Lifting of precautionary seizure after full payment of delictual civil liability for excise tax evasion

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată în data de 15.01.2020 pe rolul Tribunalului Mureş, sub nr. x/2020, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, în numele Statului Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor A., B., C., D., E., F., G., F., H., I., J., K., la plata prejudiciului în valoare de 884.931,04 RON, cauzat prin săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 452 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., astfel:

- pârâta B. la plata sumei de 42.660,98 RON;

- pârâţii G. E., F., G., F. la plata sumei de 9.153,15 RON;

- pârâta G. la plata sumei de 328.296,92 RON;

- pârâta K. la plata sumei de 368,48 RON;

- pârâta J. la plata sumei de 3.454,02 RON;

- pârâţii J., H., I., K. la plata sumei de 9.905,36 RON;

- pârâtul F. la plata sumei de 57.236,94 RON;

- pârâta D. la plata sumei de 5.246,27 RON;

- pârâta C. la plata sumei de 39.893,93 RON:

- pârâţii A. şi C. la plata sumei de 2.248,95 RON;

- pârâtul I. la plata sumei de 386.466,46 RON;

Reclamanta a solicitat, totodată, obligarea pârâţilor la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii şi menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse prin sentinţa penală nr. 909/2.10.2019 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş, în dosarul nr. x/2019, constând în:

- sechestrul asigurător asupra sumei de 18.250 RON, ridicată de la pârâţii J., H., I. şi K., consemnată la L., pe numele inculpatului I., la dispoziţia organului judiciar;

- sechestrul asigurător instituit până la concurenţa sumei de 84.803,86 RON, datorată de pârâţii B., A. şi C. către bugetul consolidat al statului şi reprezentând acciza datorată, asupra următoarelor bunuri imobile: casă de locuit şi teren intravilan în suprafaţă de 4090 mp, situate în com. Ogra, jud. Mureş, conform C.F. vechi nr. x a com. Ogra, nr. cadastral x şi apartament cu 2 camere şi dependinţe şi cota de 8,59/364 parte din întreg în folosinţă (CF colectiv nr. 26258) situat în mun. Târgu Mureş, str. x, jud. Mureş, conform nr. C.F. vechi x a mun., Tg-Mureş, nr. cadastral x;

- sechestrul asigurător până la concurenţa sumei de 394.687,01 RON, datorată de către pârâţii G., E., F. şi F. către bugetul consolidat al statului şi reprezentând acciza datorată, asupra următoarelor bunuri imobile şi mobile: casă de lemn şi teren intravilan în suprafaţă de 1370 mp, situate în com. Ogra, nr. 444, jud. Mureş, conform CF vechi nr. x/N (nr. 50092) a com. Ogra, nr. cadastral x, Top: x; 45/1 şi autoturism marca x, neînmatriculat, serie x, an fabricaţie 2003, capacitate cilindrică 2172 cm3;

- sechestrul asigurător, până la concurenţa sumei de 400.193,90 RON, datorată de către pârâţii J., H., I. şi K. către bugetul consolidat al statului şi reprezentând acciza datorată, asupra următoarelor bunuri mobile: autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x, serie x, an fabricaţie 1996, culoare albastru, autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x, serie x, an fabricaţie 2005, culoare gri, autoturism marca x, cu nr. înmatriculare x, serie x, culoare negru, combustibil benzină, capacitate cilindrică 1389 cm3, în stare de funcţionare (valoare de aproximativ 800 euro).

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Mureş

Prin sentinţa civilă nr. 579 din 22 iulie 2020, Tribunalul Mureş a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, în numele Statului Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, şi în consecinţă: a obligat pe pârâta B. la plata către reclamantă a sumei de 42.660,98 RON şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii; a obligat pe pârâţii E., F., G., F., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 9.153,15 RON şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii; a obligat pe pârâta G. la plata către reclamantă a sumei de 328.296,92 RON şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii; a obligat pe pârâta K. la plata către reclamantă a sumei de 368,48 RON şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii; a obligat pârâta J. la plata către reclamantă a sumei de 3.454,02 RON şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii; a obligat pârâţii J., H., I., K., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 9.905,36 RON şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii; a obligat pârâtul F. la plata către reclamantă a sumei de 57.236,94 RON şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii; a obligat pârâta D. la plata către reclamantă a sumei de 5.246,27 RON şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii; a obligat pârâta C. la plata către reclamantă a sumei de 39.893,93 RON şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii; a obligat pârâţii A.

şi C., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2.248,95 RON şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii; a obligat pârâtul I. la plata către reclamantă a sumei de 386.466,46 RON şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii.

Totodată, au fost menţinute măsurile asiguratorii stabilite prin sentinţa penală nr. 909/2.10.2019 pronunţată de Judecătoria Tg Mureş în dosarul x/2019, rămasă definitivă, constând în:

- sechestrul asigurător asupra sumei de 18,250 RON, ridicată de la pârâţii J., H., I. şi K., consemnată la L., pe numele inculpatului I., la dispoziţia organului judiciar;

- sechestrul asigurător instituit până la concurenţa sumei de 84,803,86 RON, datorată de pârâţii B., A. şi C. către bugetul consolidat al statului, reprezentând acciza datorată, asupra următoarelor bunuri imobile: casă de locuit şi teren intravilan în suprafaţă de 4090 mp, situate în jud. Mureş, conform C.F. vechi nr. x a com. Ogra, nr. cadastral x - negrevat de sarcini, aparţinând lui M. şi pârâte C. şi apartament cu 2 camere şi cota de 8,59/364 parte din întreg în folosinţă (CF colectiv nr. x) situat în mun. Târgu Mureş, str. x, jud. Mureş, conform nr. C.F. vechi x a mun., Tg-Mureş, nr. cadastral x, aparţinând pârâţilor A. şi B.;

