Competence of the executing court for penalty enforcement under Art. 906 CPC pursuant to the unity principle established in Dec. 20/2021

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 22 septembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Slatina, petentul A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata de penalităţi până la executarea obligaţiei stabilite prin sentinţa civilă nr. 400/23.06.2021 pronunţată de Tribunalul Olt şi rămasă definitivă prin decizia nr. 760/04.04.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, precum si obligarea la despăgubiri reprezentând contravaloarea salariilor ce i s-ar fi cuvenit dacă pârâta îşi îndeplinea obligaţia instituită în titlul executoriu menţionat.

II. Hotărârea Judecătoriei Slatina:

Prin sentinţa nr. 285 din 31 ianuarie 2023, Judecătoria Slatina a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În motivare, instanţa a arătat că sediul debitorului din cauză este în Timişoara, iar faptul că debitorul are şi un punct de lucru în circumscripţia Judecătoriei Slatina nu determină o competenţă alternativă, atât timp cât dispoziţia legală stabileşte competenţa instanţei prin raportare la sediul debitorului.

Chiar dacă Judecătoria Slatina a încuviinţat executarea silită, nu înseamnă că în raport de această încheiere va soluţiona toate cererile formulate în cadrul executării silite, instanţa apreciind că Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se aplică în situaţiile în care sunt incidente prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

III. Hotărârea Judecătoriei Timişoara:

Învestită prin declinare, Judecătoria Timişoara a pronunţat sentinţa civilă nr. 14931 din 22 iunie 2023, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Slatina, a constatat ivit conflictul negativ şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Judecătoria a reţinut că instanţei de executare îi revine competenţa de a se pronunţa potrivit dispoziţiilor art. 906 C. proc. civ., aceasta fiind Judecătoria Slatina, astfel cum s-a stabilit prin decizia nr. 774 din 25 mai 2023, prin care Judecătoria Timişoara a admis apelul şi a anulat sentinţa civilă nr. 19196 din 4 octombrie 2022 pronunţată de Judecătoria Timişoara, trimiţând cauza Judecătoriei Slatina spre soluţionare, stabilind că aceasta este instanţa de executare.

Având în vedere considerentele Deciziei nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, constatând că în litigiu a fost stabilită instanţa de executare, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, cea care a încuviinţat executarea.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul de competenţă, petentul A. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata de penalităţi până la executarea obligaţiei stabilite prin sentinţa civilă nr. 400/23.06.2021 pronunţată de Tribunalul Olt şi rămasă definitivă prin decizia nr. 760/04.04.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Procedura de soluţionare a unei atare cereri este reglementată în C. proc. civ. Titlul III Capitolul IV – executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face.

Potrivit dispoziţiilor art. 906 C. proc. civ., "(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare."

Aşadar, sub aspectul determinării competenţei teritoriale, aşa cum au reţinut cele două instanţe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 906 C. proc. civ.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

De asemenea, s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

În speţă, prin încheierea nr. 1814 din 16 iunie 2022 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2022 s-a admis cererea formulată de petentul BEJ C., fiind încuviinţată executarea silită împotriva debitorului S.C. B. S.R.L., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă sentinţa civilă nr. 400 din 23 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 19196 din 4 octombrie 2022 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2022, a fost admisă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. B. S.R.L. şi a fost anulată încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 1814 din 16 iunie 2022 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2022. Au fost anulate actele de executare silită efectuate de BEJ C. în dosarul execuţional nr. x/2022.

Prin decizia nr. 774 din 25 mai 2023, Tribunalul Timişoara a admis apelul declarat de apelantul A., a anulat sentinţa civilă nr. 19196 din 4 octombrie 2022 pronunţată de Judecătoria Timişoara şi a trimis cauza spre soluţionare Judecătoriei Slatina, fiind stabilită astfel în mod definitiv instanţa de executare.

Potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, stabilit prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, se impune ca una şi aceeaşi instanţă să soluţioneze atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 1814 din 16 iunie 2022 pronunţată de Judecătoria Slatina, rămasă definitivă, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect alte cereri privind executarea silită – aplicare penalităţi art. 906 C. proc. civ. urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2023.