Territorial conflict over enforcement objection resolved in favor of the court that authorized the execution

Şedinţa publica din data de 25 octombrie 2023

asupra cauzei de faţa, constata urmatoarele:

I. Cererea de chemare în judecata

Prin contestaţia la executare înregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova, la data de 29.12.2022, sub nr. x/2022, contestatoarea CNCF CFR S.A. – Sucursala Craiova a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 438/2021, aflat pe rolul B.E.J. B., precum şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

II. Hotarârile care au generat conflictul de competenţa

2.1. Prin sentinţa civila nr. 3644/2.05.2023, Judecatoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotarî astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 714 alin. (1) şi a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum şi dezlegarile ÎCCJ din Decizia nr. 20/2021 pronunţata în soluţionarea recursului în interesul legii, dar şi faptul ca prin încheierea din 06.08.2021 pronunţata în dosarul nr. x/2022, Judecatoria Sector 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civila nr. 3038/12.11.2020 a Tribunalului Dolj şi decizia civila nr. 1492/04.05.2021 pronunţata de Curtea de Apel Craiova, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2020.

2.2. Învestita prin declinare, prin sentinţa nr. 7129/11.09.2023, Judecatoria Sectorul 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocata din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecatoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţa şi a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Judecatoria Sectorul 1 Bucureşti a analizat incidenţa art. 714 alin. (1) şi a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi a constatat faptul ca la data cererii de sesizare a executorului judecatoresc, Compania Naţionala de Cai Ferate "CFR" SA – Sucursala Regionala de Cai Ferate Craiova îşi avea sediul în Craiova, Bld. Decebal, nr. 1, jud. Dolj, iar nu în Bucureşti, adresa indicata şi în cuprinsul contestaţiei la executare.

De asemenea, a reţinut instanţa ca în cererea de executare silita, intimatul nu a indicat sediul sucursalei Craiova, executorul indicând sediul din sectorul 1, fara alte verificari în prealabil, raportându-se la sediul central al CFR S.A., deşi cererea privea sucursala. Pe cale de consecinţa, instanţa competenta este instanţa unde îşi are sediul sucursala CFR, iar nu instanţa de la sediul central din Bucureşti, întrucât în titlul executoriu este menţionata sucursala CFR din Craiova.

Împrejurarea ca Judecatoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat încheierea de încuviinţare a executarii silite nu atrage automat competenţa sa de soluţionare a contestaţiei la executare, întrucât o interpretare contrara, în sensul ca instanţa care a încuviinţat executarea silita este competenta sa judece contestaţia la executarea silita ar lasa fara aplicabilitate şi fara sens dispoziţiile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.. În masura în care legiuitorul ar fi intenţionat sa atribuie competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare instanţei care a încuviinţat efectiv executarea silita, ar fi prevazut acest lucru în mod expres.

Instanţa a apreciat ca nu este aplicabila Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083/11.11.2021 întrucât are în vedere situaţia pluralitaţii de debitori, ipoteza ce nu este incidenta în cauza.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competenta sa soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru urmatoarele argumente:

Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanşarii conflictului negativ de competenţa îl constituie cererea contestatoarei CNCF CFR S.A. – Sucursala Craiova privind anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 438/2021, aflat pe rolul B.E.J. B..

Sub aspectul determinarii competenţei teritoriale, aşa cum în mod corect au reţinut cele doua instanţe aflate în conflict, în cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 651 alin. (1) şi alin. (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executarii silite, precum şi împotriva oricarui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vatamaţi prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, "contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Instanţa de executare este definita de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecatoria în a carei circumscripţie se afla, la data sesizarii organului de executare (momentul la care a fost înregistrata cererea privind executarea silita la biroul executorului judecatoresc), domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Daca domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului nu se afla în ţara, este competenta judecatoria în a carei circumscripţie se afla, la data sesizarii organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorului, iar daca acesta nu se afla în ţara, judecatoria în a carei circumscripţie se afla sediul biroului executorului judecatoresc învestit de creditor."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, "instanţa de executare soluţioneaza cererile de încuviinţare a executarii silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente aparute în cursul executarii silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţata în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţa, s-a stabilit ca: "în interpretarea şi aplicarea unitara a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competenta teritorial sa soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisa formulata de unul dintre debitorii la care se refera titlul executoriu este judecatoria care a încuviinţat executarea silita a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Totodata, s-a statuat ca "înca din momentul încuviinţarii executarii silite (care reprezinta condiţia esenţiala a demararii efective a procedurii execuţionale) este determinata instanţa de executare, aceasta fiind unica pe parcursul întregii proceduri de executare silita, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odata stabilita instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevazute de norma menţionata, aceasta va ramâne aceeaşi pe întreaga procedura, fiind unica instanţa competenta material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele aparute în cursul executarii silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia nr. 20/27.09.2021, ceea ce a trebuit sa lamureasca instanţa suprema pe calea mecanismului recursului în interesul legii este daca, dupa ce a fost încuviinţata executarea silita de catre instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluata în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare, motiv pentru care aceasta decizie este aplicabila tuturor situaţiilor premisa existente în cadrul cererilor privind incidente aparute în cursul executarii silite, iar nu doar situaţiilor în care exista pluralitate de debitori.

Cum, în speţa, cererea de încuviinţare a executarii silite a fost admisa prin încheierea din 06.08.2021 pronunţata de Judecatoria Sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmeaza a se stabili în favoarea judecatoriei care a încuviinţat cererea de executare silita, anume Judecatoria Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţa de executare.

Câta vreme nu exista o situaţie de excepţie cu privire la care legea sa prevada competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finala a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţata în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constata ca Judecatoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competenta teritorial sa soluţioneze contestaţia la executare deduse judecaţii.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte urmeaza a stabili competenţa de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitiva.

Pronunţata astazi, 25 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia parţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.