Revision appeal nullified for failing to allege specific illegality grounds instead of re-litigating facts

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 784A/22.06.2023, pronunţată de către Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, s-a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 103/13.02.2015, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2010, în contradictoriu cu intimata B..

Împotriva acestei decizii civile, la 04.08.2023, a declarat recurs revizuentul A., prin care a reluat istoricul cauzei şi criticile din ciclurile procesuale anterioare, făcând referire doar la aspecte privind fondul cauzei.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

La termenul de judecată din 12.10.2023, Înalta Curte, în temeiul art. 306 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civ. de la 1865.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va constata nul recursul, pentru următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 784A/22.06.2023, recurată în prezenta cauză, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 103/13.02.2015 pronunţate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2010, reţinând că nu este incident cazul reglementat de art. 322 pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865, întrucât instanţa de apel s-a pronunţat asupra a tot ceea ce s-a cerut şi a răspuns la toate criticile ce au fost invocate de reclamant prin cererea de apel. În esenţă, plecând de la scopul urmărit de către reclamant în litigiul de faţă, respectiv pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare asupra unor bunuri mobile şi imobile, instanţa de revizuire a reţinut că instanţa de apel a analizat în mod clar şi concret care sunt motivele pentru care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv neîndeplinirea condiţiilor stipulate de către părţi la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 08.08.1993, aspecte cu privire la care s-a pronunţat anterior şi Judecătoria Cluj prin sentinţa civilă nr. 14200/2007, definitivă prin decizia civilă nr. 1519R/2009 a Tribunalului Cluj. Instanţa de revizuire a mai reţinut că este corect raţionamentul instanţei de apel privind autoritatea de lucru judecat în legătură cu cererea de anulare a certificatului de moştenitor nr. x/2007, în raport cu decizia civilă nr. 654/31.05.2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2007, precum şi cu sentinţa civilă nr. 16266/2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2006.

Se constată că, prin memoriul de recurs, reclamantul nu aduce nicio critică de nelegalitate deciziei civile nr. 784A/22.06.2023, care să poată fi încadrată în vreunul dintre motivele prevăzute la art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civ. de la 1865, ci reia istoricul litigiului şi prezintă doar aspecte privind fondul cauzei.

Or, potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar, conform art. 306 alin. (3) din acelaşi Cod, indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304. Interpretând per a contrario acest din urmă text legal, rezultă că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civ. de la 1865, atunci sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c), art. 304 pct. 1-9 şi art. 306 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 rezultă că recursul este calea extraordinară de atac de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, ceea ce nu implică recunoaşterea posibilităţii părţilor de a o critica pentru motive de netemeinicie.

Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii atacate, prin raportare la motivele de modificare şi/sau de casare prevăzute în mod expres şi limitativ la art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civ. de la 1865, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă şi/sau reevaluarea situaţiei de fapt.

În literatura de specialitate şi în practica judiciară s-a arătat că faptele sunt stabilite în mod suveran de către instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică, pe baza hotărârii recurate, modalitatea în care au fost aplicate de către instanţa de apel normele de drept procesual şi/sau material situaţiei de fapt deja stabilite.

Ca atare, scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, cel care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).

Din moment ce în recurs nu se poate cenzura situaţia de fapt, ci doar se verifică legalitatea deciziei pronunţate în apel, prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată, rezultă că instanţa de recurs nu are competenţa de a reevalua mijloacele de probă administrate de către instanţele de fond şi nici de a analiza criticile care privesc temeinicia deciziei instanţei de apel.

Or, în prezenta cauză, se constată că argumentele invocate prin memoriul de recurs privesc fondul pretenţiilor deduse judecăţii şi nu se încadrează în niciunul dintre motivele de modificare şi/sau de casare prevăzute expres şi limitativ la art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civ. de la 1865. Mai mult, recurentul nu argumentează în vreun fel nelegalitatea deciziei civile nr. 784A/22.06.2023, prin raportare la soluţia de respingere a cererii de revizuire şi la considerentele care o susţin, limitându-se la a prezenta istoricul litigiului şi exprimându-şi nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a pretenţiilor sale de către instanţele de fond.

Memoriul de recurs nu conţine critici propriu-zise de nelegalitate a deciziei civile nr. 784A/22.06.2023, ci prezentarea unor aspecte care sunt străine de soluţia şi de considerentele instanţei de revizuire, deşi condiţia esenţială a motivării recursului implică determinarea greşelilor imputate instanţei, în raport cu soluţia pronunţată în privinţa cererii cu care a fost învestită, precum şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 din C. proc. civ. de la 1865. Această cerinţă nu este satisfăcută de conţinutul cererii de recurs, atâta timp cât criticile formulate nu au legătură cu soluţia şi argumentaţia logico-juridică avută în vedere de către instanţa de revizuire la pronunţarea deciziei civile nr. 784A/22.06.2023. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, pe calea căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulţumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civ. de la 1865.

Faţă de aceste considerente, reţinând, pe de o parte, că memoriul de recurs nu cuprinde motive care să poată fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civ. de la 1865, iar, pe de altă parte, că nu există motive care să poată fi examinate din oficiu, în condiţiile art. 306 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 306 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de către recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 784A/22.06.2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2023.