Exclusive territorial jurisdiction for presidential ordinance on minor's provisional custody: application of Art. 920 C.Civ. when divorce case has not yet undergone jurisdictional verification

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2023

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, în data de 18 august 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să dispună suplinirea consimţământului pârâtului în vederea deplasării în străinătate a minorului C., în Danemarca, pentru continuarea studiilor, pentru perioada menţionată în cuprinsul declaraţiei notariale revocate; încredinţarea provizorie a minorului C. reclamantei, până la soluţionarea prin hotărâre judecătorească definitivă a cererii de desfacere a căsătoriei introdusă la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, sub nr. x/2023, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 997- art. 1002 C. proc. civ., art. 379 teza a II-a, art. 398, art. 400 şi art. 452 C. civ. şi cele din Legea nr. 272/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 3068 din 30 august 2023, pronunţată de Judecătoria Slatina, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

În motivare, această instanţă a reţinut, în esenţă, că, în materia procedurii ordonanţei preşedinţiale, art. 998 C. proc. civ. statuează că cererea se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Astfel, cererea prin care se solicită stabilirea locuinţei minorului (art. 496 C. civ.) este o cerere dată în competenţa instanţei de tutelă, potrivit art. 107 C. civ., respectiv judecătoriei (conform art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.), competenţa teritorială urmând a fi stabilită, ca regulă, potrivit prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită (în cazul de faţă, minorul).

O situaţie de excepţie, în care legea prevede altfel, este cea prevăzută de art. 920 C. proc. civ., potrivit cu care instanţa de divorţ poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

Prin urmare, dacă în cursul unui proces de divorţ pendinte este formulată o cerere, pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale, ce are ca obiect stabilirea locuinţei copilului, obligaţia de întreţinere, încasarea alocaţiei de stat, competenţa teritorială va reveni judecătoriei învestite cu respectiva cerere de divorţ, fără a se mai analiza locuinţa în fapt a copilului la momentul introducerii acţiunii.

Astfel, această instanţă a apreciat că, în procedura divorţului, măsurile privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obişnuit ar intra în competenţa instanţei de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art. 920 C. proc. civ. care, ca normă specială, se va aplica cu prioritate faţă de art. 114 din acelaşi cod.

Astfel, instanţa a reţinut că, la momentul promovării ordonanţei preşedinţiale, respectiv 18 august 2023, Judecătoria Sector 5 Bucureşti era sesizată cu soluţionarea cererii de divorţ cu minori, aceasta fiind înregistrată sub nr. x/2023.

Totodată, obiectul ordonanţei preşedinţiale vizează stabilirea unor măsuri până la soluţionarea cererii de divorţ, motiv pentru care, faţă de dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. raportate la dispoziţiile art. 920 C. proc. civ., instanţa a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială aparţine instanţei competente să soluţioneze divorţul, în speţă Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 5865 din 6 septembrie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Slatina, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că dispoziţiile în materia ordonanţei preşedinţiale au caracter special şi derogă de la dispoziţiile generale, art. 998 C. proc. civ. stabilind competenţa de soluţionare în favoarea instanţei competente să judece în primă instanţă fondul dreptului. Or, fondul dreptului solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale se referă la măsuri de ocrotire a copiilor, iar nu la divorţ.

Astfel, instanţa a apreciat că nu prezintă relevanţă, pentru stabilirea competenţei cu privire la cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, faptul că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti se află dosarul de divorţ nr. x/2023 (cerere introdusă la data de 09.08.2023), iar pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti se află dosarul de divorţ nr. x/2023 (cerere introdusă la data de 03.08.2023), în materia desfacerii căsătoriei fiind aplicabile alte norme de competenţă teritorială, iar instanţele indicate nu şi-au stabilit competenţa cu privire la dosarele de divorţ, cauzele aflând-se în etapa scrisă.

În ceea ce priveşte prevederile art. 920 C. proc. civ., instanţa a constatat că acestea nu reprezintă norme de stabilire a competenţei, ci au ca scop prezumarea condiţiei urgenţei în această materie, astfel încât instanţa trebuie să verifice doar îndeplinirea condiţiilor vremelniciei şi neprejudecării fondului.

Totodată, cererea dedusă spre soluţionare pe cale procedurii ordonanţei preşedinţiale nu este accesorie, în sensul art. 30 alin. (4) C. proc. civ., cererii având ca obiect fondul dreptului, din moment ce nu sunt formulate în cadrul aceluiaşi proces, astfel încât nu este incident art. 123 alin. (1) C. proc. civ., referitor la prorogarea de competenţă.

Prin urmare, la stabilirea competenţei teritoriale, această instanţă a avut în vedere regulile generale de competenţă teritorială, independent de faptul că pe rolul instanţelor de judecată se află şi dosarul de divorţ.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, raportului de anchetă socială, instanţa a reţinut că, la data introducerii cererii, minorul se afla la locuinţa tatălui său, la adresa din Slatina.

Din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că, în pricinile care nu sunt referitoare la bunuri sau la alte drepturi de care părţile nu pot să dispună, cum este cazul în cauză, competenţa teritorială este exclusivă.

În cauză, fiind vorba despre încălcarea competenţei teritoriale exclusive, întrucât reşedinţa minorului nu se situează în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţa a invocat din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, în circumscripţia căreia se află reşedinţa minorului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Slatina şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competenţă fiind generată de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la norma de drept incidentă în cauză.

