Land compensation liability of Prefecture vs. Municipality; annulment of appeal for unpaid judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 28 august 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, prin Prefect, obligarea pârâtei la plata sumei de 358.345,57 RON, reprezentând prejudiciul, evaluat provizoriu, cauzat de pârâtă reclamantului, respectiv contravaloarea imobilului teren în suprafaţă de 73,5 mp, situat în Bd. 1 Mai nr. 266 bis, în prezent str. x, imposibil de restituit în natură, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a Subcomisiei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi a Municipiului Bucureşti, prin Primar, solicitând ca, în cazul în care ar cădea în pretenţii faţă de reclamant, să fie obligaţi chemaţii în garanţie la plata sumelor dispuse de instanţă.

În şedinţa din data de 11 mai 2016, tribunalul a admis în principiu cererea de chemare în garanţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 74 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 64 din C. proc. civ., apreciind că aceasta este admisibilă în raport de motivele invocate de pârâtă, în apărare.

Chemata în garanţie, Subcomisia Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Primar, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive. De asemenea, a formulat, la rândul său, cerere de chemare în garanţie a Prefectului Municipiului Bucureşti, cerere ce a fost respinsă de tribunal, ca inadmisibilă, în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2016, soluţia rămânând definitivă urmare a respingerii ca nefondat a apelului, prin decizia civilă nr. 241 A/15 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

În şedinţa din data de 13 septembrie 2017, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie Subcomisia Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, constatând că argumentele, invocate în susţinerea excepţiei, constituie apărări pe fondul cererii.

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2017, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea principală.

Primul ciclu procesual

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 1194 din 13 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi a respins, ca rămase fără obiect, cererile de chemare în garanţie formulate de pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu chemaţii în garanţie Subcomisia Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 1379/A din 31 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de reclamantul A. (în calitate de moştenitor al defunctului A.) împotriva sentinţei civile nr. 1194 din 13 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi intimatele chemate în garanţie Subcomisia Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor şi Municipiul Bucureşti prin Primar General.

A schimbat, în parte, sentinţa în sensul că a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti la plata către reclamant a sumei de 50.080 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului pentru perioada septembrie 2012 - martie 2018. A respins, ca neîntemeiate, cererile de chemare în garanţie relativ la contravaloarea lipsei de folosinţă. A respins cererea de acordare a contravalorii terenului, ca neîntemeiată. A respins cererile de chemare în garanţie, în ceea ce priveşte acordarea contravalorii terenului, ca fiind lipsite de obiect şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 RON, reprezentând 1/2 din onorariul de expert, cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Decizia pronunţată în recurs:

Prin decizia civilă nr. 2755 din 9 decembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1379A din 31 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

A admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1379A din 31 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a casat decizia atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Al doilea ciclu procesual

5. Decizia pronunţată, în rejudecare, de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 1426A din 20 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1194 din 13 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi intimatele chemate în garanţie Subcomisia Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, şi Municipiul Bucureşti prin Primar General.

A schimbat în tot sentinţa civilă atacată, în sensul că: A admis acţiunea şi a obligat pe pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti la plata către reclamant a sumei de 50.080 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului, pentru perioada septembrie 2012 - martie 2018, precum şi la plata sumei de 273.720 RON, reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 73,5 mp situat în str. x, Bucureşti. A respins, ca neîntemeiate, cererile de chemare în garanţie. A obligat pe intimata - pârâtă la plata către apelantul - reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.293,5 RON, reprezentând contravaloarea taxei de timbru achitate în primul ciclu procesual (prima instanţă, apel, recurs) şi a onorariului de expert. A obligat pe intimata - pârâtă la plata către Stat a sumei de 3.243 RON, reprezentând diferenţa de taxă judiciară de timbru pentru care apelantul - reclamant a beneficiat de ajutor public judiciar în prima instanţă.

6. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1426A din 20 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, solicitând casarea, în parte, a deciziei recurate, cu consecinţa admiterii cererilor de chemare în garanţie.

Recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că motivarea soluţiei de respingere, ca neîntemeiată, a cererilor de chemare în garanţie ce vizează acordarea contravalorii terenului, încalcă prevederile legilor speciale de reparaţie.

Astfel, a arătat că instituţia prefectului nu are competenţa de soluţionare a notificărilor prin care se solicitau despăgubiri potrivit art. 36 din Legea nr. 10/2001, în prezent abrogat prin art. 33 din Legea nr. 247/2005.

De asemenea, având în vedere că Primăria Municipiului Bucureşti a înstrăinat în anul 2006, cu încălcarea dispoziţiilor legii speciale de reparaţie, construcţia situată în str. x, corp B, transmiţând şi folosinţa terenului aferent, recurenta - pârâtă a solicitat să se constate că nu a săvârşit fapta ilicită în accepţiunea prevederilor art. 1357 alin. (1) C. civ.

În ceea ce priveşte aplicarea Legii nr. 18/1991, a arătat că imobilul nu s-a aflat niciodată la dispoziţia sa, acesta fiind înstrăinat de Municipiul Bucureşti prin mandatarul său – B. S.A.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (6) din Legea nr. 18/1991, atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) – 5 se va face prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.

Concluzionând, recurenta - pârâtă a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 18/1991, coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 1/2000 şi art. 5 din H.G. nr. 890/2005, modificată şi completată prin H.G. nr. 1832/2005, subcomisiile reprezentate prin primar sunt cele care identifică terenurile aflate la dispoziţia consiliilor locale, verifică situaţia juridică a acestora şi înaintează propunerile de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate comisiei judeţene de fond funciar sau prefectului (în funcţie de destinaţia terenului – agricol/intravilan), în vederea emiterii titlului de proprietate sau ordinului de prefect. Prin urmare, procedura ce trebuie urmată impune conlucrarea mai multor autorităţi, nefiind o activitate exclusivă a prefectului.

Faţă de motivele invocate, recurenta - pârâtă a solicitat admiterea recursului şi casarea, în parte, a deciziei recurate, sub aspectul soluţionării cererilor de chemare în garanţie privind contravaloarea imobilului.

În drept, recurenta – pârâtă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

7. Apărările formulate în recurs

Intimata Subcomisia Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Primar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

8. Procedura de filtru

Prin raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., s-a apreciat că hotărârea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac este formulată în termenul legal, în cuprinsul cererii de recurs au fost dezvoltate critici care vizează netemeinicia soluţiei de respingere a cererilor de chemare în garanţie formulate de pârâtă, astfel că acestea nu pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

De asemenea, s-a reţinut că recurenta - pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum 4.224 RON, deşi a fost citată cu menţiunea de a face o astfel de dovadă.

Prin rezoluţia din data de 13 septembrie 2023, completul de judecată a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 26 octombrie 2023, termenul fiind preschimbat pentru data de 1 noiembrie 2023.

La termenul menţionat, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei netimbrării recursului, invocate din oficiu.

9. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, din perspectiva excepţiei netimbrării, invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi a dispoziţiilor imperative ce vizează plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege, aspect reglementat expres art. 32 din acelaşi act normativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. "

Art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei."

În cauza pendinte, prin rezoluţia din data de 10 aprilie 2023, s-a stabilit, în sarcina recurentei - pârâte, obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum 4.224 RON, pentru motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Taxa a fost calculată conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cu referire la modul de calcul prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ.

Prin adresa comunicată la data de 26 aprilie 2023 (dovada de comunicare fiind la dosar ICCJ) s-a pus în vedere recurentei - pârâte că are obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4.224 RON, sub sancţiunea anulării recursului, ca netimbrat. Însă, până la data şedinţei de judecată, obligaţia nu a fost îndeplinită.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată, de către legiuitor, ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conţinutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă".

În aceste condiţii, Înalta Curte, reţinând că neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, până la termenul de judecată stabilit, se sancţionează cu anularea cererii, dând eficienţă dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 197 din C. proc. civ., va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1426A din 20 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2023.