Territorial jurisdiction for enforcement via third-party attachment: competence lies at the third-party debtor's location under the 1865 Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 8 februarie 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 156/M/2013 (fost 373/2012) al Biroului executorilor judecătoreşti asociaţi C., solicitând să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la pct. 3.2 şi pct. 13.11 din contractul de credit nr. x din 30.05.2007, astfel cum a fost modificat şi anularea tuturor sumelor reţinute în baza acestor clauze abuzive, cu lămurirea cuantumului creanţei datorată ca urmare a anulării clauzelor abuzive, lămurirea cu privire la întinderea şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 30.05.2007, sub aspectul creanţei datorate.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti:

Prin sentinţa nr. 5044 din 3 aprilie 2023, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 156/M/2013 (fost 373/2012) se realizează prin poprire la terţul poprit Autoritatea de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră, cu sediul în Constanţa, judeţul Constanţa.

III. Hotărârea Judecătoriei Constanţa:

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 7890 din 7 septembrie 2023, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că executarea silită ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2013 (fost 373/2012) al Biroului executorilor judecătoreşti asociaţi C. a fost încuviinţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti prin încheierea pronunţată la 5 aprilie 2012, aceasta fiind instanţa de executare, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 20/2021 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prealabil pronunţării asupra regulatorului de competenţă, având în vedere că în soluţionarea excepţiei necompetenţei teritoriale Judecătoria Constanţa a făcut trimitere atât la dispoziţiile art. 650 alin. (1) din noul C. proc. civ., cât şi la prevederi din C. proc. civ. de la 1865, se impun următoarele precizări:

Potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.

Se constată că, în raport de momentul declanşării procedurii executării silite, respectiv anul 2012 (când cererea de executare silită a fost depusă la Biroul executorului judecătoresc, formându-se dosarul de executare nr. 373/2012, actualul nr. 156/M/2013), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, aceasta fiind legea în vigoare la data formulării cererii de încuviinţare a executări silite.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3731 C. proc. civ. de la 1865, instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa de executare, aceasta fiind, potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Prin urmare, în procedura executării silite locul executării (criteriu stabilit de lege pentru determinarea instanţei de executare) este acela unde se află bunurile supuse urmăririi, iar în cazul executării silite prin poprire, instanţa de executare este aceea de la sediul terţului poprit.

Având în vedere că, în speţă, executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 156/M/2013 (fost nr. 373/2012) urmează să se dispună prin poprire asupra veniturilor debitoarei de la locul de muncă, terţul poprit fiind Autoritatea de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră, cu sediul în Constanţa, judeţul Constanţa, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la sediul terţului poprit.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, instanţă în a circumscripţie se află sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2023.