Delictual liability claim for 53,000 RON and material jurisdiction of the High Court versus first-instance courts under Article 94(1)(k) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 02 noiembrie 2023

Analizând excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii pendinte, se reţin următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanta a învestit această instanţă cu o cerere de chemare în judecată împotriva pârâţilor Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, A., B., C. şi D., având ca obiect daune în cuantum de 53.000 RON, în baza art. 997, art. 998, art. 999 din C. civ. de la 1864.

S-a precizat de către parte că, deşi s-au achitat taxe judiciare de timbru, în mod eronat, s-a invocat excepţia netimbrării de către cele două judecătorii.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 29 din C. civ., art. 194 şi art. 583 din C. proc. civ.

S-a dispus, prin rezoluţie, transmiterea dosarului la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, indicându-se ca temei dispoziţiile art. 20 lit. n) din R.O.I.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi repartizat completului C17 S1.

Prin încheierea de şedinţă din 04 mai 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a dezînvestit de soluţionarea prezentei pricini şi a trimis dosarul, în vederea soluţionării, Înaltei Curţi, reţinând că pe plicul în care s-a aflat cererea introductivă a fost indicat expres de către parte faptul că destinatarul cererii sale şi, implicit, instanţa, pe care înţelege să o învestească, este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

La termenul acordat din data de 02 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale, pe care o va admite, pentru argumentele ce succed.

Funcţia jurisdicţională a instanţelor judecătoreşti este unitară, toţi judecătorii îndeplinesc acte de aceeaşi natură, toţi judecă prin interpretarea şi aplicarea legii la o situaţie de fapt determinată.

Această funcţie – care dă expresie competenţei generale a instanţelor judecătoreşti – nu este exercitată într-o manieră indivizibilă, întrucât nu toate instanţele judecă aceleaşi cauze şi aceleaşi persoane, atribuţiile fiecărei instanţe judecătoreşti fiind fixate de lege.

Aşadar, competenţa a fost definită ca aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona un litigiu.

Competenţa materială presupune o delimitare între instanţe de grad diferit, fiind reglementată de norme de ordine publică, deci are un caracter absolut, astfel încât părţile nu pot conveni să deroge de la aceste norme.

Aşa fiind, competenţa materială procesuală determină, în funcţie de obiectul natura şi valoarea litigiului, cauzele civile care pot fi soluţionate numai de anumite categorii de instanţe de judecată.

Potrivit art. 97 din C. proc. civ., competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dă expresie rolului constituţional al acestei instanţe de a asigura interpretarea unitară a legii, precum şi de a veghea la aplicarea interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material de către celelalte instanţe judecătoreşti.

Acest scop urmează a fi atins prin trei mecanisme complementare de unificare a practicii judiciare: recursul, recursul în interesul legii şi cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Totodată, punctul 4 al art. 97 din Cod prevede că Înalta Curte judecă orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, fiind necesară, în acest caz, existenţa unei norme atributive de competenţă cuprinsă în C. proc. civ. sau în legi speciale, cum este în cazul conflictelor de competenţă, ori a cererilor de strămutare pentru siguranţă publică sau pentru bănuială legitimă, atunci când se solicită strămutarea unui dosar aflat pe rolul curţii de apel.

Conform art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., judecătoriile judecă, în primă instanţă, orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.

Totodată, potrivit art. 107 din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa, în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

Prin demersul său judiciar, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, A., B., C. şi D. la plata de daune în cuantum de 53.000 RON, în baza art. 997, art. 998, art. 999 din C. civ. de la 1864.

Aplicând aspecte teoretice sus-menţionate la cererea concretă, cu care a fost învestită Înalta Curte, se constată că reclamanta a formulat o cerere în materia răspunderii civile delictuale, solicitând daune în cuantum de 53.000 RON, cerere ce intră în competenţa de soluţionare a judecătoriei, ca primă instanţă, potrivit art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 132 din C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 94 alin. (1) lit. k) coroborate cu cele ale art. 107 C. proc. civ., va declina competenţa de soluţionare a cererii de faţă în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta E. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată astăzi, 02 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.