Annulment motion rejected as unfounded; prior decision on constitutional referral refusal stands.

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Contestaţia în anulare

Prin cererea formulată la 1 iulie 2023, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2022, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiţiei, contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 756 din 5 aprilie 2022 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, întemeiată pe art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

În motivarea contestaţiei, s-a susţinut, în esenţă, că, dispozitivul deciziei contestate nu cuprinde şi soluţia asupra recursului îndreptat împotriva încheierii din 13 octombrie 2021, de repunere pe rol a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate din 13 octombrie 2021.

Contestatoarea a arătat că la 16 decembrie 2021 a declarat recurs, în termen legal, împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cuprinsă în decizia nr. 931R din 15 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

De asemenea, a precizat că prin înscrisul depus la 7 februarie 2022, după comunicarea deciziei şi a încheierii de dezbateri a comunicat că solicită admiterea recursului şi casarea încheierii de repunere pe rol a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate şi a susţinut că "motivele recursului prin care am atacat în termen de 48 de ore de la pronunţare în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 dispoziţia din decizia nr. 931R pronunţată la 15 decembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu argumente generate de motivarea ulterioară a încheierii de dezbateri din 08.12.2021 şi a deciziei, ambele comunicate la 20.01.2022, în baza cărora extind solicitarea de casare pentru nulitate la încheierea de repunere pe rol din 13.10.2021."

2. Decizia atacată cu contestaţie în anulare

Prin decizia nr. 756 din 5 aprilie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 931R din 15 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că este învestită cu soluţionarea recursului declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 931R din 15 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia atacată prin raportare la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Acest motiv are ca premisă situaţia în care instanţa a fost sesizată cu mai multe recursuri şi vizează omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui dintre recursurile declarate în cauză.

Întrucât "obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor", conform dreptului de dispoziţie al părţilor, prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., şi cum cererea de recurs cuprinde indicarea hotărârii/hotărârilor care se atacă, după cum stipulează prevederile art. 488 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., rezultă că învestirea instanţei de recurs se realizează prin cererea de recurs.

Din această perspectivă, în ceea ce priveşte obiectul recursului cu a cărui soluţionare a fost învestită instanţa în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs înregistrată la 17 decembrie 2021, contestatoarea A. a indicat că atacă soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă la 15 decembrie 2021.

Analizând decizia atacată şi actele de procedură depuse de parte, Înalta Curte constată că instanţa de recurs s-a pronunţat în limitele învestirii prin cererea de recurs formulată de contestatoarea A., în condiţiile în care în dispozitivul deciziei s-a dispus: "Respinge ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 931R din 15 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale."

Din această perspectivă, Înalta Curte mai constată că prin decizia nr. 756 din 5 aprilie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020 s-a respins recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 931R din 15 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, reţinându-se: "Prin criticile formulate în memoriul de recurs, precum şi în completarea motivelor iniţiale, ce nu au fost subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenta a susţinut: încălcarea de către curtea de apel, a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional prin încheiere distinctă; că respectivele cereri de îndreptare şi lămurire dispozitiv nu au fost soluţionate, nu a fost citată pentru soluţionarea acestora şi nici nu a fost stabilit un interval orar în sensul art. 215 alin. (1) C. proc. civ., iar cererile de sesizare CJUE şi CCR trebuiau soluţionate după epuizarea procedurii prevăzute de art. 443 C. proc. civ. că judecata în lipsă viza doar contestaţia în anulare; că instanţa a convertit excepţia de nulitate în motiv suplimentar al contestaţiei în anulare şi a invocat din oficiu excepţia tardivităţii lui, fără o motivare în drept şi fără ca intimatul să depună întâmpinare sau să invoce vreo excepţie; instanţa a ignorat completarea cererii de sesizare CCR, depusă pentru amânarea de pronunţare din 6.10.2021; încălcarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare şi a principiului egalităţii de arme."

Prin decizia contestată s-a mai reţinut că "recurenta a completat motivele de recurs cu argumentele completatoare (depuse la filele x şi urm. dosar recurs), după comunicarea deciziei civile prin care a fost soluţionată inclusiv cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional, instanţa prezentă de recurs analizând şi aceste argumente completatoare, astfel încât criticile recurentei relative încălcării de către curtea de apel, a dreptului la un proces echitabil, precum şi a dreptului la protecţie jurisdicţională efectivă, ca urmare a nemotivării soluţiei o dată cu pronunţarea sa, critici care vizează în acest context, şi Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021 pronunţată de Curtea Constituţională în materie procesual penală, sunt nefondate.

Înalta Curte constată în privinţa criticilor referitoare la faptul că i s-ar fi comunicat petentei de către preşedintele completului de judecată, în mod nereal, că s-ar fi amânat pronunţarea şi asupra cererii de lămurire, că menţiunile expuse în cadrul încheierii civile de către completul de judecată, referitoare la faptul că i-a comunicat în rezumat petentei măsurile dispuse în lipsa sa (deci inclusiv soluţionarea cererii de lămurire) nu pot fi răsturnate decât prin procedura înscrierii în fals, fiind constatări proprii ale instanţei respective de judecată, procedură reglementată de art. 270 C. proc. civ., încheierea de şedinţă fiind un înscris autentic, procedură de care însă, recurenta prezentă nu a uzat.

Nu poate fi primită nici critica referitoare la nerespectarea dispozitivului şi a limitelor încheierii din 13.10.2021, în condiţiile în care la termenul de judecată din 08.12.2021 s-a procedat la punerea în discuţie a unui motiv de contestaţie în anulare (sub aspectul tardivităţii), întrucât astfel cum s-a expus anterior, acest aspect constituia chiar elementul nou care urma a fi pus în discuţie, la care se referea încheierea de şedinţă din 13.10.2021."

Prin urmare, Înalta Curte reţine că învestirea instanţei a vizat doar recursul împotriva deciziei nr. 931R din 15 decembrie 2021, motiv pentru care nu sunt incidente dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 756 din 5 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 756 din 5 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.