Territorial jurisdiction for execution authorization: debtor's foreign domicile versus creditor's seat under Art. 651(1) C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 02 noiembrie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 22 august 2023, sub nr. x/2023, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună încuviinţarea executării silite pornite în dosarul execuţional nr. x/2023, ca urmare a cererii formulate de creditoarea B. S.A., în baza titlului executoriu, constând în contract de credit nr. RBx/26.07.2017, împotriva debitoarei C., prin toate formele de executare silită.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Timişoara

Prin sentinţa nr. 18470 din 25 august 2023, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect "încuviinţare executare silită", înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), teza a II-a şi alin. (3) din C. proc. civ. şi, constatând că debitoarea este cetăţean străin, cu domiciliul în Italia, a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este instanţa de la sediul creditoarei, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Totodată, a reţinut că simpla declaraţie a debitoarei din cuprinsul contractului cu privire la reşedinţa din România nu poate determina competenţa instanţei de executare, singurul criteriu în stabilirea competenţei fiind domiciliul debitorului/creditorului.

3. Hotărârea Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti

Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 7775/2023 din 11 octombrie 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că este învestită cu o cerere de încuviinţare a executării silite împotriva debitoarei C., cu domiciliul declarat în mun. Timişoara, Timiş, astfel cum rezultă din răspunsul primit de la Inspectoratul General pentru Imigrări.

S-a mai reţinut incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de instanţa de executare, care, potrivit art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, este instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului.

Prin urmare, această instanţă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, apreciind că instanţa de executare este Judecătoria Timişoara, întrucât domiciliul debitoarei se află în circumscripţia teritorială a acestei din urmă instanţe.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Timişoara îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Obiectul demersului judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, prin care petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei C., la cererea creditoarei B. S.A., în baza titlului executoriu constând în contractul de credit nr. RBx/26.07.2017.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., în maxim 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ.: "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Alin.(3) al acestui articol a atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, potrivit răspunsului primit de la Inspectoratul General pentru Imigrări din data de 9 octombrie 2023, debitoarea C. figurează cu domiciliul declarat în mun. Timişoara, din data de 5 aprilie 2017.

Având în vedere că cererea de executare silită formulată de creditoarea B. S.A. a fost formulată, la data de 18 august 2023, iar debitoarea are domiciliul declarat din luna aprilie 2017 în mun. Timişoara, se constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Timişoara.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., pentru creditoarea B. S.A., în contradictoriu cu debitoarea C., în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 02 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.