de donaţie nu poate determina decât naşterea prezumţiei intenţia încheierii contractului nu a fost gratificarea donatarului, ci sustragerea unor bunuri din patrimoniul donatorului în scopul evitării creditorilor acestuia." Toate aceste considerente se bazează pe prezumţii, astfel cum rezultă din motivarea deciziei din recurs, şi nicidecum pe probe şi pe situaţia factuală. Instanţa de recurs este ţinută de limitele investirii, astfel încât nu avea cum cerceta aspecte de fond, asa cum rezultă şi din motivarea deciziei nr. 2009/2022 supusă prezentei contestaţii.

Situaţia transferurilor bancare din contul recurentului A. către cel al fiului său, B., pentru toţi cei 6 ani, se află la dosar (defalcat pe luni) pentru a se constata că A. nu a încercat să îşi provoace insolvabilitatea, ci pentru consum. În motivele de recurs se poate observa şi situaţia comparativă pentru toţi cei 6 ani a banilor primiţi de A. în contul personal de la firma C. şi cea a fondurilor transferate către fiul sau, recurentul B..

Pentru a arăta că acţiunea revocatorie prevăzută de art. 1562 C. civ. îndeplineşte condiţiile, şi anume faptul că recurentul B. cunoştea faptul că debitorul îşi creează sau îşi măreşte starea de insolvabilitate, atât sentinţa civilă nr. 2710/21.12.2018, cât şi hotărârea civilă nr. 786/18.05.2021, dar şi decizia civilă nr. 2009/2022 nu au în considerare decizia penală a Curţii de Apel Bacău sau rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de apel Bacău în care se arată că nu există dovezi care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a fiului B., considerând că doar raportul de filiaţie este suficient pentru îndeplinea condiţiei de cunoaştere a faptului că tatăl îşi creează sau îşi măreşte stare de insolvabilitate.

Totodată, reţinerea Curţii de Apel Bucureşti, însuşită şi de Înalta Curte în soluţionarea recursului, este eronată prin aprecierea condiţiei de cunoaştere considerând că "mai precis pentru a stabili că apelantul pârât B. cunoştea că prin acele donaţii A. îşi provoacă sau accentuează starea de insolvabilitate, în mod corect prima instanţă a avut în vedere raporturile personale dintre cei doi. Suma primită cu titlu de donaţie este foarte mare în comparaţie cu pensia tatălui B., împrejurare care întăreşte prezumţia sus-menţionată". Decizia Curţii de Apel este pronunţată cu greşita aplicare a legii şi menţinută în recurs, cu atât mai mult că la acel moment (2006-2011) A. nu era la pensie şi nici nu era în stare de insolvenţă, la acea dată câştigând sumele de bani prin exercitarea funcţiei la S.C. D. S.A. Oneşti (sume care s-au dovedit ulterior lunii august 2011 că ar fi fost delapidate) iar in cadrul procesului penal (anchetei desfăşurate între septembrie 2011 - mai 2016) s-a dovedit că B. nu a avut nicio cunoştinţă de ceea ce întreprindea nelegal tatăl său.

Prin urmare, cu prilejul soluţionării recursului s-au săvârşit grave erori, motivate şi de împrejurarea nedezlegării decât a nelegalitatii deciziei din apel, respectiv şi confuzia instanţei de apel prin raportarea la situaţia de fapt reţinută de această instanţă şi parţial preluată de la fondul cauzei, respectiv Tribunalul Bucureşti.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 2009/25.10.2022 pronunţată în dosar nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii A., B. împotriva deciziei nr. 786/A/18.05.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.

III. Apărări formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. care constituie temeiul de drept al cererii pendinte, noţiunea de "greşeală materială" reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia respectivă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepţie, noţiunea de "greşeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestaţie în anulare se urmăreşte îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, anume respingerea în mod greşit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greşit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Or, prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, sunt deduse judecăţii aspecte care ţin de fondul litigiului în care s-a pronunţat hotărârea contestată privind: faptul că instanţa de recurs şi-a însuşit motivarea din apel, eronată, prin care s-a avut în vedere natura relaţiei personale între recurenţi, respectiv tată-fiu, aceeaşi relaţie fiind invocată ca şi ascundere a donaţiei; faptul că în mod greşit s-a reţinut lipsa bunurilor mobile şi imobile în patrimoniul lui A.; faptul că se reţine afirmaţia din decizia apelului conform căreia suma primită cu titlul de donaţie este foarte mare în comparaţie cu pensia tatălui B., în condiţiile în care la momentul respectiv nu era pensie, ci salariu, iar tatăl este A. şi nu B.; faptul că încheierea contractului de donaţie s-a realizat cu intenţia sustragerii unor bunuri din patrimoniul donatorului în scopul evitării creditorilor acestuia; faptul că instanţa de recurs nu a luat în considerare anumite aspecte reţinute în decizia penală a Curţii de Apel Bacău sau în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de apel Bacău, în care se arată că nu există dovezi care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a fiului B.; faptul că în mod greşit instanţa de recurs a reţinut că B. cunoştea că A., îşi provoacă sau accentuează starea de insolvabilitate.

Prin urmare, sunt învederate în prezenta procedură judiciară aspecte de fond ale pricinii care nu mai pot fi dezbătute în calea de atac extraordinară astfel cum este reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., întrucât excedează cadrului procesual limitativ determinat de către legiuitor.

Pe de altă parte, aspectele învederate pe calea prezentei contestaţii în anulare au fost deja avute în vedere de către instanţele de fond, respectiv au fost dezbătute în toate etapele procesuale, primind o dezlegare jurisdicţională fundamentată pe actele şi lucrările dosarului.

În realitate, contestatorii supun analizei nu o greşeală materială în accepţiunea art. 503 C. proc. civ., ci presupuse greşeli de judecată, chestiuni ce nu pot fi cenzurate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece această cale nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.

Rezultă, astfel, că motivele despre care contestatorii susţin ca fiind cele ale unei contestaţii în anulare, nu se subsumează ipotezei indicate ca temei de drept (art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.), ci reprezintă nemulţumiri legate de soluţia pronunţată de instanţa de recurs prin care se reiterează, practic, aspecte ce au făcut obiect de analiză în calea de atac a recursului şi asupra cărora s-a statuat în mod definitiv.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de A. şi B. împotriva deciziei nr. 2009 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei nr. 2009 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 noiembrie 2023.