Inadmissible cassation appeal regarding compensation for communist-era expropriation, barred by exclusive appellate review under Law 165/2013

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 29 noiembrie 2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a IV-a Civilă, sub nr. x/2018, reclamantele A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa: să se constate că sunt persoane îndreptăţite la măsuri compensatorii sub formă de puncte, privind imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, imobile imposibil de restituit în natură; să se dispună validarea dispoziţiei emise de Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, şi obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii de compensare prin puncte pentru imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, imobile imposibil de restituit în natură, după scăderea valorii actualizate cu indicele de inflaţie a despăgubirilor (dacă este cazul), în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Reclamantele şi-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

La data de 21 iunie 2019, reclamantele au depus o cerere completatoare şi modificatoare a cererii de chemare în judecată, prin care au solicitat să se constate că sunt persoane îndreptăţite la măsuri compensatorii sub formă de puncte, privind imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, imobile imposibil de restituit în natură, respectiv imobilul - teren în suprafaţă de 615,00 mp şi construcţia demolată în suprafaţă construită desfăşurată de 594,00 mp., situat în Bucureşti, str. x (fost nr. 258 bis), validarea Dispoziţiilor emise de Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, privitoare la aceste imobile, respectiv: Dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 15794 din 27 martie 2012, Dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 11980 din 28 iunie 2009 şi obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii motivate de compensare prin puncte pentru imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru imobile sus - menţionate, imposibil de restituit în natură, după scăderea valorii actualizate cu indicele de inflaţie a despăgubirilor (dacă este cazul) în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. De asemenea, au arătat că au înţeles să modifice cadrul procesual pasiv, în sensul că au înţeles să se judece în contradictoriu doar cu Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013 şi ale Deciziei nr. 80/2018 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La data de 24 septembrie 2019, C. a formulat o cerere de intervenţie accesorie, în interesul reclamantelor, prin care a arătat că înţelege să susţină poziţia procesuală a acestora şi a solicitat admiterea acţiunii introductive de instanţă.

Cu privire cererile privind imobilul situat în municipiul Bucureşti, Tribunalul Bucureşti — secţia a IV-a civilă a dispus disjungerea acestora şi formarea unui nou dosar, prin încheierea din 20 septembrie 2019.

Prin aceeaşi încheiere, tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins cererea faţă de aceasta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti – secţia a IV-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1785 din 16 decembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor, a constatat calitatea reclamantelor de persoane îndreptăţite la primirea de despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Bucureşti, str. x (fost 258 bis) sector 1, compus din teren în suprafaţă de 615 mp şi construcţie demolată în suprafaţă construită de 594 mp, a obligat pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea, în favoarea reclamantelor, a deciziei de compensare prin acordarea de măsuri reparatorii prin puncte corespunzător valorii de 779.428 euro, în echivalent RON la cursul de schimb valutar al BNR de la data emiterii deciziei de compensare, a admis cererea de intervenţie accesorie, în interesul reclamantelor, a intervenientului C., a redus, în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., onorariul de avocat solicitat de reclamante cu titlu de cheltuieli de judecată, de la suma de 14.151,18 RON la suma de 10.000 RON, a obligat pârâta la plata către reclamante a sumei de 13.150 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu final de expert în cuantum de 3.150 RON şi 10.000 RON onorariu avocat redus.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă

Prin decizia nr. 1602A din 4 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti — secţia a IV-a civilă a admis excepţia tardivităţii, invocată din oficiu. A respins, ca tardiv, apelul împotriva sentinţei nr. 1785 din 16 decembrie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în contradictoriu cu intimatele - reclamante A. şi B., şi cu apelantul - intervenient accesoriu C.. A respins, ca neavenit, apelul împotriva aceleiaşi sentinţe civile, formulat de intervenientul accesoriu C., în contradictoriu cu apelanta-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi cu intimatele-reclamante A. şi B.. A obligat-o pe apelanta - pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să plătească intimatelor-reclamante cheltuieli de judecată în valoare de 8.000 RON, reprezentând onorariu de avocat redus.

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei nr. 1602A din 4 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti — secţia a IV-a civilă a declarat recurs intervenientul accesoriu C..

