Conflict over exclusive jurisdiction for enforcement objections: unity of the enforcement court overrides clerk status-based reassignment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Râmnicu Vâlcea Court, ordering it to hear the pending case. The dispute arose from a debt enforcement objection filed by a debtor (a court clerk) against a public auction notice, where the Sibiu, Râmnicu Vâlcea, and Slatina courts successively declined jurisdiction, the latter two citing conflicting legal interpretations regarding the debtor’s official status. Relying on the mandatory guidance of Decision No. 20/2021 in the public interest, the supreme court applied the principle of the unity of the enforcement court, determining that under Articles 651(1) and (3) and 714(1) of the Code of Civil Procedure, the court that initially authorized the enforcement (Râmnicu Vâlcea) holds exclusive territorial competence to resolve enforcement objections, regardless of the debtor’s professional affiliation which would otherwise trigger reassignment rules under Article 127.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 651 alin. (2) C. proc. civ, art. 714 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 127 C. proc. civ; Conflict over exclusive jurisdiction for enforcement objections: unity of the enforcement court overrides clerk status-based reassignment: The dispute arose from a debt enforcement objection filed by a debtor (a court clerk) against a public auction notice, where the Sibiu, Râmnicu Vâlcea, and Slatina courts successively declined jurisdiction, the latter two citing conflicting legal interpretations regarding the debtor’s official status. Relying on the mandatory guidance of Decision No. 20/2021 in the public interest, the supreme court applied the principle of the unity of the enforcement court, determining that under Articles 651(1) and (3) and 714(1) of the Code of Civil Procedure, the court that initially authorized the enforcement (Râmnicu Vâlcea) holds exclusive territorial competence to resolve enforcement objections, regardless of the debtor’s professional affiliation which would otherwise trigger reassignment rules under Article 127.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to apply the competence regulator and assign the case to the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., a formulat contestaţie la executare împotriva publicaţiei de vânzare nr. 14/2020/1.11.2022, solicitând anularea acesteia.
2. Sentinţa Judecătoriei Sibiu
Prin sentinţa civilă nr. 1073 din 14 martie 2023, Judecătoria Sibiu a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului şi a apreciat că noţiunea de instanţă de executare a fost clarificată prin Decizia nr. 20/2021 şi prin Decizia nr. 27/2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.
A reţinut că, în cuprinsul paragrafului 80 al Deciziei nr. 20/2021, evocând principiul unicităţii instanţei de executare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că acest principiu presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare. Conform aceleiaşi decizii, numai această interpretare a textelor legale incidente dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, chiar dacă este real faptul că în cuprinsul C. proc. civ. nu se regăseşte o dispoziţie normativă care să statueze expres că odată ce instanţa de judecată a încuviinţat executarea silită aceasta devine competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, în condiţiile în care există cel puţin doi debitori care au domiciliul sau sediul, după caz, în raza de competenţă a unor instanţe diferite, iar art. 651 din acelaşi cod cuprinde o normă de competenţă pentru soluţionarea acestor tipuri de cereri.
Astfel, chiar dacă Decizia Înaltei Curţi nr. 20/2021 a avut în vedere ipoteza unei pluralităţi de debitori în cadrul executării silite, prin considerentele acestei decizii a fost clarificată noţiunea de instanţă de executare şi principiul unicităţii instanţei de executare concluzionându-se, în esenţă, în sensul că instanţa de judecată care a încuviinţat executarea silită devine instanţă de executare şi este competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, precum şi alte incidente apărute în cursul executării silite, fiind astfel consfinţit caracterul unic şi exclusiv al instanţei de executare prevăzute de art. 651 C. proc. civ.
Cu referire la o decizie de speţă a instanţei supreme, prin care s-a reţinut că odată stabilită instanţa de executare, în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de art. 651 alin. (2) C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze cererile şi incidentele ivite în cursul executării silite, chiar şi în ipoteza în care contestatoarea debitoare este o instanţă, iar creditorii intimaţi sunt magistraţi, a apreciat că aceleaşi dispoziţii legale sunt aplicabile şi în cazul în care calitatea de debitor o are o persoană care deţine funcţia de grefier.
Întrucât Judecătoria Râmnicu Vâlcea a soluţionat cererea de încuviinţare executare silită (dosarul nr. x/2020), precum şi un incident din cursul executării silite, respectiv cererea de suspendare provizorie a executării silite (dosarul nr. x/2021), s-a apreciat că aceasta a devenit instanţă de executare.
3. Sentinţa Judecătoriei Râmnicu Vâlcea
Învestită prin declinare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a pronunţat sentinţa civilă nr. 2641 din 26 mai 2023, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Slatina.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că textele art. 127 alin. (1) şi alin. (2)-(3) din C. proc. civ. au în vedere situaţia în care reclamant sau pârât în cauză este un judecător, un procuror, un asistent judiciar sau un grefier care funcţionează la instanţa care ar fi competentă în mod obişnuit din punct de vedere teritorial sau la instanţa superioară acesteia, iar calitatea de grefier a contestatorului atrage necompetenţa Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, acesta fiind obligat să sesizeze una dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fost competentă, potrivit legii.
Ca situaţie de fapt, a constatat că, anterior acestui litigiu, debitorul contestator a solicitat anularea executării silite, a publicaţiei de vânzare imobiliară şi a tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare silită nr. x/2020 al BEJ C., soluţionată de Judecătoria Slatina, ulterior declinării competenţei de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Având în vedere că, relativ la una şi aceeaşi urmărire silită declanşată, nu poate exista o pluralitate de instanţe de executare, a apreciat că Judecătoria Slatina şi-a câştigat calitatea de instanţă de executare, determinând competenţa de soluţionare a contestaţiei ulterioare şi a oricărui alt incident care ar apărea pe parcursul urmăririi.
Relativ la încuviinţarea executării silite în dosarul nr. x/2020 de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, la solicitarea creditorului, a constatat că acesta nu avea obligaţia, ci doar posibilitatea de a sesiza o altă instanţă de judecată cu o astfel de cerere, însă, acest aspect nu este de natură a atrage şi competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de debitorul A., grefier în cadrul instanţei, dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. fiind de ordine publică.
4. Sentinţa Judecătoriei Slatina
Învestită prin declinare, Judecătoria Slatina a pronunţat sentinţa civilă nr. 3232 din 14 septembrie 2023, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 712 şi art. 714 C. proc. civ., precum şi ale Deciziei nr. 20/2021 pronunţate de Înalta Curte în recurs în interesul legii, care a stabilit că instanţa de executare este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu.
A observat că încuviinţarea executării silite s-a realizat de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin încheierea nr. 5142 din 8 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 şi, în raport de dispoziţiile legale şi considerentele Deciziei nr. 20/2021, a constatat că această instanţă este instanţa de executare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit prezentul conflict de competenţă, debitorul A., în contradictoriu cu intimata B., a formulat contestaţie la executare împotriva publicaţiei de vânzare nr. 14/2020/1.11.2022, solicitând anularea acesteia.
Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi Judecătoria Slatina şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima dintre instanţe reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., iar cea de a doua instanţă aplicând Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.
Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea nr. 5142 din 8 decembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. x/2020, a fost încuviinţată executarea silită la cererea creditoarei B., în contradictoriu cu debitorul A..
Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.
Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine tot acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.
Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Râmnicu Vâlcea, instanţă care a încuviinţat executarea silită.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Râmnicu Vâlcea, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 2 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.