Mootness of delay complaint under Art. 522 CPC due to subsequent drafting of appellate judgment in real estate compensation litigation

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Decizia instanţei de apel.

Prin decizia civilă nr. 1005A/22.06.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelurile declarate de către apelanţii-reclamanţi A. şi B. şi de apelanţii-pârâţi C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 1755/12.11.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia III-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Curtea a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis contestaţiile conexate, a obligat Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită o nouă decizie de compensare în locul deciziei nr. 23946/21.12.2018, cuprinzând următoarele valori de despăgubire: pentru A. şi B., valoarea de 4.392.800 puncte, pentru C., valoarea de 197.676 puncte, pentru D., valoarea de 461.244 puncte.

Curtea a luat act că la fond reclamantele contestatoare au declarat că vor solicita cheltuielile efectuate la prima instanţă pe cale separată.

Curtea a obligat intimata pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la plata către apelantele reclamante A. şi B. a sumei de 14.796,16 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel (cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. în privinţa onorariului avocatului).

2. Contestaţia privind tergiversarea procesului.

Prin contestaţia privind tergiversarea procesului înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 05 octombrie 2023, petentele A. şi B. au solicitat admiterea contestaţiei şi luarea tuturor măsurilor necesare redactării şi comunicării deciziei nr. 1005/2003 din 22 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În motivare, petentele au arătat că decizia menţionată a fost pronunţată la data de 22 iunie 2023, de la data soluţionării cererii au trecut peste 3 luni, de la rămânerea în pronunţare au trecut 5 luni, dosarul având o vechime de aproape 5 ani, iar în temeiul titlului XIII din Legea nr. 247/2005, litigiile de acest tip trebuie soluţionate cu maximă celeritate. Au mai arătat că li se aduce atingere dreptului la un proces echitabil prin nerespectarea termenului rezonabil de finalizare a procesului civil, prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Petentele au invocat cauzele Katte Klitsche de la Grange contra Italiei, în care Curtea europeană a stabilit că este foarte important ca pe parcursul procesului de administrare a justiţiei să nu intervină întârzieri apte de a pune la îndoială eficienţa şi credibilitatea actului de justiţie, cauza Kudla contra Poloniei prin care s-a statuat că "recent, Curtea a atras atenţia asupra pericolului important pe care încetineala excesivă a justiţiei o reprezintă pentru statul de drept în ordinile juridice naţionale" şi cauza Drăgănescu contra României unde s-a exprimat că este necesar să se aprecieze caracterul rezonabil al duratei procedurii în lumina circumstanţelor cauzei şi cu trimitere la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanţilor şi al autorităţilor competente şi miza litigiului pentru reclamanţi.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi dispoziţiile art. 522 - 527 din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând contestaţia la tergiversare, Înalta Curte constată că aceasta este rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Art. 522 din C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părţi, precum şi de către procurorul care participă la şedinţă, a unei contestaţii prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

Alin. (2) al articolului menţionat stabileşte cazurile în care poate fi făcută respectiva contestaţie, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare, şi anume: 1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat; 2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege; 3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege; 4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Astfel, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care îi impun o anumită conduită. În acest context, contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, ce are aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

Contestatoarele supun prezentei proceduri judiciare împrejurarea că decizia nr. 1005/2003 din 22 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosar nr. x/2019 nu a fost redactată.

La data de 17 octombrie 2023, hotărârea curţii de apel a fost redactată, lipsind astfel de obiect prezentul demers judiciar, întrucât măsura care se solicita a fi luată prin intermediul contestaţiei a fost îndeplinită.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de contestatoarele A. şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de contestatoarele A. şi B..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2023.