Recourse to the Court of Appeals in a political party expulsion dispute declared inadmissible due to the final nature of the appellate decision under Law No. 14/2003

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a de contencios administrativ la data de 21.10.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului Caraş-Severin, Biroul Politic Judeţean Caraş-Severin al B. şi Biroul Politic Local Dognecea al B., anularea Ordinului Prefectului nr. 260/2021, a Deciziei nr. 2/07.11.2020 a BPJ Caraş-Severin B. şi a Deciziei nr. 169/17.05.2021 a Curţii de Arbitraj a B..

Prin încheierea din 01.03.2022, s-au disjuns cererile având ca obiect anularea deciziei nr. 2/07.11.2020 a BPJ Caraş-Severin al B. şi a deciziei nr. 169/17.05.2021 a Curţii de Arbitraj a B., fiind format dosarul nr. x/2022 pe rolul secţiei I civilă a Tribunalului Caraş-Severin.

Prin sentinţa civilă nr. 295/05.05.2022 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B.P.J. Caraş-Severin al B. şi B.P.L. Dognecea al B.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, care a fost respins ca neîntemeiat de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 297/02.11.2022.

Împotriva acestei decizii, la data de 28.12.2022, reclamantul a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei recurate, susţinând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât nu a fost asistat de un apărător, deşi a solicitat în scris.

Prin întâmpinare, intimaţii-pârâţi au invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

La termenul din 12.10.2023, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului şi a rămas în pronunţare asupra acesteia, constatând că se impune a fi analizată cu prioritate faţă de excepţia nulităţii recursului.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, recurentul-reclamat a supus controlului judecătoresc decizia nr. 2/07.11.2020, prin care Filiala Caraş-Severin a B. a aprobat propunerea de excludere a acestuia din partid şi i-a retras sprijinul politic pentru ocuparea funcţiei de consilier local, demersul judiciar fiind întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 14/2003 privind partidele politice.

Conform art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, "dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului". Acest text a fost declarat neconstituţional prin decizia nr. 530/12.12.2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 23/13.01.2014, Curtea Constituţională reţinând că imposibilitatea contestării, pe cale judiciară, a unei asemenea măsuri, aduce atingere substanţei dreptului de acces la justiţie şi se află într-un raport evident antinomic cu prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa aferentă.

Ca urmare a deciziei de neconstituţionalitate nr. 530/12.12.2013 şi în lipsa unei reglementări exprese, pentru raţiuni de analogie (ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet sau ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet), cererile în justiţie având ca obiect anularea hotărârii de excludere dintr-un partid politic revin spre soluţionare instanţelor de judecată şi sunt supuse regimului juridic al căilor de atac, astfel cum sunt acestea prevăzute în Legea nr. 14/2003.

În acest sens, art. 21 din Legea nr. 14/2003 prevede următoarele: "(1) Tribunalul Bucureşti se pronunţă asupra cererii de înregistrare a partidului politic în cel mult 15 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 18 alin. (2). (2) Împotriva deciziei Tribunalului Bucureşti pot face apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 5 zile de la comunicare, persoanele prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a), Ministerul Public sau persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2). (3) Curtea de Apel Bucureşti va examina apelul în şedinţă publică, în cel mult 15 zile de la înregistrare. (4) Decizia Curţii de Apel Bucureşti este definitivă."

De asemenea, art. 25 din Legea nr. 14/2003 prevede că "(1) Modificarea statutului sau a programului partidului politic poate avea loc în condiţiile prevăzute de statut. (2) Orice modificare se comunică Tribunalului Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data adoptării, cu îndeplinirea prevederilor art. 18 alin. (2) şi (3). Tribunalul Bucureşti o examinează potrivit procedurii prevăzute la art. 20 şi 21". În continuare, art. 26 prevede următoarele: "(1) În cazul în care modificările nu sunt comunicate conform art. 25 alin. (2) sau dacă instanţa a respins cererea de încuviinţare a modificării statutului, iar partidul politic acţionează în baza statutului modificat, Ministerul Public va solicita Tribunalului Bucureşti încetarea activităţii partidului politic şi radierea acestuia din Registrul partidelor politice. (2) În termen de 15 zile de la înregistrarea cererii Ministerului Public, Tribunalul Bucureşti se va pronunţa asupra acesteia. (3) Împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti partea interesată poate face apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii. (4) Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă prin hotărâre definitivă în termen de 15 zile de la înregistrarea apelului. (5) Hotărârea definitivă de admitere a modificării statutului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a."

Din coroborarea acestor dispoziţii legale speciale, se constată că, în materia partidelor politice, tribunalul judecă în primă instanţă, iar curtea de apel judecă în apel şi pronunţă o decizie definitivă. În acest sens, dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive, printre altele, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Ca atare, deciziile definitive pronunţate în această materie specială nu sunt supuse recursului, astfel că are caracter inadmisibil o atare cale extraordinară de atac, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă (decizia civilă nr. 125/26.01.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, decizia civilă nr. 281/16.02.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, decizia civilă nr. 362/01.03.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, decizia civilă nr. 757/09.05.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, decizia civilă nr. 2462/17.11.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021).

În cauză, nu prezintă nicio relevanţă menţiunea din dispozitivul deciziei civile recurate, în sensul că aceasta poate fi atacată cu recurs, întrucât art. 457 din C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căilor de atac şi stipulează în mod expres următoarele: "(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. (2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare atât a principiului legalităţii, cât şi a principiului egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept, persoana interesată având obligaţia de a formula căile de atac, pe care le consideră necesare în vederea apărării drepturilor sale, numai în condiţiile legii. Totodată, liberul acces la justiţie nu impune accesul la toate căile de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că art. 6 din Convenţie nu limitează dreptul statelor de a exclude anumite litigii de la posibilitatea de a fi atacate cu recurs, întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiţiei şi evitarea aglomerării instanţelor de recurs (cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

Faţă de aceste considerente, aplicând prin analogie dispoziţiile Legii nr. 14/2003, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de către recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 297/02.11.2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2023.