Competence for lifting criminal-imposed surety seizure post-fulfillment: exclusive civil jurisdiction of the court of the property's location

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 23 februarie 2023, pe rolul Judecătoriei Piteşti, sub nr. x/2023, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, ca instanţa să dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 62/P/2019 din data de 29 ianuarie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin procesul-verbal din data de 30 ianuarie 2019, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, în dosarul penal nr. x/2019 şi menţinută prin sentinţa penală nr. 87/F din 07 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 175/A din data de 23 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, radierea ipotecii imobiliare, constituite până la concurenţa sumei de 5.000 RON, asupra imobilului apartament, situat în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, înscris în cartea funciară nr. x a UAT Piteşti, număr cadastral x, proprietatea reclamantului.

În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, petentul a arătat că, prin ordonanţa nr. 62/P/2019 din data de 29 ianuarie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin procesul-verbal din data de 30 ianuarie 2019, emise de P.I. C. civ..J - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, în dosarul penal nr. x/2019 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, până la concurenta sumei de 5.000 RON, asupra tuturor bunurilor mobile şi mobile aparţinând petentului, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, iar prin procesul-verbal nr. x/P/2019 din data de 10 februarie 2019 s-a procedat la indisponibilizarea, până la concurenţa sumei de 5.000 RON, a imobilului apartament, situat în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, înscris în cartea funciară nr. x a UAT Piteşti, număr cadastral x, proprietatea reclamantului. Petentul a învederat că şi-a executat în mod integral obligaţia de plată, instituită în sarcina sa, astfel cum reiese şi din chitanţa anexată cererii, astfel că nu mai subzistă raţiunea instituirii şi menţinerii sechestrului asigurator, şi nici menţinerea înscrierii ipotecii legale asupra imobilului menţionat.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile art. 957 alin. (1) din C. proc. civ. şi ale art. 2428 alin. (2) din C. pen.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Piteşti în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de ridicare a sechestrului asigurator.

2. Hotărârea Judecătoriei Piteşti

Prin sentinţa civilă nr. 4220 pronunţată la data de 4 iulie 2023, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de intimat, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia civilă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 250 alin. (8) şi 252 indice 4 alin. (4) din C. proc. pen., ridicarea măsurii asiguratorii este posibilă după soluţionarea definitivă a procesului penal, fiind de competenţa instanţelor civile.

Iar potrivit art. 954 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de sechestru asigurator se adresează instanţei competente să judece procesul în primă instanţă. În opinia Judecătoriei Piteşti, instanţa competentă să dispună instituirea este competentă şi să constate desfiinţarea de drept, respectiv să dispună ridicarea sechestrului asigurator.

Prin urmare, faţă de faptul că instanţa competentă material şi teritorial să judece, în primă instanţă pricina, a fost Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, această instanţă, în compunerea specifică materiei civile, este competentă să soluţioneze şi cererea de ridicare a sechestrului asigurator.

3. Hotărârea Curţii de Apel Piteşti

Prin încheierea din data de 8 august 2023, Curtea de Apel Piteşti – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, în favoarea Judecătoriei Piteşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie – secţia I Civilă, pentru soluţionarea acestuia.

Instanţa a reţinut că, în actuala reglementare, nu este prevăzută procedura de ridicare a măsurilor asiguratorii, în situaţia în care, ulterior hotărârii definitive de condamnare prin care s-au înfiinţat aceste măsuri, condamnatul a achitat în întregime prejudiciul, a depus la organul competent sumele confiscate prin hotărâre sau a executat pedeapsa amenzii. De aceea, procedura de ridicare a sechestrului asigurator, instituit în procesul penal, este o acţiune civilă de drept comun de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se găseşte imobilul.

Fiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 250 şi 252 indice 4 alin. (4) din C. proc. pen., acţiunea de ridicare a sechestrului este de competenţa Judecătoriei Piteşti.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Piteşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Prin acţiunea promovată, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, ca instanţa să dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 62/P/2019 din data de 29 ianuarie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin procesul-verbal din data de 30 ianuarie 2019, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, în dosarul penal nr. x/2019 şi menţinută prin sentinţa penală nr. 87/F din 07 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 175/A din data de 23 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, radierea ipotecii imobiliare, constituite până la concurenţa sumei de 5.000 RON, asupra imobilului apartament, situat în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, înscris în cartea funciară nr. x a UAT Piteşti, număr cadastral x, proprietatea reclamantului.

Conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe, care şi-au declinat reciproc competenţa, a fost generat de modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 954 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care " Cererea de sechestru asigurator se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în prima instanţă".

