Defamation appeal annulled as void; moral damages award upheld with costs against defendant

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2023

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 25 martie 2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite de pârât prin postarea grupul de C. Noul Popeşti-Leordeni, în data de 07 martie 2021, a unui mesaj prin care l-a acuzat pe reclamantul A., fără a aduce dovezi în acest sens, de luare de mită pentru a vota împotriva proiectului privind exproprierea terenului D.. Având în vedere că tulburarea pe care a produs-o subzistă, respectiv atingerea adusă demnităţii, imaginii şi reputaţiei reclamantului, acesta a solicitat constatarea caracterului ilicit al faptei şi atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului; publicarea hotărârii prin care se constată încălcarea dreptului său la viaţă privată, a dreptului la imagine şi a dreptului la demnitate într-un ziar de largă circulaţie din România, pe cheltuiala pârâtului; prezentarea de scuze publice prin publicarea acestora în presa locală, pentru declaraţiile şi afirmaţiile defăimătoare la adresa reclamantului; obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 250.000 RON pentru prejudiciile de imagine suferite.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 192 din C. proc. civ., art. 1349 şi art. 1357 din C. civ., art. 11 alin. (2), art. 20, art. 30, art. 54 din Constituţia României; art. 15, art. 71- 73, art. 75, art. 252 - 253, art. 1.349, art. 357 şi următoarele din C. civ. art. 8, art. 10, art. 17 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Ilfov:

Prin sentinţa civilă nr. 3806/17.12.2021, Tribunalul Ilfov – secţia civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B., a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON, reprezentând daune aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei; a respins în rest cererea, ca neîntemeiată, şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 100 RON, constând în taxă judiciară, precum şi la plata sumei de 833 RON, constând în onorariu avocaţial, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporţionale pretenţiilor admise.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel ambele părţi.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia civilă nr. 1138 A/14 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelurile formulate de apelantul-reclamant A. şi de apelantul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 3806/17.12.2021 pronunţate de Tribunalul Ilfov – secţia civilă, în dosarul nr. x/2021, ca nefondate.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1138 A din 14 iulie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs pârâtul B., la data de 20 octombrie 2021.

Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

5. Motivele de recurs:

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul pârât B. a dezvoltat, în esenţă, următoarele critici:

După o scurtă prezentare a stării de fapt, recurentul pârât a arătat că hotârârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de apel interpretând greşit prevederile art. 1357 din C. civ.. Recurentul a învederat că acţiunea reclamantului este o acţiune în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 şi următoarele din C. civ. şi a prezentat condiţiile atragerii răspunderii civile delictuale.

Cu privire la prejudiciu, recurentul pârât a arătat că o condiţie esenţială a prejudiciului este ca acesta să fie cert, direct, personal, să nu fi fost reparat încă şi să fie rezultatul încălcării unui drept subiectiv al persoanei or simpla afirmaţie publicată pe un site de socializare nu este rezultatul încălcării unui drept subiectiv al reclamantului, aşa cum ar fi reţinut greşit instanţa de apel, condiţia certitudinii şi efectelor personale ale prejudiciului nefiind îndeplinită în cauză.

Cu privire la fapta ilicită, recurentul pârât a arătat că aceasta reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se o normă juridică, se cauzează un prejudiciu unui subiect de drept civil.

Recurentul pârât a arătat că, atât în doctrină cât şi în practică, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenţei fizice a persoane, integrităţii corporale şi sănătăţii, cinstei, demnităţii şi onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri, nu este suficientă stabilirea culpei persoanei vinovate, ci trebuie dovedite daunele morale suferite.

Recurentul pârât a învederat că partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu şi faptă. Or, în prezenta cauză, nu s-a făcut dovada lezării imaginii reclamantului, căderea sa psihică determinată de starea de stres ca urmare a publicării postării nefiind probată. Recurentul pârât a indicat că, pentru acordarea acestora, este nevoie de existenţa unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanţei găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanţei, bazată pe gradul de percepere de către aceasta a universului psihic al fiecărei persoane.

