Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1902/2023 AI generated

Territorial jurisdiction for contestation of forced execution: execution court retains competence despite subsequent legislative amendments

Case Number Decizia nr. 1902/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice ruled in favor of the Sibiu County Court, definitively resolving a negative conflict of jurisdiction by assigning the authority to hear the case to that court. The dispute involved a debt enforcement contestation filed by a superior judicial authority against three individuals, challenging the validity of forced execution acts and the assessment of wage differences arising from a prior civil judgment. The central legal issue was the determination of the competent court for the execution contest, with the High Court affirming that the execution court established at the time of authorization retains jurisdiction over all subsequent incidents, including the contestation itself. Relying on Article 714(1) in conjunction with Articles 651(1) and (3) of the Civil Procedure Code, the Court applied the principle of the uniqueness of the execution court, citing its own uniform jurisprudence (Decision No. 20/2021) to conclude that the court which authorized the forced execution is exclusively competent to resolve the subsequent contestation, regardless of subsequent legislative modifications or the hierarchical status of the debtor.

Legislator headnote

AI generated

art. 720 alin. (1) din C. proc. civ, art. 670 din C. proc. civ, art. 719 alin. (6) din C. proc. civ, art. 651 alin. (1) din C. proc. civ, art. 714 alin. (1) din C. proc. civ, art. 651 alin. (3) din C. proc. civ; Territorial jurisdiction for contestation of forced execution: execution court retains competence despite subsequent legislative amendments: The dispute involved a debt enforcement contestation filed by a superior judicial authority against three individuals, challenging the validity of forced execution acts and the assessment of wage differences arising from a prior civil judgment. The central legal issue was the determination of the competent court for the execution contest, with the High Court affirming that the execution court established at the time of authorization retains jurisdiction over all subsequent incidents, including the contestation itself. Relying on Article 714(1) in conjunction with Articles 651(1) and (3) of the Civil Procedure Code, the Court applied the principle of the uniqueness of the execution court, citing its own uniform jurisprudence (Decision No. 20/2021) to conclude that the court which authorized the forced execution is exclusively competent to resolve the subsequent contestation, regardless of subsequent legislative modifications or the hierarchical status of the debtor.

Keywords

AI generated
determination of territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction legislative competence debt enforcement enforcement of ruling legislative amendment

Cited Legislation

AI generated
art. 720 alin. (1) din C. proc. civ
şi C., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, somaţiei şi încheierii executorului judecătoresc, anularea executării înseşi, în temeiul art. 720 alin.
art. 670 din C. proc. civ
În subsidiar, a solicitat diminuarea cheltuielilor de executare silită, raportat la dispoziţiile art. 670 din C. proc. civ.
art. 719 alin. (6) din C. proc. civ
719 din acelaşi act normativ, până la soluţionarea contestaţiei la executare formulate şi soluţionarea cererii de suspendare înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei, raportat la dispoziţiile art. 719 alin. (6) din C. proc. civ..
art. 651 alin. (1) din C. proc. civ
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, din analiza dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., rezultă că, în situaţia particulară a litigiilor în care sunt implicate instanţe de judecată şi judecători, există o competenţă teritorială alternativă.
art. 714 alin. (1) din C. proc. civ
Înalta Curte reţine că regula generală în materia competenţei teritoriale în ceea ce priveşte contestaţia la executare este instituită de art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care "Contestaţia se introduce la instanţa de executare", coroborat cu art.
art. 651 alin. (3) din C. proc. civ
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, din analiza dispoziţiilor art. 651 alin.
art. 112 din C. proc. civ
art. 651 din C. proc. civ
(3) al art. 651 din C. proc. civ., prin raportare la data cererii de executare silită, Înalta Curte reţine că Judecătoria Sibiu este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Cited Case Law

AI generated
decizia civilă nr. 312/2009
x/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 312/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, şi să plătească în termen de o zi suma totală de 8.945 RON, reprezentând cheltuieli de executare silită.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) din C. proc. civ.

Procedural basis cited in the operative order for the Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 1 februarie 2023, pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, sub nr. x/2023, contestatorul Tribunalul Sibiu, în contradictoriu cu intimatele A., B. şi C., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, somaţiei şi încheierii executorului judecătoresc, anularea executării înseşi, în temeiul art. 720 alin. (1) din C. proc. civ., cu obligarea creditorilor la eventualele cheltuieli de judecată efectuate în prezenta cauză. În subsidiar, a solicitat diminuarea cheltuielilor de executare silită, raportat la dispoziţiile art. 670 din C. proc. civ. suspendarea executării silite, în temeiul art. 719 din acelaşi act normativ, până la soluţionarea contestaţiei la executare formulate şi soluţionarea cererii de suspendare înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei, raportat la dispoziţiile art. 719 alin. (6) din C. proc. civ.. constatarea incidenţei prescripţiei/cazului de suspendare de drept a executării silite încuviinţate.

