Extraordinary appeal against suspension of proceedings for party death: nullity for failure to allege specific illegality and loss of standing due to case resolution

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului

1. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa

Prin încheierea de şedinţă din 29.05.2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. l C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de pârâţii A., B., C. împotriva deciziei civile nr. 1532/18.10.2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa şi recursul formulat de reclamanţii D., E., împotriva deciziei civile nr. 1532/18.10.2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa şi împotriva sentinţei civile nr. 3543/29.03.2021, pronunţată de Judecătoria Constanţa.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din 29.05.2023 au declarat recurs, reclamanţii D. şi E..

Recurenţii au solicitat admiterea recursului şi repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea judecăţii, cu acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON reprezentând onorariu de avocat. Au arătat că la data pronunţării încheierii recurate, respectiv 29.05.2023, s-a constatat decesul pârâtei A., intervenit între rămânerea în pronunţare a cauzei şi pronunţarea deciziei nr. 1532/18.10.2022 a Tribunalului Constanţa, şi anume la data de 22.09.2022, conform certificatului de deces depus la dosar.

Recurenţii arată că moştenitorii defunctei A. sunt B. şi C., situaţie faţă de care se impune admiterea recursului şi continuarea judecăţii.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 415 alin. (1) pct. 2 şi art. 451 C. proc. civ.

3. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 12 iulie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 3, care a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

4. Apărări formulate în cauză

La data de 02.08.2023, în termen legal, intimata-pârâtă F. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că nu există niciun motiv de nelegalitate a încheierii recurate.

La data de 17.08.2023, în termen legal, recurenţii au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepţiei de nulitate invocată prin întâmpinare şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

5. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că recursul este admisibil şi este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă calea de atac este lovită de nulitate, conform art. 489 C. proc. civ. şi lipsită de interes, în condiţiile în care, urmare a cererii de repunere pe rol formulate de către intimatele-pârâte B. şi C. la data de 20.06.2023, cauza a fost repusă pe rol şi soluţionată.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Recurenţii-reclamanţi au formulat punct de vedere la raport prin care au învederat că intenţia părţilor, în promovarea căii de atac împotriva încheierii de suspendare a cauzei, a fost aceea de a împiedica perimarea recursului, iar repunerea pe rol a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2018 cade în sarcina instanţei superioară în grad faţă de instanţa care a dispus supendarea. Recurenţii arată că este întemeiată excepţia lipsei de interes reţinută în cuprinsul raportului, sens în care învederează că recursul a rămas fără obiect în contextul soluţionării cauzei în care a fost pronunţată încheierea de şedinţă din 29.05.2023.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 25 octombrie 2023, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în raport cu actele şi lucrările dosarului, criticile şi apărările formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin încheierea din 29 mai 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a dispus, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. – respectiv până la introducerea în cauză a moştenitorilor pârâtei A.- suspendarea judecăţii recursului formulat de recurenţii-pârâţi A., B. şi C. şi recursului formulat de recurenţii-reclamanţi D., E., împotriva deciziei civile nr. 1532/18.10.2022 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi împotriva sentinţei civile nr. 3543/29.03.2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. x/2018

În conformitate cu dispoziţiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ. "asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară...", iar alin. (2) prevede că "recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci în esenţă, recurenţii învederează decesul autoarei lor şi solicită admiterea căii de atac şi repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea judecăţii.

În atare situaţie, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurenţilor privitoare la considerentele încheierii atacate, respectiv în ce au constat în mod efectiv greşelile instanţei pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente, prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată şi să combată cele reţinute de instanţă, privind intervenirea decesului uneia dintre părţi şi necesitatea introducerii în cauză a moştenitorilor acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurenţi nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi întrucât în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

Înalta Curte reţine, totodată, că recunoaşterea şi reglementarea căii de atac a recursului împotriva soluţiei de suspendare dispusă într-o pricină aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti reprezintă o expresie a preocupării legiuitorului român pentru respectarea dreptului fundamental, recunoscut atât la nivel constituţional, prin art. 24 alin. (3) şi art. 26 alin. (1) din Constituţie, cât şi la nivel european, prin art. 6 paragraf. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de soluţionare într-un termen rezonabil a pricinilor şi conferă părţilor interesate dreptul de a supune instanţei ierarhic superioare controlul asupra legalităţii măsurilor care ar putea conduce, în mod nejustificat, la prelungirea duratei procesului.

Una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile în vederea protecţiei unui drept subiectiv civil este aceea ca titularul acestuia să justifice existenţa unui interes actual şi legitim, condiţie care subzistă şi în cazul exercitării căilor de atac.

Astfel, potrivit art. 458 C. proc. civ.: "căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane", iar potrivit art. 33 din acelaşi cod "interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual (…)".

Totodată, trebuie menţionat că existenţa interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului şi până la soluţionarea acestuia, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă, ci şi în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile sau a unei căi de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii formulate.

În cauză, din verificările efectuate în programul de evidenţă informatizată al instanţelor rezultă că dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Constanţa, în care a fost pronunţată încheierea de suspendare recurată, a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 164/2.10.2023.

Drept urmare, Înalta Curte constată că recurenţii nu justifică interes în exercitarea căii extraordinare de atac, conform dispoziţiilor legale menţionate, câtă vreme situaţia ce a determinat formularea cererii de recurs (suspendarea judecăţii) nu mai subzistă la data soluţionării căii de atac, aspect învederat şi de recurenţi în cuprinsul punctului de vedere la raport.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanţii D. şi E. împotriva încheierii din 29 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii D. şi E. împotriva încheierii din 29 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2023.