Astfel, Judecătoria Slatina a reţinut incidenţa art. 998 raportat la art. 919 şi art. 920 C. proc. civ., faţă de existenţa pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti a dosarului nr. x/2023, având ca obiect cererea de divorţ ce priveşte părţile din prezenta cauză, în timp ce Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a făcut aplicarea art. 998 raportat la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., arătând de ce nu sunt incidente prevederile art. 920 din acelaşi cod.

Prin prezentul demers judiciar, s-a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, dispunerea de măsuri privind suplinirea acordului tatălui pentru deplasarea minorului în străinătate, precum şi încredinţarea provizorie a minorului la mamă până la soluţionarea dosarului de divorţ înregistrat sub nr. x/2023 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Astfel, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, competenţa de soluţionare este aceeaşi cu cea determinată pentru soluţionarea cauzei pe fond, determinare care poate opera în abstract de către instanţa învestită în procedura ordonanţei preşedinţiale (în cazul în care nu este promovată şi o cerere pe calea dreptului comun, pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanţei cererea pe fondul dreptului), caz în care competenţa se stabileşte de instanţa învestită cu soluţionarea fondului dreptului.

În speţa supusă analizei, în ceea ce priveşte fondul dreptului dedus judecăţii prin prezenta ordonanţă preşedinţială, se reţine că pe rolul Judecătoriei Bucureşti Sector 5, cu privire la părţile din prezenta cauză, se află înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect divorţ, iar pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti se află dosarul nr. x/2023, având ca obiect divorţ.

Din verificările efectuate pe portalul instanţelor, rezultă că, la această dată, dosarul nr. x/2023 înregistrat de reclamantul B. pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti se află în procedura anterioară fixării primului termen de judecată, iar dosarul nr. x/2023 înregistrat de reclamanta A. pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 are termen de judecată la 09 noiembrie 2023 pentru comunicarea acţiunii, în ambele dosare nefiind depăşit momentul verificării competenţei de soluţionare a cauzei de către instanţa învestită, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, existenţa dosarelor de divorţ pe rolul Judecătoriei Sector 2 şi al Judecătoriei Sector 5 nu poate atrage în favoarea acestor instanţe competenţa de soluţionare a prezentei ordonanţe preşedinţiale.

Din aceleaşi raţiuni, nu poate fi aplicabilă nici norma specială reglementată de art. 920 C. proc. civ., potrivit cu care "Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei".

Textul art. 920 C. proc. civ. reprezintă o normă specială în raport cu dispoziţiile cuprinse în art. 114 din acelaşi cod (potrivit cu care cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită), normă ce permite instanţei învestite cu soluţionarea cererii de divorţ să se pronunţe, pe calea ordonanţei preşedinţiale, asupra cererilor accesorii şi incidentale formulate în timpul procesului de divorţ.

Însă, pentru a fi incidentă norma specială de la art. 920 C. proc. civ. esenţial este ca instanţa învestită cu soluţionarea dosarului de divorţ să îşi fi verificat competenţa de soluţionare a cererii.

Or, cum în cauză dosarul de fond al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti are prim termen de judecată în data de 9 noiembrie 2023 şi raportat la măsurile ce se solicită a fi dispuse pe calea ordonanţei preşedinţiale, se reţine că, la stabilirea instanţei competente a soluţiona ordonanţa preşedinţială, devin incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, având caracter de normă generală, de ordine publică, în raport cu dispoziţiile art. 920 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, în aplicarea acestor prevederi legale, interesează domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite la data sesizării instanţei de judecată, în speţă, la data de 18 august 2023.

Potrivit art. 92 alin. (1) C. civ. "Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic".

Astfel, se reţine că, potrivit susţinerilor ambelor părţi, la data sesizării instanţei (18.08.2023), minorul locuia la tată din 07 august 2023, la reşedinţa acestuia din Slatina, potrivit vizei de flotant aplicată de cartea de identitate aflată la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

De asemenea, minorul era înscris la un medic de familie din Slatina, potrivit adeverinţei de la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi frecventa cursurile unei grădiniţe private din acelaşi oraş, potrivit contractului de prestări servicii educaţie timpurie şi îngrijire nr. x/27.06.2023, de la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Prin urmare, cum în cauză domiciliul minorului nu a fost stabilit pe cale judecătorească, iar din cele ce preced rezultă că minorul, la data demarării prezentului demers judiciar, locuia, împreună cu tatăl său, în Slatina, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Slatina, ca instanţă în circumscripţia căreia îşi are domiciliul/reşedinţa persoana ocrotită.

În ceea ce priveşte cererea însoţită de înscrisuri, depusă de reclamantă, la dosar în data de 17 octombrie 2023, prin care aceasta a arătat că minorul se află în Danemarca şi că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este competentă să judece cererea pendinte, Înalta Curte reţine că aceste înscrisuri nu pot fi avute în vedere în soluţionarea conflictului de competenţă, întrucât esenţial în stabilirea competenţei teritoriale este domiciliul în fapt al minorului la data sesizării instanţei de judecată, potrivit 114 raportat la alin. (2) al art. 107 C. proc. civ., respectiv la data de 18 august 2023, care din actele dosarului reiese că era în municipiul Slatina, la tată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.