Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1801/2023 AI generated

Divorce jurisdiction: territorial competence at the last common marital residence

Case Number Decizia nr. 1801/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court (ICCJ) resolved a negative conflict of competence by ruling in favor of the Court of Alba Iulia, ordering that jurisdiction be established there for the pending divorce litigation. The dispute arose when the Court of Alba Iulia initially declined territorial competence in favor of the Court of Focșani, arguing the last common residence was in Spain; however, the Court of Focșani subsequently invoked incompetence ex officio, referring the case to the ICCJ after finding that the defendant did not actually reside in its jurisdiction. The core legal issue involved the interpretation of Article 915 of the Civil Procedure Code, which establishes absolute territorial competence for divorce proceedings at the location of the last common marital residence. The ICCJ determined that both parties' filings and documentary evidence confirmed the last common residence was in Alba Iulia, and the lack of proof regarding the defendant's subsequent residence in Focșani meant the exception to the general rule did not apply; consequently, the ICCJ affirmed that the Court of Alba Iulia is the competent authority to adjudicate the dissolution of marriage, child custody, maintenance, and related claims.

Legislator headnote

AI generated

art. 373 alin. (1) lit. a) C. civ, art. 930 alin. (1) C. proc. civ, art. 383 C. civ, art. 529 alin. (2) C. civ, art. 503 C. civ, art. 401 C. civ; Divorce jurisdiction: territorial competence at the last common marital residence: - pârâta să aibă posibilitatea de a avea legături personale cu minora de două ori pe lună, respectiv în prima şi a treia săptămână, sau în a doua şi a patra săptămână, în raport de opţiunea pârâtei, la sfârşitul săptămânii, începând cu ziua de vineri ora 14:00, până în ziua de duminica ora 18:00, în temeiul art. 401 C. civ.

Keywords

AI generated
dissolution of marriage territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction article of civil procedure related proceedings joint competence

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 04.11.2021, sub dosar nr. x/2021 reclamantul A., în contradictoriu pârâta B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- în principal, desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, în temeiul prevederilor art. 373 alin. (1) lit. a) C. civ., fără a face menţiune despre culpa soţilor, în temeiul prevederilor art. 930 alin. (1) C. proc. civ.,

- pârâta B. să revină la numele avut anterior căsătoriei şi anume acela de "C.", în temeiul prevederilor art. 383 C. civ.,

- domiciliul minorei D., să fie stabilit la locuinţa reclamantului,

- obligarea pârâtei la plata lunară a unei pensii de întreţinere în favoarea minorei D., în cuantum de o pătrime din venitul lunar net iar în cazul în care nu este încadrată în muncă, în cuantum de o pătrime din salariul minim net pe economie, în temeiul prevederilor art. 529 alin. (2) C. civ.,

- autoritatea părintească pentru minora D. să fie exercitată în mod egal de ambii părinţi, conform prevederilor art. 503 C. civ.,

- pârâta să aibă posibilitatea de a avea legături personale cu minora de două ori pe lună, respectiv în prima şi a treia săptămână, sau în a doua şi a patra săptămână, în raport de opţiunea pârâtei, la sfârşitul săptămânii, începând cu ziua de vineri ora 14:00, până în ziua de duminica ora 18:00, în temeiul art. 401 C. civ.

- în subsidiar, desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, în temeiul prevederilor art. 373 alin. (1) lit. c) C. civ., art. 379 alin. (1) C. civ., raportat la art. 933 C. proc. civ.,

- pârâta B. să revină la numele avut anterior căsătoriei şi anume acela de "C.", în temeiul prevederilor art. 383 C. civ.,

- domiciliul minorei D., să fie stabilit la locuinţa reclamantului,

- pârâta să fie obligată la plata lunară a unei pensii de întreţinere în favoarea minorei D., în cuantum de o pătrime din venitul meu lunar net iar în cazul în care nu este încadrată în muncă, în cuantum de o pătrime din salariul minim net pe economie, în temeiul prevederilor art. 529 alin. (2) C. civ.,

- autoritatea părintească pentru minora D. să fie exercitată în mod egal de ambii părinţi, conform prevederilor art. 503 C. civ.,

- pârâta să aibă posibilitatea de a avea legături personale cu minora de două ori pe lună, respectiv în prima şi a treia săptămână, sau în a doua şi a patra săptămână, în raport de opţiunea pârâtei, la sfârşitul săptămânii, începând cu ziua de vineri ora 14:00, până în ziua de duminica ora 18:00, în temeiul art. 401 C. civ.

