Civil appeal perempted ex officio for failure to interrupt six-month suspension
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Civil Section I) admitted the exception of peremption raised ex officio, thereby terminating the appeal and leaving the first-instance decision in force; the recurred party, who had filed a civil appeal against an appellate court decision, failed to perform any procedural act to interrupt the suspension of proceedings for more than six months. The court applied Articles 416(1) and 420(1) of the Romanian Code of Civil Procedure, finding that the lapse of the statutory six-month deadline for keeping the case in motion, attributed to the appellant's fault, resulted in the automatic peremption of the appeal as a matter of right.
Legislator headnote
AI generatedart. 416 din C. proc. civ, art. 420 alin. (1) din C. proc. civ, art. 416 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) cu aplicarea art. 416 alin. (1) din C. proc. civ; Civil appeal perempted ex officio for failure to interrupt six-month suspension: The court applied Articles 416(1) and 420(1) of the Romanian Code of Civil Procedure, finding that the lapse of the statutory six-month deadline for keeping the case in motion, attributed to the appellant's fault, resulted in the automatic peremption of the appeal as a matter of right.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the final order to constata perimat (declare peremption of) the appeal due to the lapse of six months without procedural activity.
Full text
Şedinţa publică din data de 02 noiembrie 2023
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 21 martie 2022 sub nr. x/2021/a3, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, petentul A. a formulat cerere de recurs împotriva încheierii de şedinţă din 16 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.
Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 10 care, prin rezoluţia din 15 iunie 2022, a fixat termen de judecată la 13 octombrie 2022 în vederea soluţionării recursului.
Prin încheierea de şedinţă din 13 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a suspendat judecata cererii de recurs formulate de petentul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2) din C. proc. civ., reţinând că, la apelul nominal, nu s-a prezentat niciuna dintre părţi şi nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Prin rezoluţia din 26 aprilie 2023, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 15 iunie 2023, în vederea discutării perimării cererii de recurs formulată de petent.
La termenul de judecată din 15 iunie 2023, s-a dispus amânarea cauzei, pentru data de 02 noiembrie 2023, în vederea soluţionării cererii de recuzare a membrilor completului nr. 10, cerere ce a fost anulată, ca netimbrată, prin încheierea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 19 septembrie 2023.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:
Potrivit art. 416 din C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".
Conform art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii ei este stingerea procesului în faza, în care acesta se află, şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 13 octombrie 2022, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care recurentul nu a îndeplinit vreun act de procedură, prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.
Pentru considerentele menţionate, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părţii, în temeiul art. 496 alin. (1) cu aplicarea art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată cererea de recurs, cu a cărei soluţionare a fost învestită.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 16 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată astăzi, 02 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.