În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că, prin somaţia din data de 09 ianuarie 2023, Tribunalul Sibiu a fost somat să calculeze şi să plătească în termen de 10 zile diferenţele de drepturi salariale dintre salariul încasat de creditoare şi cel prevăzut în Anexa nr. 1, lit. A), pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, stabilite prin sentinţa civilă nr. 22 din 15 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 312/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, şi să plătească în termen de o zi suma totală de 8.945 RON, reprezentând cheltuieli de executare silită. Apreciază că actele de executare sunt lovite de nulitate.

În drept, a invocat dispoziţiile C. proc. civ., Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 210/2001 şi Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2550/2006.

2. Hotărârea Judecătoriei Târgu Mureş

Prin sentinţa civilă nr. 913 din 16 martie 2023, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind contestaţia la executare formulată de Tribunalul Sibiu, în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, din analiza dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., rezultă că, în situaţia particulară a litigiilor în care sunt implicate instanţe de judecată şi judecători, există o competenţă teritorială alternativă.

În cauza pendinte, prin încheierea civilă nr. 7236/CC din 29 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sibiu s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 22 din 15 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 312/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, ulterior lămurită prin încheierea civilă nr. 35 din 08 iunie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, astfel că instanţa de executare a fost stabilită din acest moment. Ulterior, orice alt incident referitor la executarea silită, ce face obiectul dosarului de executare nr. 109/2022 al BEJ D., nu poate fi tranşat/soluţionat decât de această instanţă de executare.

Prin urmare, faţă de faptul că Judecătoria Sibiu a încuviinţat executarea silită, aceasta este instanţa competentă să soluţioneze şi contestaţia la executare şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, în acest sens fiind şi considerentele Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021.

3. Hotărârea Judecătoriei Sibiu

Prin sentinţa civilă nr. 2660 din 19 iunie 2023, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul Tribunalul Sibiu şi pe intimaţii A., B. şi C. în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Instanţa a reţinut că, la data promovării contestaţiei la executare, respectiv 1 februarie 2023, art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. fusese modificat de legiuitor, prin reglementarea unui caz de competenţă teritorială de ordine publică, determinat de calitatea părţilor. Faţă de această împrejurare dar şi de calitatea contestatorului de instanţă ierarhic superioară, soluţionarea cauzei nu se poate realiza de către Judecătoria Sibiu.

În acest sens, apreciază că instanţa competentă este Judecătoria Târgu Mureş, învestită de contestator.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Sibiu îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Pe calea contestaţiei la executare, cu care a învestit instanţa de judecată, contestatorul Tribunalul Sibiu a dedus judecăţii actele de executare silită îndreptate împotriva sa, emise în dosarul de executare nr. 109/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc D..

Cele două instanţe, respectiv Judecătoria Sibiu şi Judecătoria Târgu Mureş, şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de modalităţile diferite de interpretare şi aplicare ale dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, pentru stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului.

Înalta Curte reţine că regula generală în materia competenţei teritoriale în ceea ce priveşte contestaţia la executare este instituită de art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care "Contestaţia se introduce la instanţa de executare", coroborat cu art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, în vigoare la data demarării executării silite, potrivit cu care"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

De asemenea, reţine că, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a contestaţiei la executare sunt incidente şi dispoziţiile art. 651 alin. (3) care stipulează că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

În cauza pendinte, pentru stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece contestaţia la executare, sunt esenţiale următoarele aspecte.

Prin sentinţa civilă nr. 22 din 15 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 312/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu a fost obligată să achite intimatelor din prezenta cauză o serie de drepturi salariale. Întrucât acestea au apreciat că sumele încasate nu coincid cu cele cuvenite, au demarat executarea silită pentru aceste diferenţe, fiind constituit dosarul execuţional nr. x/2022 al Biroului Executorului Judecătoresc D..

Învestirea executorului judecătoresc cu cererea de executare silită a avut loc la data de 8 decembrie 2022.

Executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea nr. 7236 C. civ. din data de 29 decembrie 2022 pronunţată de Judecătoria Sibiu.

Creditoarele au învestit un executor judecătoresc competent, potrivit normelor juridice în vigoare la data demarării executării silite, iar executarea silită a fost încuviinţată de o instanţă care şi-a verificat competenţa tot prin raportare la aceleaşi norme. Obligaţia creditorului de a sesiza una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel vecine şi executorul judecătoresc cu competenţa în raza curţii de apel vecine, pentru care a optat, a fost instituită începând cu data de 11 decembrie 2022, adică ulterior demersului iniţiat de A., B. şi C..

Întrucât cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sibiu, care şi-a verificat propria competenţă, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, revine tot acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa de executare a fost stabilită odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestaţiei la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanşată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviinţată executarea silită a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei care a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare.

În acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii care, în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, din dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.".

Astfel, potrivit celor reţinute în această decizie, s-a statuat la paragraful 71 că "..ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale." Aceasta deoarece deşi "executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite."

În speţă, câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., prin raportare la data cererii de executare silită, Înalta Curte reţine că Judecătoria Sibiu este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2023.