Sub acest aspect, recurentul pârât a criticat faptul că instanţa de apel a reţinut în mod nelegal existenţa faptei ilicite, reclamantul nedovedind producerea efectivă a rezultatului dăunător direct, de natură nepatrimonială, al presupusei conduitei nelegale a pârâtului prin care s-ar fi adus vătămare valorilor personalităţii umane, declaraţia martorului audiat, făcută pro causa, fiind cel puţin îndoielnică, cunoscută fiind relaţia personală a acestuia cu intimatul-reclamant.

Recurentul pârât a precizat că existenţa unui raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu nu poate fi dovedită de către intimatul reclamant.

Referitor la existenţa vinovăţiei, recurentul pârât a învederat că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei, nici această condiţie nefiind îndeplinită în cauza pendinte, aspect nesesizat de instanţa de apel.

Recurentul a concluzionat că instanţa de apel a considerat în mod greşit că se face vinovat de o faptă culpabilă cauzatoare de prejudicii morale prin postarea unei opinii personale pe o reţea de socializare.

În drept, recurentul pârât a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

6. Apărările formulate în cauză:

Intimatul reclamant A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. iar în subsidiar, respingerea ca nefondat a recursului.

7. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte la data de 08 noiembrie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Prin rezoluţia din 28 februarie 2023, a fost fixat termen de judecată la data de 17 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând recursul sub aspectul excepţiei nulităţii invocate de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., acestea fiind norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. instituie sancţiunea nulităţii recursului pentru cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

În speţă, se constată că, prin cererea de recurs, recurentul pârât a expus starea de fapt precum şi aspecte generale privitoare la condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală, privitoare la prejudiciu, fapta ilicită, existenţa raportului de cauzalitate şi existenţa vinovăţiei.

Cu referire la situaţia din dosar, recurentul pârât a considerat că aceste condiţii nu au fost dovedite, arătând că simpla afirmaţie publicată pe un site de socializare nu conduce la concluzia încălcării unui drept subiectiv al reclamantului, că nu este îndeplinită în cauză condiţia certitudinii prejudiciului, că nu s-a făcut dovada lezării imaginii reclamantului, nefiind probată căderea sa psihică determinată de starea de stres ca urmare a publicării postării.

De asemenea, recurentul pârât a arătat că reclamantul nu a dovedit producerea efectivă a rezultatului dăunător, considerând că declaraţia martorului audiat este cel puţin îndoielnică, întrucât avea o relaţie personală cu intimatul, de notorietate. Recurentul pârât a arătat că reclamantul nu a dovedit raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi, referitor la condiţia vinovăţiei, că nu s-a demonstrat că fapta este imputabilă autorului ei.

Înalta Curte constată că aceste critici nu pot fi încadrate în motivele de casare instituite de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ele constituind critici de netemeinicie privind decizia recurată.

Astfel, criticile expuse de recurentul pârât privesc modalitatea de interpretare a probatoriului de către instanţa de apel, faptul că aceasta a reţinut, în cadrul stabilirii situaţiei de fapt, că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale. Aceste aspecte reprezintă chestiuni care nu pot face obiect al controlului de legalitate întrucât ele se referă la evaluarea făcută de instanţă, care se sprijină pe analiza unor împrejurări de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu se poate tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la stabilirea unei alte situaţii de fapt, ci se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, iar cererea de recurs nu conţine critici propriu-zise de nelegalitate, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de casare de ordine publică care să fi fost ridicate din oficiu de către instanţă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constatând că motivele de recurs invocate de recurent nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

Dând eficienţă dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, reţinând culpa procesuală a recurentului pârât al cărui recurs a fost anulat, Înalta Curte îl va obliga la plata sumei de 3600 RON, către intimatul-reclamant A., cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat achitat de intimat potrivit chitanţei nr. 07 din 25 septembrie 2023 ataşate la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 1138A din 14 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Obligă recurentul-pârât B. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3600 RON către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2023.