Binding effect of Supreme Court's declination on subsequent competence re-evaluation following recharacterization of administrative litigation as civil liability

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 22 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la comunicarea unor date cu caracter personal şi la plata de daune morale în cuantum de 250.000 RON.

Prin decizia nr. 5865/07.12.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând că litigiul este unul de contencios administrativ, obiectul cererii fiind reprezentat de refuzul nejustificat al unei autorităţi publice centrale de soluţionare a cererii şi că, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, competenţa materială revine curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul, respectiv Curtea de Apel Timişoara.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 215/25.04.2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti-Secţie civilă, reţinând că reclamantul a depus o precizare referitoare la obiectul cererii, în sensul că a formulat o acţiune în răspundere civilă delictuală, context în care, faţă de prevederile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. şi ţinând cont de faptul că valoarea pretenţiei se situează peste pragul de 200.000 RON şi că pârâta are domiciliul în municipiul Bucureşti, instanţa competentă material şi teritorial este Tribunalul Bucureşti, secţia civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 790/15.06.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând în esenţă că, în raport cu prevederile art. 135 alin. (2) din C. proc. civ., statuările Înaltei Curţi referitoare la competenţa Curţii de Apel Timişoara să judece prezentul litigiu se impun acesteia, astfel că nu îşi mai poate analiza competenţa şi nu poate stabili competenţa în favoarea unei alte instanţe.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă material şi teritorial a soluţiona cauza este Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele:

Conflictul negativ de competenţă din prezenta cauză s-a ivit ca urmare a repunerii în discuţie a competenţei sale materiale şi teritoriale de către Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ulterior stabilirii acestei instanţe, prin decizia nr. 5865/07.12.2022 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, drept instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza, în urma calificării acţiunii ca fiind de una de contencios administrativ, obiectul cererii fiind reprezentat de refuzul nejustificat al unei autorităţi publice centrale (Agenţia Naţională de Integritate) de soluţionare a cererii prin care s-a sesizat o situaţie ce ar fi putut constitui o încălcare a regimului incompatibilităţilor sau al conflictelor de interese.

Conform art. 135 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ., "hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere".

În prezenţa acestei norme legale imperative, care nu instituie nicio excepţie, rezultă că, ori de câte ori stabilirea instanţei competente s-a făcut în urma unei hotărâri de declinare pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa de trimitere este obligată să ţină seama de acesta, cu consecinţa că nu îşi mai poate declina competenţa materială şi/sau teritorială, chiar dacă au intervenit ulterior alte elemente de fapt sau de drept care ar putea avea efecte directe asupra competenţei.

Prin urmare, chiar dacă, la termenul de judecată din data de 25.04.2023, reclamantul a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata de daune morale, în temeiul răspunderii civile delictuale, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal nu mai avea posibilitatea legală de a invoca excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale, din moment ce fusese deja desemnată drept instanţă competentă material şi teritorial prin decizia nr. 5865/07.12.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2023.