Astfel, Judecătoria Piteşti a apreciat că acest text de lege se aplică şi în cazul cererii de ridicare a sechestrului asigurator astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Piteşti, în compunerea specific materiei civile.

Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a reţinut că acest text de lege nu poate extinde competenţa instanţelor, cu încălcarea normelor de competenţă de dreptul comun.

În cauza pendinte, pentru stabilirea instanţei competente din punct de vedere material să judece cererea de ridicare a sechestrului asigurator, sunt esenţiale următoarele aspecte.

Reclamantul A. a fost cercetat şi condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni, prin sentinţa penală nr. 87F pronunţată, în prima instanţă, de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală la 7 septembrie 2021, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 175A din data de 23 septembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, competenţa materială a primei instanţe- curtea de apel - fiind atrasă în conformitate cu dispoziţiile penale incidente.

Prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-DNA-Serviciul Teritorial Piteşti nr. 62P din data de 29 ianuarie 2019, îndreptată prin procesul – verbal din data de 30 ianuarie 2019, a fost instituită măsura sechestrului asigurator cu privire la bunurile imobile aparţinând reclamantului, care a fost menţinută de instanţele penale, atât la judecata în prima instanţă, cât şi în apel.

Reclamantul a solicitat ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituit asupra bunurilor sale imobile, întrucât şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea penală de condamnare şi a achitat suma de 5.000 RON.

Raportat la datele speţei, Înalta Curte reţine că, sub aspectul determinării competenţei materiale, aceasta revine, în mod evident, instanţei civile, având în vedere că instanţa penală s-a dezînvestit, în mod definitiv, prin pronunţarea hotărârii penale.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 250 şi art. 252 indice 4 alin. (4) din C. proc. pen., invocate de ambele instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa.

La momentul rămânerii definitive a hotărârii penale, măsura asigurătorie dispusă în cadrul procesului penal, executorie ab initio, este susceptibilă a se converti în măsură de executare, dacă se declanşează executarea silită, situaţie în care devin pe deplin aplicabile normele C. proc. civ., având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ potrivit cărora dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile pe care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.

Potrivit dispoziţiilor art. 954 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în primă instanţă.

Dispoziţiile C. proc. civ., nu conţin menţiuni exprese cu privire la posibilitatea ridicării măsurii sechestrului asigurător pentru ipoteza în care a fost îndeplinită obligaţia civilă de achitare a creanţei în considerarea căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurător.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., în cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 957 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că, dacă debitorul va da, în toate cazurile o garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător, iar la alin. (2) că, în cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost înfiinţată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o.

În acest context al analizei, cererea reclamantului, de ridicare a sechestrului asigurător instituit de către procuror asupra bunurilor imobile ce îi aparţin, măsură asiguratorie menţinută de instanţa penală prin hotărâre definitivă, poate fi soluţionată în baza dispoziţiilor legale asemănătoare, şi anume dispoziţiile privind ridicarea sechestrului asigurător prevăzute la art. 957 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind incidentă dispoziţia de la alin. (2).

Într-o asemenea situaţie, interpretarea extensivă a sintagmei "garanţii îndestulătoare", este acoperită de ipoteza în care plata creanţei, în considerarea căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurător, s-a efectuat, ipoteza plăţii fiind mai puternică decât orice garanţie şi nemaisubzistând interesul în conservarea activului patrimonial al debitorului, ce a impus măsura asigurătorie.

Aşa fiind, în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 957 alin. (1) raportat la art. 954 alin. (1) din C. proc. civ.

Cum procedura de ridicare a sechestrului asigurător ce a fost instituit în procesul penal este o acţiune civilă de drept comun, având în vedere că, în primă instanţă, curţile de apel judecă numai cererile ce le sunt anume atribuite prin lege, astfel încât nefiind în situaţia unei competenţe materiale speciale (alte cereri date prin lege în competenţa curţii de apel), Înalta Curte, stabileşte că litigiul pendinte este o acţiune civilă de drept comun de competenţa judecătoriei.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, se au în vedere dispoziţiile art. 117 din C. proc. civ. care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în cazul litigiilor care au ca obiect material un imobil.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei, care are ca obiect ridicarea sechestrului asigurator instituit de procuror, într-o cauză penală, aparţine Judecătoriei Piteşti, în circumscripţia căreia se găseşte imobilul – construcţie asupra căruia s-a aplicat măsura asiguratorie.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 954 şi 957 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2023.