Negative jurisdictional conflict resolved: Balcesti Court retains sole enforcement jurisdiction over guarantor under same title

Şedinţa publică din data de 02 noiembrie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 10.08.2023, petentul a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contract de împrumut nr. x/23.04.2015, pentru recuperarea sumei de 12.782,00 RON, din care împrumut nerambursat în sumă de10.666,00 RON şi 2116,00 RON dobândă, plus dobândă contractuală de 13,20% pe an, care se va calcula în continuare la valoarea împrumutului nerestituit până la data achitării integrale a împrumutului, la care se adaugă cheltuielile de executare silită, prin toate formele de executare silită prevăzute de lege.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Craiova

Prin sentinţa nr. 5862 din 12 septembrie 2023, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect "încuviinţare executare silită", înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A., în favoarea Judecătoriei Bălceşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut aplicabilitatea Deciziei nr. 20/2021 privind examinarea recursului în interesul legii pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi faptul că s-a dispus încuviinţarea executării silite pentru debitorul principal B. de către Judecătoria Bălceşti, prin încheierea nr. 520/CC/29.06.2023, în dosarul nr. x/2023 şi pentru debitorul principal C., prin încheierea nr. 211/CC/05.05.2022, în dosarul nr. x/2022.

3. Hotărârea Judecătoriei Bălceşti

Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 733/CC din 29 septembrie 2023, Judecătoria Bălceşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ., precum şi împrejurarea că Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, nu are aplicabilitate în prezenta cauză, întrucât această decizie se aplică doar în cazul cererilor ce vizează aceeaşi executare.

Totodată, a reţinut că, în speţă, este vorba de executări silite distincte, efectuate în dosare de executare diferite, competenţa stabilindu-se în raport de domiciliul debitorului.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că domiciliul debitorului C. este în Robăneşti, sat Robăneştii de Sus, instanţa a apreciat că Judecătoriei Craiova îi revine competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulate de Biroul Executorului Judecătoresc A..

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Bălceşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Craiova şi Judecătoria Bălceşti.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea având ca obiect "încuviinţare executare silită", înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A..

Titlul executoriu este reprezentat de Contractul de împrumut nr. 16 din 23 aprilie 2015 (debitor principal fiind B. şi giranţi ai debitorului principal fiind C., D., E. şi F.), creditor fiind C.A.R. Învăţământ Preuniversitar Craiova.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ. şi de dezlegările Deciziei pronunţate în interesul legii nr. 20 din 27 septembrie 2021, având în vedere situaţia particulară a speţei, respectiv, pe de o parte, în funcţie de încheierile, prin care a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitorilor B., în calitate de împrumutat şi a numiţilor D., E. şi F., în calitate de giranţi, respectiv, pe de altă parte, prin raportare la domiciliul girantului C. (Robăneşti, sat Robăneştii de Sus).

Instanţa de trimitere a apreciat ca fiind relevant faptul că a fost demarată o nouă procedură de executare silită împotriva împotriva terţului, procedură distinctă faţă de cea declanşată anterior, în temeiul aceluiaşi titlu executoriu.

Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

De asemenea, art. 645 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "sunt părţi în procedura de executare creditorul şi debitorul", iar, potrivit art. 648 alin. (1) din acelaşi cod, "creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor, care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Potrivit acestor dispoziţii legale, în procedura de executare silită, părţile sunt creditorul şi debitorul, însă prin debitor trebuie să se înţeleagă partea pasivă din cadrul executării silite, având în vedere că procedura execuţională poate fi pornită atât împotriva debitorului principal, cât şi împotriva terţilor garanţi.

Dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., care stabilesc că instanţa de executare este cea de la sediul debitorului nu disting între debitorul principal şi terţii garanţi, astfel încât, prin coroborare cu dispoziţiile art. 648 alin. (1) din C. proc. civ., aceştia din urmă sunt consideraţi ca fiind debitori, în procedura de executare silită iniţiată de creditor.

Din contractul de împrumut nr. x din 23 aprilie 2015, rezultă că C. are calitatea de girant al împrumutului contractat de B. şi s-a obligat, în solidar cu împrumutatul, renunţând la beneficiul discuţiunii şi diviziunii.

Creditoarea a optat pentru urmărirea, cu prioritate, a debitorului principal, sens în care a demarat executarea silită aflată pe rolul BEJ G. (dosar executare nr. x/2022).

Prin încheierea nr. 211/CC din 05 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Bălceşti a admis cererea de încuviinţare a executării silite a aceluiaşi titlu executoriu, formulată de BEJ G. privind pe creditoarea C.A.R. Învăţământ Preuniversitar Craiova şi debitorii B., E. şi F..

Ulterior, prin încheierea civilă nr. 520/CC din 29.06.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Bălceşti, a fost încuviinţată executarea silită a aceluiaşi titlu executoriu faţă de debitorul B., fiind respinsă faţă de debitorii (decedaţi) D., E. şi F. (cerere formulată de BEJ H. în dosarul de executare silită nr. x/2023).

Înalta Curte reţine că sunt aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, în sensul că procedura încuviinţării executării silite are caracter graţios, fiind aplicabile dispoziţiile privitoare la procedura necontencioasă judiciară, inclusiv dispoziţiile art. 529 din C. proc. civ., astfel încât, chiar şi în ipoteza în care necompetenţa teritorială a instanţei de executare ar fi una de ordine privată, ceea ce nu este cazul, instanţa este ţinută de invoce din oficiu necompetenţa (par. 67-68).

Concluzia conform căreia o singură instanţă ar fi desemnată drept instanţă de executare rezultă şi din obligativitatea aplicării prevederilor art. 529 alin. (1) din C. proc. civ. de către instanţa sesizată cu cererea de încuviinţare a executării silite, în ipoteza în care aceasta ar fi necompetentă teritorial a soluţiona cererea, situaţie în care aceasta este ţinută să trimită dosarul instanţei competente, care devine astfel instanţă de executare (par. 69).

Aşadar, încă din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, fiind singura instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite (par. 70).

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale (par. 71).

În considerarea acestor dezlegări, împrejurarea că, ulterior, creditorul a formulat, distinct, cerere de executare silită a garantului, fiind învestit un alt executor judecătoresc, nu putea să atragă consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, care reprezintă instanţa de executare în sensul art. 651 din C. proc. civ. şi care rămâne competentă să soluţioneze orice cerere, ce vizează executarea silită a obligaţiilor izvorâte din contractul de împrumut nr. x din 23 aprilie 2015.

Drept urmare, odată încuviinţată executarea silită, calitatea de instanţă de executare nu mai poate fi reapreciată, cu prilejul verificării competenţei în cadrul unei alte cereri de încuviinţare a executării silite, întemeiate pe acelaşi titlu executoriu.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti, instanţă care a încuviinţat executarea silită prin încheierea nr. 211/CC din 05 mai 2022 pronunţată, în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Bălceşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 02 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.