Territorial competence for opposition to execution: retention of jurisdiction by the court authorizing forced execution despite debtor domicile

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Adjud, la data de 31 august 2022, sub nr. x/2022, contestatorul Tribunalul Neamţ, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat: suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; anularea somaţiei emise la data de 16 august 2022 de BEJ B., în dosarul de executare nr. 982/2019, anularea formelor de executare ulterioare şi a executării silite însăşi, demarate în dosarul execuţional menţionat.

În fapt, contestatoarea a arătat că, în dosarul de executare nr. 982/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B. se efectuează acte de executare silită împotriva debitorilor Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul Neamţ, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 789 din 24 iunie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Mureş, prin care s-a admis cererea creditoarei A., şi a altor personae, şi s-a dispus obligarea debitorilor la stabilirea cuantumului indemnizaţiei brute lunare precum şi a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă la acelaşi nivel cu judecătorii având grad de tribunal sau, după caz, de curte de apel, cu aceeaşi vechime în funcţia de judecător, dobândită anterior datei de 31 octombrie 2010. Prin încheierea nr. 3980 din data de 23 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu, însă actele de executare sunt nelegale întrucât sumele au fost achitate.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Adjud în soluţionarea contestaţiei la executare.

2. Hotărârea Judecătoriei Adjud

Prin sentinţa civilă nr. 1417 din data de 20 octombrie 2022, Judecătoria Adjud a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de intimată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că debitorul Tribunalul Neamţ are calitatea de instanţă de judecată iar creditoarea A. este judecător în cadrul Tribunalului Neamţ, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2) indice 1 din C. proc. civ.. Prin urmare, întrucât Tribunalul Neamţ a ales, ca instanţă de executare, Judecătoria Târgu Mureş, aceasta este competentă să soluţioneze şi prezenta contestaţie la executare.

3. Hotărârea Judecătoriei Târgu Mureş

Prin sentinţa civilă nr. 471 din 13 februarie 2023, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Instanţa a avut în vedere împrejurarea că, prin încheierea nr. 3980 din data de 23 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu de care se prevalează creditoarea, aceasta dobândind calitatea de instanţă de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

În sprijinul acestui argument, a citat şi parte din considerentele Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, în care se reţine caracterul imperativ al normei de la art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. şi competenţa teritorială exclusivă a instanţei de executare, potrivit criteriilor prevăzute de art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Prin urmare, a apreciat că Judecătoriei Piatra Neamţ îi revine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.

4. Hotărârea Judecătoriei Piatra Neamţ

Prin sentinţa civilă nr. 2279 din 4 septembrie 2023, Judecătoria Piatra Neamţ a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Debitorul Tribunalul Neamţ a învestit anterior Judecătoria Târgu Mureş cu soluţionarea unei alte contestaţii la executare care privea acelaşi titlu executoriu şi acelaşi creditor. Întrucât Judecătoria Târgu Mureş s-a declarat competentă să soluţioneze acel dosar, pentru identitate de raţiune, este competentă să soluţioneze şi prezenta cauză.

În opinia acestei instanţe, Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii vizează pluralitatea de debitori, respectiv o altă situaţie, diferită de cea dedusă judecăţii.

Prin urmare, Judecătoria Piatra Neamţ a apreciat că Judecătoriei Târgu Mureş îi revine competenţa de a soluţiona contestaţia la executare.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Piatra Neamţ îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Pe calea contestaţiei la executare, cu care a învestit instanţa de judecată, contestatorul Tribunalul Neamţ, prin preşedinte, a dedus judecăţii actele de executare silită îndreptate împotriva sa, emise în dosarul de executare nr. 982/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Judecătoria Târgu Mureş şi Judecătoria Piatra Neamţ şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de reţinerile diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale aplicabile în speţă, pentru stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului.

Astfel, Judecătoria Târgu Mureş a dat eficienţă dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Piatra Neamţ a reţinut incidenţa prevederilor art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Înalta Curte reţine că regula generală în materia competenţei teritoriale, în ceea ce priveşte contestaţia la executare, este instituită de art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care "Contestaţia se introduce la instanţa de executare", coroborat cu art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ potrivit cu care"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

De asemenea, reţine că, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a contestaţiei la executare, sunt incidente şi dispoziţiile art. 651 alin. (3) care stipulează că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

În cauza pendinte, pentru stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece contestaţia la executare, sunt esenţiale următoarele aspecte.

Prin sentinţa civilă nr. 789 din 24 iunie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Mureş, s-a admis cererea creditoarei A. şi a altor persoane şi s-a dispus obligarea debitorilor Tribunalul Neamţ şi Curtea de Apel Bacău, la stabilirea cuantumului indemnizaţiei brute lunare precum şi a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă la acelaşi nivel cu judecătorii având grad de tribunal sau, după caz, de curte de apel, cu aceeaşi vechime în funcţia de judecător, dobândită anterior datei de 31 octombrie 2010.

În considerarea titlului executoriu obţinut, creditoarea A. a demarat executarea silită, fiind constituit dosarul de executare nr. 982/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea nr. 3980 din data de 23 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ. Încheierea de încuviinţare silită nu a fost supusă controlului judiciar, contestaţiile la executare necuprinzând critici referitoare la competenţa instanţei care a pronunţat-o.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Piatra Neamţ, care şi-a verificat propria competenţă, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, revine tot acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa de executare a fost stabilită odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestaţiei la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanşată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviinţată executarea silită a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei care a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare.

În acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii care, în Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, din dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.".

Astfel, potrivit celor reţinute în această decizie, s-a statuat la paragraful 71 că "..ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale." Aceasta deoarece deşi "executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite."

În speţă, câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că Judecătoria Piatra Neamţ este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2023.