Consumer’s prescription claim routed to chosen forum as negative conflict resolved

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 10 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate inexistenţa drepturilor ce decurg din creanţa rezultată din contractul de credit nr. x din 1 octombrie 2008, încheiat cu C. S.A. (actualul creditor fiind pârâta), ca urmare a intervenirii prescripţiei extinctive, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt, reclamanta a arătat că, la data de 1 octombrie 2008, între aceasta şi C. S.A. s-a încheiat un contract de credit iar până în anul 2013 şi-a executat obligaţiile contractuale. Ulterior anului 2013 nu a avut posibilitatea să achite ratele, însă creditoarea nu a luat măsuri pentru recuperarea creanţei. Ca urmare a acestei situaţii, reclamanta consideră că trecerea unei perioade de timp mai mari de trei ani o îndreptăţeşte să refuze plata diferenţei de bani, neachitate.

În motivarea în drept, au fost invocate dispoziţiile 194 din C. proc. civ., art. 2500 şi următoarele din C. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 3520 din data de 11 aprilie 2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 121 alin. (1) din C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.

Părţile se află într-o relaţie "profesionsit – consumator" iar domiciliul consumatorului se află în Buşteni str. x, jud. Prahova. Prin urmare, în opinia Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în circumscripţia căreia locuieşte contestatoarea, în speţă, Judecătoriei Sinaia.

3. Hotărârea Judecătoriei Sinaia

Prin sentinţa civilă nr. 708 din data de 14 septembrie 2023, Judecătoria Sinaia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sinaia a reţinut că dispoziţiile art. 121 alin. (1) din C. proc. civ. sunt aplicabile numai în situaţia în care cererea ar fi fost formulată de profesionist, lucru care nu este incident în cauză întrucât cererea a fost introdusă de consumator împotriva profesionistului. Prin urmare, nefiind o competenţă teritorială exclusivă, excepţia de necompetenţă nu putea fi invocată, din oficiu, de către instanţa învestită cu soluţionarea cererii.

În considerarea acestei împrejurări, Judecătoria Sinaia şi-a declinat competenţa în favoarea judecătoriei de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Obiectul prezentului dosar este reprezentat de acţiunea în constatare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu B., care are la bază un raport juridic născut prin încheierea contractului de credit nr. x din 1 octombrie 2008 între reclamantă şi C. S.A., antecesoarea pârâtei.

Judecătoria Sinaia şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de reţinerile diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale aplicabile în speţă, pentru stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului.

Astfel, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dat eficienţă dispoziţiilor art. 121 alin. (1) din C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sinaia a reţinut incidenţa prevederilor art. 107 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Înalta Curte reţine că regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că: "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Însă, pentru acţiunile care îi privesc pe consumatori, legiuitorul român a instituit şi o normă procedurală de protecţie a consumatorului, competenţa fiind determinată şi în funcţie de domiciliul acestora.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.: "în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor."

Această normă stabileşte o competenţă teritorială alternativă în cazul litigiilor iniţiate de consumator şi care vizează litigiile care privesc executarea sau încetarea contractului dintre acesta şi profesionist.

Potrivit dispoziţiilor art. 125 din C. proc. civ.: "În cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului." Prin urmare, acţiunea în constatare iniţiată de reclamantă are acelaşi regim juridic, sub aspectul competenţei, ca acţiunea în realizarea drepturilor referitoare la executarea şi încetarea contractului dedus judecăţii.

În speţă, se constată că litigiul a fost iniţiat de către un consumator împotriva unui profesionist, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

Prin "consumator" se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, conform dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 21/1992. Iar prin "profesionist" se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia, conform dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000.

Dat fiind faptul că izvorul raportului juridic dintre părţi este reprezentat de contractul de creditare nr. x din 1 octombrie 2008 încheiat între A. şi C. S.A., în cadrul cărora reclamanta deţine, fără dubiu, calitatea de consumator, iar pârâta, succesoare în drepturi a societăţii bancare, pe cea de profesionist, obiectul prezentului litigiu se circumscrie ipotezelor avute în vedere de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Se impune precizarea că, în speţă, nu este incident art. 121 din C. proc. civ. întrucât vizează o altă ipoteză, aceea ca reclamantul să fie profesionist, cerinţă neîndeplinită în cauză.

Fiind un litigiu cu o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ.

Cum în cauza dedusă judecăţii, în aplicarea art. 116 raportat la art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, reclamanta a înţeles să introducă acţiunea la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul pârâtei, situat în Bucureşti, acestei instanţe îi revine competenţa de a se pronunţa asupra cererii de chemare în judecată.

Însă, alegerea reclamantei între instanţele deopotrivă competente nu poate fi înlăturată de către instanţă, raportat la caracterul de ordine privată al normelor de competenţă teritorială incidente, astfel încât, opţiunea materializată prin depunerea cererii la oricare dintre instanţele deopotrivă competente, determină în mod definitiv fixarea competenţei în favoarea acelei instanţe.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 129 din C. proc. civ., "(1) Necompetenţa este de ordine publică sau privată. (2) Necompetenţa este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. (3) În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată".

Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 129 din C. proc. civ., doar dispoziţiile referitoare la competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, precum şi cele referitoare la competenţa materială şi cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind reglementate prin norme de ordine publică, în toate celelalte cazuri competenţa teritorială având caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

Or, în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de pârât, prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Se reţine că, în cauză, excepţia de necompetenţă teritorială nu a fost invocată de către pârâtă, prin întâmpinare ci de către instanţă din oficiu.

Prin urmare, faţă de opţiunea reclamantei, competenţa a fost stabilită definitiv în favoarea instanţei învestite de aceasta, respectiv Judecătoria Sectorului 3, în circumscripţia căreia se află sediul pârâtei.

Pentru considentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 107 şi 113 pct. 8 şi art. 116 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.