Competence for approval of forced execution: location of third-party garnishee prevails over debtor's domicile under pre-2013 procedural law

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timişoara la 09 august 2023, sub nr. x/2023, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2012, ca urmare a cererii formulate de creditoarea B. pentru executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 10.04.2007, modificat prin actul adiţional nr. x din data de 21.09.2010, împotriva debitorului C., prin toate formele de executare silită.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 3731 din C. proc. civ. de la 1865 şi ale Legii nr. 188/2000.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin încheierea civilă nr. 18193 din 22 august 2023, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 competenţa de soluţionare a cererii formulate de petent.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a avut în vedere art. 651 din C. proc. civ., conform căruia instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, iar domiciliul debitorului C. este în str. x, Bucureşti, care se află în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 5.

Instanţa a mai reţinut că petentul şi-a limitat cadrul procesual la debitorul C., cu privire la care a cerut încuviinţarea executării silite, nu şi în ceea ce îl priveşte pe terţul poprit D. S.R.L. care are sediul în Timişoara, iar aspectul că debitorul este angajat al terţului poprit, nu poate determina competenţa Judecătoriei Timişoara.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 6303 din 13 septembrie 2023, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că dispoziţiile aplicabile soluţionării cauzei sunt cele în vigoare la data la care creditorul a sesizat organul de executare, în speţă - anul 2012, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, şi anume, dispoziţiile C. proc. civ. din 1865. Potrivit art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanţa a constatat că, din cuprinsul cererii de încuviinţare a executării silite din 09.08.2023 formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., rezultă că se intenţionează ca executarea silită să se facă sub forma popririi asupra veniturilor debitorului deţinute la terţul poprit D. S.R.L., cu sediul în Timişoara, jud. Timiş. Pe cale de consecinţă, judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se face executarea este Judecătoria Timişoara, în a cărei rază teritorială se găseşte sediul terţului poprit.

Judecătoria a constatat că, pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, încuviinţarea executării silite a debitorului a fost admisă încă din data de 02.03.2012, prin încheierea pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2012, încheiere ataşată din oficiu la dosar, din sistemul ecris al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. Judecătoria a considerat că, în stabilirea instanţei de executare sub imperiul C. proc. civ. din 1865, domiciliul/sediul debitorului nu are o relevanţă juridică specială, fiind posibilă existenţa mai multor instanţe de executare, în funcţie de circumscripţia teritorială a instanţei în raza căreia se face executarea, obţinându-se încheieri de încuviinţare a executării silite de la mai multe instanţe.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competenţă constă în cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 10.04.2007, modificat prin actul adiţional nr. x din data de 21.09.2010, împotriva debitorului C..

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dispoziţiile noului Cod de procedură silită se aplică numai executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare iar conform art. 24 teza ultimă din noul Cod de procedură silită, legea nouă se aplică numai executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

În raport cu aceste prevederi legale şi de momentul declanşării procedurii executării silite, respectiv anul 2012, când a fost depusă cererea de executare silită la Biroul executorului judecătoresc, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, aceasta fiind legea în vigoare la data formulării cererii de încuviinţare a executări silite.

Art. 3731 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 stabileşte competenţa instanţei de executare în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite. Noţiunea de "instanţă de executare" este definită de dispoziţiile art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, care statuează că aceasta este "judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor când legea dispune altfel."

Din prevederile sus-menţionate rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, ca instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării. Acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea.

În cuprinsul cererii de încuviinţare, creditorul a indicat în mod expres că se solicită încuviinţarea executării silite prin poprire faţă de terţul poprit D. S.R.L. cu sediul în municipiul Timişoara, oraş aflat în circumscripţia Judecătoriei Timişoara.

În consecinţă, faţă de prevederile legale expuse mai sus şi de faptul că, astfel cum s-a menţionat în cererea de încuviinţare a executării silite, se intenţionează executarea silită faţă de terţul poprit cu sediul în municipiul Timişoara, Judecătoria Timişoara este instanţa în circumscripţia căreia se va face executarea, fiind astfel competentă, ca instanţă de executare, să încuviinţeze executarea silită.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2023.