Conflict of territorial jurisdiction in filiation actions: exclusivity of plaintiff's domicile choice under alternative competence rules

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 15 decembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că pârâtul C. nu este tatăl minorei D. şi conceputa până la desfacerea căsătoriei avute cu pârâta B.; să se constate că reclamantul A. este tatăl biologic al minorei D.; să se încuviinţeze ca pe viitor minora să poarte numele de familie al tatălui biologic, acela de D., urmând ca reclamantul A. să figureze la rubrica "tată"' în certificatul de naştere al minorei; să se dispună exercitarea în comun a autoritătii parintesti asupra minorei D., cu obligarea corelativă a părinţilor de a o întreţine pe minoră până la vârsta majoratului sau până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani; fără cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea Judecătoriei Tecuci

Prin sentinţa civilă nr. 2012 din 19 octombrie 2022, Judecătoria Tecuci a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Suceava.

În motivarea soluţiei pronunţate, Judecătoria Tecuci a reţinut că acţiunea introductivă de instanţă are mai multe capete de cerere, respectiv tăgadă paternitate, recunoaştere paternitate, exercitare autoritate părintească, modificare nume şi a apreciat că dispoziţiile art. 435-440 C. civ. privind acţiunile referitoare la filiaţie sunt de ordine publică având în vedere natura lor de acţiuni de stare civilă, principiul respectării interesului superior al copilului şi principiul aflării adevărului biologic.

A reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiaţiei, precum şi pe cele ale art. 107 din acelaşi act normativ în cazul celorlalte cereri în materie de filiaţie, cum este cea privind tăgada paternităţii, apreciind că în toate aceste situaţii, inclusiv în ipoteza competenţei alternative, competenţa teritorială este de ordine publică şi poate fi invocată şi din oficiu.

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., a apreciat că, în procesele privitoare la persoane, competenţa teritorială este exclusivă de vreme ce au ca obiect drepturi de care părţile nu pot să dispună.

Ca situaţie de fapt, instanţa a reţinut că minora locuieşte împreună cu pârâta B. în Suceava, iar reclamantul, pretinsul tată biologic, a formulat acţiunea în contradictoriu şi cu pârâtul C., soţul mamei în perioada conceperii minorei, menţionat la rubrica "tată" în certificatul de naştere al acesteia, care domiciliază în comuna Liteni, jud. Suceava.

A constatat că cererea de chemare în judecată cuprinde capete de cerere care atrag fie competenţa exclusivă a instanţei de tutelă, fie competenţa teritorială exclusivă de la domiciliul pârâţilor şi a apreciat că este în interesul minorei ca judecarea cauzei să se facă de către instanţa de la domiciliul acesteia, cu atât mai mult cu cât, în cauză, instanţa de tutelă şi instanţa de la domiciliul pârâţilor sunt una şi aceeaşi.

3. Hotărârea Judecătoriei Suceava

Învestită prin declinare, Judecătoria Suceava a pronunţat sentinţa civilă nr. 2472 din 18 mai 2023, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Tecuci, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv stabilirea filiaţiei, sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dispoziţii derogatorii de la norma generală stipulată de art. 107 din acelaşi act normativ, astfel încât, în speţă, nu este instituită o competenţă teritorială exclusivă, ci o competenţă alternativă, de ordine privată.

Faţă de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a constatat că, în mod greşit, Judecătoria Tecuci a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.

A mai constatat că reclamantul a ales să introducă acţiunea la Judecătoria Tecuci, care a devenit astfel instanţă competentă, legal învestită prin opţiunea reclamantului, conferită de dispoziţiile art. 116 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că obiectul litigiului este tăgada paternităţii minorei D., stabilirea paternităţii faţă de tatăl acesteia, încuviinţarea ca pe viitor minora să poarte numele tatălui biologic, urmând ca acesta să figureze la rubrica "tată" din certificatul de naştere al minorei, cereri care se încadrează în categoria celor denumite generic în C. civ. "acţiuni privind filiaţia", reglementate de dispoziţiile art. 421-449 C. civ., pentru care este instituită o competenţă teritorială alternativă, precum şi exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorei, cu obligarea corelativă a părinţilor de a o întreţine până la vârsta majoratului sau până la finalizarea studiilor, cereri care atrag competenţa instanţei de tutelă.

Se constată că scopul urmărit de reclamant este răsturnarea, în primă fază, a prezumţiei de paternitate, iar, ulterior, stabilirea filiaţiei faţă de tatăl minorei, încuviinţarea ca pe viitor minora să poarte numele tatălui biologic, exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea obligaţiei de întreţinere a minorei.

Potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 din acelaşi cod.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 1 şi art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.

Aceste ultime dispoziţii reprezintă norma ce reglementează competenţa teritorială în cererile privind stabilirea filiaţiei, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcţie de opţiunea reclamantului, exprimată chiar prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanţele competente teritorial.

În raport de obiectul principal al cererii de chemare în judecată, competenţa teritorială este una alternativă, fiind deopotrivă competente să soluţioneze cauza instanţa de la domiciliul pârâtului şi instanţa de la domiciliul reclamantului.

În litigiul pendinte, Judecătoria Tecuci este instanţa de la domiciliul reclamantului, iar Judecătoria Suceava este instanţa de la domiciliul pârâţilor.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţă, reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Tecuci, instanţa de la domiciliul său, şi, în consecinţă, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe, însă cu condiţia ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal această instanţă cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, Judecătoria Tecuci nu mai putea să dispună declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul pârâţilor.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Tecuci este instanţa competentă a soluţiona cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.