Territorial competence for seizure validation: confirmation of the court that authorized forced execution over the debtor's residence court

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 30 mai 2022, sub nr. x/2022, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B., a formulat o cerere de validare a popririi, în contradictoriu cu debitorul C. şi terţii popriţi Ministerul de Finanţe şi D. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să fie obligaţi terţii popriţi la plata creanţei datorate în dosarul execuţional nr. x/2022 al BEJ E., în limita debitului exigibil datorat de către terţii popriţi către debitor, de la data înfiinţării popririi la zi, inclusiv a cheltuielilor de executare stabilite în dosarul execuţional menţionat, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a arătat că, la data de 10 mai 2022, a fost transmisă către terţii popriţi Ministerul de Finanţe şi D. S.A. adresa de înfiinţare a popririi întocmită la data de 06 mai 2022, care a rămas fără răspuns după scurgerea termenului legal, prevăzut de art. 787 alin. (1) din C. proc. civ.

În drept, petentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 790 din C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 379 din 17 ianuarie 2023, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 790 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care cererea de validare a popririi este de competenţa instanţei de executare.

Iar potrivit dispoziţiilor art. 651 din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, aceasta soluţionând inclusiv incidentele care apar în cursul executării silite.

În speţă, la data sesizării executorului judecătoresc, debitorul C. locuia în Constanţa, motiv pentru care Judecătoria Constanţa este competentă să soluţioneze cererea de validare a popririi.

3. Hotărârea Judecătoriei Constanţa

Prin sentinţa civilă nr. 7850 din 5 septembrie 2023, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, în cauza având ca obiect validare poprire, formulată de BEJ A., pentru creditorul B., în contradictoriu cu debitorul C. şi terţii popriţi Ministerul de Finanţe şi D. S.A., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cererii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

Instanţa a reţinut că cererea de validare a proprii este de competenţa instanţei de executare, în considerarea dispoziţiilor art. 790 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea din 21 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. x/2022, la cererea creditoarei B., a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitorului C., prin toate formele de executare silită.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect validare de poprire, revine tot acestei instanţe care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare, în acest sens, fiind şi considerentele Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Prin urmare, Judecătoria Constanţa a apreciat că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este competentă să soluţioneze cererea de validare a popririi.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Sectorului 5 îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Obiectul litigiului, cu privire la care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă, vizează cererea de validare a popririi formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., pentru creditorul B., în contradictoriu cu debitorul C. şi terţii popriţi Ministerul de Finanţe şi D. S.A., pentru recuperarea creanţei în sumă de 1.000 euro, rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică seria x nr. x din 19 martie 2017, plus cheltuielile de executare.

Conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Constanţa, a fost generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., care reglementează regulile după care se determină instanţa de executare şi competenţa acesteia.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Iar potrivit dispoziţiilor alin. (3) al aceluiaşi articol "Instanţa de executare solutionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Prin raportare la aceste texte normative, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că instanţa de executare, competentă să soluţioneze cererea de validare a popririi, este aceea în circumscripţia căreia locuia debitorul, la data sesizării organului de executare, respectiv Judecătoria Constanţa.

Iar Judecătoria Constanţa a apreciat că instanţa care a încuviinţat executarea silită, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, este instanţa de executare, competentă să se pronunţe asupra cererii de validare a popririi.

Înalta Curte reţine că, sub aspectul stabilirii instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de validare a popririi, în speţa dedusă judecăţii, sunt esenţiale următoarele aspecte.

Prin încheierea din 21 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. x/2022, la cererea creditoarei B., a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitorului C., prin toate formele de executare silită, pentru recuperarea creanţei în sumă de 1.000 euro, rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică seria x nr. x din 19 martie 2017, plus cheltuielile de executare.

La data de 10 mai 2022, a fost transmisă către terţii popriţi Ministerul de Finanţe şi D. S.A. adresa de înfiinţare a popririi întocmită la data de 06 mai 2022, care a rămas fără răspuns după scurgerea termenului legal prevăzut de art. 787 alin. (1) din C. proc. civ.. Acesta este motivul pentru care Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat instanţei de judecată validarea popririi.

Cererea de validare a popririi este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 790 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi."

Art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ defineşte instanţa de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Iar art. 3 statuează că instanţa de executare soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite cât şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În cauza pendinte, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, care şi-a verificat propria competenţă, astfel încât competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, revine tot acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare.

Prin urmare, instanţa de executare a fost stabilită odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestaţiei la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanşată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviinţată executarea silită a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei, care a pronunţat-o, ca având statutul de instanţă de executare.

În acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii care, în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, din dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.".

Astfel, potrivit celor reţinute în această decizie, s-a statuat la paragraful 71 că "..ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale." Aceasta deoarece deşi "executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite."

În speţă, câtă vreme nu există o situaţie de excepţie, dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de validare a popririi, dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 790 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2023.