Jurisdictional conflict: material competence stability after claim value increase and territorial attribution of judges' domicile

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată 8 martie 2022 pe rolul Tribunalului Neamţ, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor B., C. şi D. la plata sumei de 600.000 RON sau 120.000 euro (valoarea care va fi mai mare la momentul sentinţei), respectiv câte 200.000 RON sau 40.000 euro pentru fiecare pârât, cu titlu de daune morale şi materiale.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1357, art. 1359, art. 1364 şi art. 1369 C. civ.

II. Hotărârea Tribunalului Neamţ:

Prin sentinţa nr. 716 din 20 aprilie 2022, Tribunalul Neamţ a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

În motivare, instanţa a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului.

A constatat că pârâţii sunt judecători la Judecătoria Iaşi, însă nu este incidentă excepţia prevăzută de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., competenţa teritorială revenind instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, conform prevederilor art. 107 C. proc. civ.

III. Hotărârea Tribunalului Iaşi:

Învestit prin declinare, Tribunalul Iaşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 2145 din 8 septembrie 2022, prin care a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că reclamantul a formulat trei capete principale de cerere opuse unor pârâţi distincţi, solicitând obligarea fiecărui pârât în parte la plata sumei de 200.000 RON sau 40.000 euro cu titlu de daune morale şi materiale, astfel încât în cauză devin incidente prevederile art. 99 alin. (2) şi art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei revenind judecătoriei.

Întrucât reclamantul nu a precizat instanţa către care să fie declinată competenţa în caz de admitere a excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, reţinând că iniţial cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

IV. Hotărârea Judecătoriei Piatra Neamţ:

Prin sentinţa nr. 1002 din 24 martie 2023 Judecătoria Piatra Neamţ a admis excepţia de necompetenţă materială şi teritorială, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Instanţa a arătat că la 25 noiembrie 2022 reclamantul a formulat cerere precizatoare, prin care a mărit cuantumul obiectului acţiunii, în sensul că solicită obligarea fiecărui pârât la plata sumei de 200.001 RON sau 40.000 euro sau 40.000 dolari americani, respectiv acea valoare care va fi mai mare la momentul pronunţării sentinţei, astfel încât competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului dat fiind că valoarea obiectului fiecărui capăt de cerere depăşeşte pragul de 200.000 RON prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, instanţa a reţinut că nu este incidentă excepţia prevăzută de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., competenţa revenind, conform art. 107 C. proc. civ., instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, respectiv Tribunalului Iaşi.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, sunt aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. ce prevede că în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

În speţă, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a formulat trei petite principale, solicitând obligarea fiecărui pârât la plata sumei de 200.000 RON sau 40.000 euro cu titlu de daune morale şi materiale, astfel încât în cauză devin incidente prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

Având în vedere că valoarea obiectului fiecărui capăt de cerere nu depăşeşte pragul de 200.000 RON inclusiv, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine judecătoriei.

Conform dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. proc. civ., instanţa legal învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.

Faptul că la 25 noiembrie 2022, ulterior învestirii instanţei (8 martie 2022), reclamantul A. a formulat cerere precizatoare, prin care a mărit cuantumul obiectului cererii, nu atrage competenţa materială a tribunalului, astfel cum dispune textul legal anterior redat, astfel încât competenţa după materie şi valoare revine judecătoriei.

Referitor la competenţa teritorială, se constată că pârâţii din cauză au calitatea de judecători la Judecătoria Iaşi, iar reclamantul a sesizat o instanţă din Piatra Neamţ, respectiv Tribunalul Neamţ, care deşi nu era instanţa competentă material a soluţiona cauza - astfel cum anterior s-a arătat, reprezintă, din punct de vedere teritorial, alegerea reclamantului.

Normele art. 127 alin. (2) C. proc. civ. nu puteau fi valorificate de instanţă din oficiu prin substituirea părţii, în vederea justificării necompetenţei teritoriale şi declinării acesteia în favoarea altei instanţe, norma de competenţă teritorială incidentă în cauză fiind una relativă, de ordine privată. Se constată că excepţia a fost invocată de pârâţi prin întâmpinare, însă aceştia au solicitat declinarea competenţei tocmai în favoarea Tribunalului Iaşi, instanţă superioară Judecătoriei Iaşi (unde îşi desfăşoară activitatea), aflată în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel.

În valorificarea alegerii teritoriale de competenţă exprimată de reclamant prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul unei instanţe din Piatra Neamţ, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, instanţă care respectă, de altfel, şi dispoziţia facultativă prevăzută de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., fiind situată în circumscripţia curţii de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2023.