Pârâta B. a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, sens în care a solicitat:

- admiterea capătului de cerere prin care reclamantul solicită ca autoritatea părintească a minorei D. să fie exercitată în comun de ambii părinţi, conform dispoziţiilor art. 503 C. civ.:

- respingerea celorlalte capete de cerere din acţiune, ca neîntemeiate;

- obligarea reclamantului la pata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvenţională, pârâta-reclamantă a solicitat să se dispună:

- desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului-pârât;

- stabilirea locuinţei minorei D. la domiciliul mamei;

- obligarea reclamantului-pârât la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei, în cuantum de 1/4 din veniturile realizate, dar nu mai puţin de 1/4 din salariul minim net pe economie;

- autoritatea părintească asupra minorei D. să fie exercitată în comun de ambii părinţi;

- păstrarea de către pârâtă – reclamantă reconvenţională a numelui dobândit în timpul călătoriei, având în vedere interesul superior al copilului;

- stabilirea în favoarea reclamantului-pârât a unui program de vizitare pentru a avea legături personale cu minora de două ori pe lună, respectiv în prima şi a treia săptămână sau în a doua şi a patra săptămână, după posibilitatea reclamantului-pârât, la sfârşitul săptămânii, începând cu ziua de vineri ora 14:00, până duminică ora 18:00, în temeiul art. 401 C. civ.

- obligarea reclamantul-pârât la plata de daune, în cuantum de 15.000 euro, în temeiul art. 388 C. civ.;

- constatarea nulităţii absolute pentru cauză ilicită şi frauda legii a înscrisului intitulat tranzacţie încheiată între pârâta-reclamantă şi reclamantul – pârât reconvenţional, încheiată în data de 07.06.2021, în temeiul art. 1236 alin. (3), raportat la art. 1237 C. civ.

- în subsidiar, în ipoteza în care instanţa va stabili locuinţa minorei la tată, pârâta-reclamantă solicită stabilirea unui program de vizitare a minorei, astfel:

- în primul şi al treilea sfârşit de săptămână din lună, începând ora 14:00 şi până duminică, ora 18:00, la domiciliul minorei, cu luarea acesteia de la domiciliu;

- de sărbătorile de iarnă, a doua şi a treia zi de Crăciun, de la ora 10:00 şi până la ora 19:00, inclusiv cu luarea de la domiciliul minorei;

- de Sărbătorile Pascale, în a doua şi a treia zi de Paşte, de la ora 10:00 şi până la ora 19:00, inclusiv cu luarea de la domiciliul minorei;

- de ziua minorei, de la ora 10:00 şi până la ora 19:00 inclusiv cu luarea de la domiciliul acesteia;

- în vacanţa de vară, timp de 1 lună, în luna august, cu luarea minorei la domiciliu pentru a o însoţi în excursii, în ţară sau în străinătate, sau la domiciliul acesteia, iar în anii impari aceasta îşi va petrece cu pârâta – reclamantă reconvenţională vacanţele de vară şi de iarnă.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 623/29.03.2022, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 914 alin. (1) C. proc. civ., faptul că ultima locuinţă comună a părţilor a fost în Spania, precum şi împrejurarea că nici una dintre părţi nu mai domiciliază în Spania, reclamantul având domiciliul în sat Vadu Moţilor, judeţ Alba, iar pârâta are domiciliul în comuna Vidra, sat. Scafari, judeţ Vrancea. Chiar dacă s-ar reţine că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în localitatea Alba Iulia, niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în această localitate, astfel cum s-a reţinut anterior.

Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că Judecătoriei Focşani îi revine competenţa de a soluţiona cauza, în raport de prevederile art. 914 alin. (1) C. proc. civ. şi de împrejurarea că din înscrisurile depuse la dosar şi din susţinerile părţilor, reiese că la momentul introducerii acţiunii de divorţ, pârâta locuia în comuna Vidra, sat. Scafari, judeţ Vrancea (localitatea ce se află în circumscripţia Judecătoriei Focşani).

2.2. Învestită prin declinare, prin sentinţa nr. 4398/29.05.2023, Judecătoria Focşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, a constatat conflict negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 914 alin. (1) C. proc. civ., însă a constatat că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reiese că ultima locuinţă comună a părţilor a fost situată în Alba Iulia, bd. x, Jud. Alba.

Instanţa a constatat că nu este dovedită susţinerea pârâtei potrivit căreia ultima locuinţă comună a părţilor a fost în Spania, după cum, din cuprinsul raportului de anchetă psihosocială întocmit de UAT Vidra, reiese că pârâta nu a avut locuinţa în circumscripţia Judecătoriei Focşani la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.

Chiar dacă s-ar aprecia că ultima locuinţă comună a părţilor nu a fost în Alba Iulia, din înscrisurile aflate la dosar nu reiese că pârâta a avut locuinţa în raza de competenţă a Judecătoriei Focşani pentru a fi competentă să soluţioneze cauza. De asemenea, din probatoriul administrat, reiese faptul că reclamantul a avut în continuare locuinţa în raza de competenţă a Judecătoriei Alba Iulia.

Dispoziţiile art. 915 C. proc. civ. nu stabilesc care este instanţa competentă în cazul în care locuinţa pârâtului nu este cunoscută la data introducerii actiunii de divorţ. În această ipoteză urmează a se a face aplicarea dispoziţiilor art. 108 C. proc. civ., ca drept comun în materie, competenţa revenind judecătoriei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, respectiv Judecătoriei Alba Iulia.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea reclamantului A., prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâta B., cererile privind fiica părţilor, D., precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă.

Se constată că ambele instanţe aflate în conflict, în stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, s-au raportat la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorţ la instanţa competentă, în funcţie de ordinea prevăzută de text. Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că reclamantul are domiciliul în Sat Vadu Moţilor, Comuna Vadu Moţilor nr. 47 A, jud. Alba (copie CI- dosar Judecătoria Alba Iulia), adresă la care a fost efectuată şi ancheta socială. Înalta Curte constată că părţile au avut ultima locuinţă comună în imobilul situat în Alba Iulia, bd. x, Jud. Alba, astfel cum au învederat ambele părţi în cererile formulate (în cuprinsul întâmpinării şi cererii reconvenţionale pârâta reclamând aspecte de fapt- ce exced regulatorului de competenţă- privind timpul petrecut de reclamant în locuinţa comună), sens în care la dosar se află contractul de închiriere încheiat de ambele părţi la data de 05.06.2021, iar din copia cărţii de identitate a pârâtei-reclamante reiese că aceasta a avut reşedinţa la aceeaşi adresă în perioada 11.06.2021-10.06.2022 (acţiunea fiind introdusă la 4.11.2021). Din ancheta socială întocmită de Autoritatea Tutelară Vadu Moţilor reiese că fiica părţilor a fost înscrisă în clasa pregătitoare la Şcoala Gimnazială "Avram Iancu" din Alba Iulia şi la Centrul Educaţional "E." Alba Iulia.

De asemenea, Înalta Curte constată că din înscrisurile aflate la dosar (fişa de evidenţă aflată la fila x, copia CI aflată la dosar Judecătoria Alba Iulia) nu reiese că după revenirea părţilor în România din Spania pârâta-reclamantă ar fi avut locuinţa în comuna Vidra, sat Scafari, jud. Vrancea. Această împrejurare a fost confirmată de Autoritatea Tutelară Vidra prin Adresa nr. x/12.04.2023 învederând că pârâta nu are locuinţa în circumscripţia acestei instituţii, astfel că ancheta socială nu poate fi efectuată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.