Jurisdictional Conflict Over Real Estate Foreclosure: Applicability of Old Civil Procedure Code to Enforcement Proceedings Commenced Prior to 2013

Şedinţa publică din data de 02 noiembrie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de încuviinţare a executării silite, înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 07 septembrie 2023, sub nr. de dosar x/2023, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit şi de garanţie nr. x/29.11.2007, completat prin actul adiţional nr. x/04.01.2010.

2. Hotărârea Judecătoriei Răcari

Prin sentinţa nr. 1179 din 14 septembrie 2023, Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect "încuviinţare executare silită", formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 651 din C. proc. civ.

Totodată, a reţinut că dispoziţia legală anterior citată nu distinge între ipoteza în care obiectul urmăririi silite este reprezentat de un bun imobil situat în circumscripţia instanţei, căreia îi este adresată cererea de încuviinţare a executării silite (ceea ce este cazul în speţă) şi situaţiile, în care nu este incidentă această ipoteză, atribuind, de principiu, în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau sediul debitorului calitatea de instanţă de executare, şi, implicit, de instanţă competentă să soluţioneze cererile de încuviinţare a executării silite.

Reţinând că debitorii îşi au domiciliul în sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, a apreciat că Judecătoria Sectorului 1 este instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 7389/2023 din 09 octombrie 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 25 alin. (1) din C. proc. civ., executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, astfel că, în raport de data cererii de executare silită din 09.11.2011, incidente în speţă sunt dispoziţiilor vechiul C. proc. civ.

Astfel, a reţinut că, potrivit art. 3733 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Drept urmare, având în vedere că în cauză, executarea silită se desfăşoară în modalitatea urmăririi silite imobiliare asupra imobilului teren înscris în cartea funciară nr. x, situat în Conţeşti, jud. Dâmboviţa, instanţa a apreciat că Judecătoria Răcari este instanţa competentă să soluţioneze litigiul.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Răcari îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Răcari şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea având ca obiect "încuviinţare executare silită", înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A..

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit legea aplicabilă executării silite, în raport de prevederile art. 24 şi 25 din noul C. proc. civ., prima instanţă reţinând ca fiind aplicabil noul C. proc. civ., respectiv art. 651 alin. (1) din Cod, iar cea de-a doua instanţă reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3733 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

Având în vedere principiul neretroactivităţii legii civile, potrivit căruia legea civilă se aplică numai situaţiilor ivite după adoptarea sa, iar nu şi situaţiilor trecute, precum şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (legea de punere în aplicare a noului cod), cu modificările ulterioare, Înalta Curtea reţine că dispoziţiile noului C. proc. civ. se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noii reglementări.

Potrivit art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ. "executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare".

De asemenea, art. 24 din acelaşi Cod prevede că "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare ", iar potrivit art. 25, executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

Pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul are în vedere data, la care creditorul a sesizat organul de executare, conform art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ.

Se constată că, în raport de momentul declanşării procedurii executării silite, respectiv 09 noiembrie 2011 – data la care a fost depusă cererea de executare silită la Corpul Executorilor Bancari, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, aceasta fiind legea în vigoare la data formulării cererii de încuviinţare a executări silite.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3731 din C. proc. civ. de la 1865, instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa de executare, aceasta fiind, potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Prin urmare, în procedura executării silite, locul executării (criteriu stabilit de lege pentru determinarea instanţei de executare) este acela unde se află bunurile supuse urmăririi.

În speţă, prin cererea formulată, creditoarea B. a solicitat, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc A., încuviinţarea executării silite imobiliare asupra imobilului teren înscris în cartea funciară nr. x, situat în Conţeşti, jud. Dâmboviţa.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A., în favoarea Judecătoriei Răcari, ca instanţă în raza căreia are loc executarea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 02 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.