Prin cererea de recurs, recurentul a arătat că susţine poziţia procesuală a reclamantelor A. şi B. şi a solicitat casarea, în parte, a hotărârii recurate, iar pe fond, obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită, în favoarea reclamantelor, o decizie de compensare, prin acordarea măsurilor reparatorii prin puncte, corespunzătoare unei valori determinate corect, prin evaluare, respectiv 1.117.841,35 euro (prin raportare la grilele notariale şi la considerentele tehnice ale bunului, la data preluării), pentru imobilul situat în Bucureşti, str. x (fost 258 bis) sector I, compus din terenul în suprafaţă de 615 mp şi construcţia demolată, în suprafaţă construită de 594 mp, echivalentă în RON la cursul de schimb valutar al BNR de la data emiterii deciziei de compensare (imobil imposibil de restituit în natură). Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

5. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea depusă la data de 6 martie 2023, intimatele - reclamante A. şi B. au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurentul - intervenient C. împotriva deciziei nr. 1602A din 4 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti — secţia a IV-a civilă, faţă de dispoziţiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 şi de principiul legalităţii căii de atac, hotărârea fiind susceptibilă de a fi atacată doar cu apel.

6. Procedura de filtru

Prin raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., s-a apreciat că cererea de recurs este semnată şi scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 raportat la art. 50 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 35 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, motivele de recurs nu conţin nicio critică de nelegalitate a deciziei recurate, astfel că nu se circumscriu dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. iar decizia nr. 1602A din 4 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti — secţia a IV-a civilă nu este susceptibilă de recurs, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, fiind o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 9 iunie 2023, completul de judecată a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 19 octombrie 2023, conform dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ.

La termenul menţionat, Înalta Curte, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei de inadmisibilitate a recursului, invocate de intimatele - reclamante A. şi B..

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, din perspectiva excepţiei de inadmisibilitate invocate de reclamantele A. şi B. prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice, dând eficienţă, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesuale civile, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În acest sens, art. 457 din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitiv.

Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiului legalităţii consfinţit prin art. 457 menţionat anterior şi art. 129 din Constituţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1), (2) şi 3 din C. proc. civ.: (1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului. (2) Nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. (3) Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, sunt supuse recursului hotărârile nedefinitive, pentru care legea prevede expres această cale de atac. În cazul în care recursul este îndreptat împotriva unei hotărâri, care nu are prevăzută nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, sancţiunea care intervine este inadmisibilitatea acesteia.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B., care au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, să constate că sunt persoane îndreptăţite la măsuri compensatorii sub formă de puncte, privind imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, imobile imposibil de restituit în natură, respectiv, imobilul - teren în suprafaţă de 615,00 mp şi construcţia demolată în suprafaţă construită desfăşurată de 594,00 mp., situat în Bucureşti, str. x (fost nr. 258 bis), validarea Dispoziţiilor emise de Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, privitoare la aceste imobile, respectiv: Dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 15794 din 27 martie 2012, Dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 11980 din 28 iunie 2009 şi obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii motivate de compensare prin puncte pentru imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru imobile sus - menţionate, imposibil de restituit în natură, după scăderea valorii actualizate cu indicele de inflaţie a despăgubirilor (dacă este cazul) în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013.

Înalta Curte constată că, prin art. 33 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a instituit în sarcina entităţilor învestite de lege cu soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 obligaţia de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, în termenele legale stabilite. Totodată, prin art. 34 al aceluiaşi act normativ, a reglementat procedura de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării; (alin. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Aceste dispoziţii legale se coroborează cu cele ale art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., care stipulează că "(…) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Reiese, astfel, că hotărârile judecătoreşti prin care au fost soluţionate litigiile circumscrise art. 35 al Legii nr. 165/2013 nu sunt susceptibile de recurs, fiind supuse numai apelului.

Prin urmare, cum cererea de recurs a fost formulată împotriva unei decizii definitive, care nu poate face obiect al recursului, calea extraordinară de atac formulată în cauză este inadmisibilă, sancţiune procedurală care se aplică cu prioritate şi care, astfel, nu mai permite analiza caracterului neavenit al căii de atac din perspectiva art. 67 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenientul C. împotriva deciziei nr. 1602A din 4 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenientul C. împotriva deciziei nr. 1602A din 4 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2023.