Jurisdiction for recognizing foreign divorce decree when domestic registry authority refuses registration

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. x/2023, petenta A. a solicitat pronunţarea unei hotărâri de recunoaştere a sentinţei de divorţ pronunţate de către Curtea Superioară a Canadei, Provincia Quebec, Districtul Montreal la data de 13 noiembrie 2007.

În drept, petenta a invocat dispoziţiile art. 167 şi art. 172 din Legea nr. 105/1992.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 62 din 27 februarie 2023, Tribunalul Teleorman, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.

Alin. (2) prevede că, în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti, fiind reglementată o competenţă teritorială exclusivă.

Astfel, tribunalul a constatat că regulile de competenţă teritorială enunţate sunt de ordine publică, fiind vorba despre o competenţă atribuită de legiuitor în mod expres unei anumite instanţe, respectiv cea de la domiciliul pârâtului, şi în caz de necunoaştere a acestui domiciliu, competenţa de soluţionare a unei cereri de exequator aparţine Tribunalului Bucureşti.

Tribunanul a reţinut că reclamanta, fiind întrebată cu privire la despre actualul domiciliu al fostului soţ, a arătat că au divorţat de 17 ani, acesta nu se mai află pe teritoriul României şi, din câte ştie, acesta este stabilit în Canada, însă nu îi cunoaşte adresa de domiciliu.

În cauză, instanţa a reţinut faptul că domiciliul pârâtului nu se află pe teritoriul României şi cel din afara ţării este necunoscut, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 1099 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale fiind întemeiată, motiv pentru care a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

2.2. Învestit cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 619 din 08 mai 2023, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că reclamanta a precizat în mod expres că Serviciul de Stare Civilă din cadrul Primăriei Scrioaştea i-a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. Ca atare, competenţa teritorială a instanţei se determină prin raportare la sediul autorităţii care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine în condiţiile art. 1098 alin. (1) din C. proc. civ. şi care, în speţă, se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Teleorman.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict de competenţă îl constituie acţiunea prin care petenta A. a solicitat recunoaşterea pe teritoriul României a efectelor sentinţei de divorţ nr. x, pronunţată de Curtea Superioară - Provincia Quebec, Districtul Montreal, Canada.

Ambele instanţe aflate în conflict au reţinut în motivarea soluţiei de declinare dispoziţiile art. 1099 din C. proc. civ., care prevede: "(1) Cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti".

Aceste dispoziţii sunt cuprinse în Titlul III din C. proc. civ., intitulat "Eficacitatea hotărârilor străine", în care, la art. 1094, se prevede: "În sensul prezentului titlu, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicţie contencioasă sau necontencioasă ale instanţelor judecătoreşti, cele notariale sau ale oricăror autorităţi competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene."

Dispoziţile menţionate se referă la statele nemembre ale Uniunii Europene, cum este şi cazul de faţă, sentinţa de divorţ a cărei recunoaştere se solicită fiind emisă de o instanţă judecătorească din Canada.

Recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispoziţiile art. 1095 - 1102 din C. proc. civ.. În demersul procesual astfel reglementat, calitatea procesuală activă aparţine părţii care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitatea procesuală pasivă revine părţii în contradictoriu cu care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere în România se solicită, scopul pentru care se solicită recunoaşterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 din C. proc. civ., şi anume de a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

În cauză, refuzul recunoaşterii hotărârii străine de către Serviciul de Stare Civilă din cadrul Primăriei Scrioaştea nu este relevant pentru determinarea competenţei, acesta nefiind partea în contradictoriu cu care a fost pronunţată respectiva hotărâre. Astfel, conduita acestei autorităţi nu echivalează cu noţiunea legală de refuz al recunoaşterii, ci cu o îndrumare a părţii să urmeze paşii legali în vederea recunoaşterii hotărârii străine pe teritoriul României, potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate.

În consecinţă, neexistând nicio persoană care să fi refuzat efectiv recunoaşterea hotărârii, devin incidente dispoziţiile alin. (2) al art. 1099 din C. proc. civ., care prevăd că, în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti.

Având în vedere aspectele sus-menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2023.