Enforcement challenge jurisdiction assigned to Timișoara court under RIL Decision 20/2021, over Oradea court.

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 13 decembrie 2022, sub dosar nr. x/2022, contestatoarea Curtea de Apel Timişoara, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea încheierii nr. 236591/2022, pronunţată la 22 noiembrie 2022 de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost încuviinţată cererea de executare silită formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B., ca nelegală şi netemeinică; anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. x/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc B.; încetarea executării silite pornite împotriva contestatoarei debitoare; exonerarea contestatoarei de la plata cheltuielilor de executare silită, cu suspendarea tuturor formelor de executare, până la soluţionarea contestaţiei; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea Judecătoriei Timişoara

Prin sentinţa civilă nr. 6280 din 21 martie 2023, Judecătoria Timişoara a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de intimat prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea hotărârii pronunţate, Judecătoria Timişoara a reţinut că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, iar în raport de dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi art. 651 C. proc. civ., Judecătoria Timişoara ar fi competentă să soluţioneze aceste cereri, ca instanţă de la sediul debitoarei Curtea de Apel Timişoara.

Cu toate acestea, a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., care au în vedere situaţia în care reclamant sau pârât în cauză este un judecător, un procuror, un asistent judiciar sau un grefier care funcţionează la instanţa care ar fi competentă, în mod obişnuit, din punct de vedere teritorial sau la instanţa superioară acesteia, precum şi situaţia în care reclamant sau pârât în cauză ar fi instanţa însăşi.

În ceea ce priveşte sintagma "cauză de competenţa instanţei în care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia", a arătat că vizează cererile adresate instanţei de judecată, printre care şi cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

A constatat că, în speţă, contestatoarea debitoare Curtea de Apel Timişoara este instanţa ierarhic superioară Judecătoriei Timişoara, care este instanţa de executare, potrivit dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ. şi, în consecinţă, devin incidente dispoziţiile imperative ale art. 127 alin. (1) raportat la alin. (21) C. proc. civ., prin care se interzice contestatoarei să introducă contestaţia la executare la instanţa de executare.

Referitor la apărarea contestatoarei vizând cele statuate de instanţa supremă prin Decizia nr. 20/2021, a apreciat că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. se circumscriu tezei finale a dispozitivului deciziei, respectiv "în afara cazurilor în care legea dispune altfel", constituind o situaţie de excepţie, având în vedere că raţiunea acestor dispoziţii legale este sporirea gradului de protejare a aparenţei de imparţialitate obiectivă în soluţionarea cauzei, nu doar în primă instanţă, ci inclusiv în căile de atac de competenţa instanţelor ierarhic superioare, neputându-se încălca o necompetenţă teritorială exclusivă în soluţionarea contestaţiei la executare, chiar dacă Judecătoria Timişoara a încuviinţat executarea silită.

Sub un alt aspect, s-a apreciat că apărarea este neîntemeiată şi prin prisma faptului că în cuprinsul titlului executoriu nu se regăsesc mai mulţi debitori, situaţie premisă avută în vedere în Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi.

3. Hotărârea Judecătoriei Oradea

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunţat sentinţa civilă nr. 2864 din 31 mai 2023, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că încuviinţarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Timişoara prin încheierea nr. 236591 din 22 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2022.

A constatat că, în procedura executării silite, contestaţia la executare este de competenţa instanţei de executare care, potrivit statuărilor Deciziei nr. 20/2021, este judecătoria care a încuviinţat executarea silită, iar creditorul avea posibilitatea să sesizeze o altă instanţă de judecată atunci când a cerut încuviinţarea executării silite, art. 127 C. proc. civ. fiind aplicabil şi în procedura executării silite, potrivit art. 651 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit prezentul conflict de competenţă, debitoarea Curtea de Apel Timişoara, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat: anularea încheierii nr. 236591/2022, pronunţată la 22 noiembrie 2022 de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost încuviinţată cererea de executare silită formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B.; anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. x/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc B.; încetarea executării silite pornite împotriva contestatoarei debitoare; exonerarea contestatoarei de la plata cheltuielilor de executare silită, cu suspendarea tuturor formelor de executare, până la soluţionarea contestaţiei.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Oradea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima dintre instanţe reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., iar cea de a doua instanţă aplicând Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea nr. 236591 din 22 noiembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2022 a fost încuviinţată executarea silită formulată de intimatul-creditor A., în contradictoriu cu debitoarea Curtea de Apel Timişoara.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Timişoara, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine tot acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, se constată că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Timişoara, instanţă care a încuviinţat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Timişoara, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.