- sechestrul asigurător până la concurenţa sumei de 394.687,01 RON, datorată de către pârâţii G., E., F. şi F. către bugetul consolidat al statului, reprezentând acciza datorată, asupra următoarelor bunuri imobile şi mobile: casă de lemn cu două camere şi teren intravilan în suprafaţă de 1370 mp, situate în com. Ogra, nr. 444, jud. Mureş, conform CF vechi nr. x a com. Ogra, nr. cadastral x, aparţinând pârâtei E. şi autoturism marca x, neînmatriculat, serie x, an fabricaţie 2003, capacitate cilindrică 2172 cm3;

- sechestrul asigurător, până la concurenţa sumei de 400.193,90 RON, datorată de către pârâţii J., H., I. şi K., către bugetul consolidat al statului, reprezentând acciza datorată, asupra următoarelor bunuri mobile: autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x, serie x, an fabricaţie 1996, culoare albastru, autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x, serie x, an fabricaţie 2005, culoare gri şi autoturism marca x, cu nr. înmatriculare x, serie x, culoare negru, combustibil benzină, capacitate cilindrică 1389 cm3.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş

Prin decizia civilă nr. 37/A din 26 ianuarie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a respins apelurile declarate de pârâţii E., C., H., J., I. şi K., împotriva sentinţei civile nr. 579 din 22.07.2020, pronunţată de Tribunalul Mureş.

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 1865 din 29 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de pârâtele E. şi C. împotriva deciziei civile nr. 37/A din 26 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

A casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în rejudecare

Prin decizia nr. 785/A din 04 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, au fost admise apelurile declarate de pârâţii E. C., H., J., I. şi K. împotriva sentinţei civile nr. 579 din 22 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2020.

A fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că instanţa a dispus:

- ridicarea sechestrului instituit asupra imobilului casă de lemn cu două camere şi teren în suprafaţă de 1.370 m2, înscris în CF x.092 Ogra, nr. cad. x, 967, nr. top. x, situat în comuna Ogra, nr. x, judeţul Mureş.

- menţinerea sechestrului, până la concurenţa sumei de 23.781 RON, asupra imobilului casă edificată fără fundaţie din cărămidă şi lemn, compusă din 2 camere, bucătărie, cămară, bucătărie de vară, magazie de scândură şi anexe gospodăreşti şi teren în suprafaţă de 4.090 m2, înscris în CF nr. x Ogra, nr. cad. x şi situat în judeţul Mureş.

- menţinerea sechestrului, până la concurenţa sumei de 16.038 RON, asupra autoturismului marca x, model x, cu număr de înmatriculare x, seria x; şi asupra autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, seria x .

- menţinerea sechestrului, până la concurenţa sumei de 625.766 RON, asupra autoturismelor marca x, cu nr. de înmatriculare x, cu seria x .

Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

Reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş a fost obligată, în numele Statului Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, la plata sumei de 1.500 RON în favoarea pârâtei E., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

A fost respinsă cererea pârâtului A. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată din apel.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 785/A din 04 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş a declarat recurs reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, aflată în structura organizatorică a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Braşov, prin care solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate iar, în rejudecare, solicită menţinerea sechestrului instituit asupra imobilului casă de lemn cu două camere şi teren în suprafaţă de 1.370 m2, înscris în C.F. x Ogra, nr. cad. x, 967, nr. top. x, situat în comuna Ogra, nr. x, judeţul Mureş, aparţinând pârâtei E., şi exonerarea acesteia de la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea căii de atac formulate, recurenta arată că hotărârea atacată este parţial netemeinică şi nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor legale incidente în speţă.

Prima critică formulată se referă la împrejurarea că prejudiciul stabilit în sarcina lui E. este în cuantum de 394.687.01 RON, şi nu 9.153,15 RON, aşa cum a stabilit în mod greşit instanţa de apel.

Arată că prin dispoziţiile menţinute din sentinţa civilă nr. 579/22.07.2020, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2020, instanţa a păstrat măsurile asigurătorii menţinute prin sentinţa penală nr. 909/2.10.2019 pronunţată de Judecătoria Tg Mureş în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă, constând în sechestrul asigurător până la concurenţa sumei de 394.687.01 RON datorată de către pârâţii G., E., F. şi F. către bugetul consolidat al statului şi reprezentând acciza datorată asupra următoarelor bunuri imobile şi mobile:

• casă de lemn cu două camere, în suprafaţă de 60 mp, având valoarea de impozitare de 7.095 RON, precum şi teren intravilan în suprafaţă de 1.370 mp, situate în com. Ogra, nr. 444, jud. Mureş, conform C.F. vechi nr. x a com. Ogra, nr. cadastral x- negrevat de sarcini, aparţinând pârâtei E. (valoarea imobilului casă de locuit cu 2 camere situat în com. Ogra, cu terenul aferent, fiind de 43.220 RON) şi

• autoturism marca x, neînmatriculat, serie x, an fabricaţie 2003, capacitate cilindrică 2.172 cm3, în stare de funcţionare, deţinut de către pârâtul F. (valoarea acestuia fiind de aproximativ 2.500 euro).

A doua critică se referă la ridicarea sechestrului instituit asupra imobilului casă de lemn cu două camere şi teren în suprafaţă de 1.370 m2, înscris în C.F. x.092 Ogra, nr. cad. x, 967, nr. top. x, situat în com. Ogra, nr. 444, jud. Mureş, proprietatea pârâtei E..

Recurenta susţine că această măsură nu este admisibilă, motivat de faptul că prejudiciul în cuantum de 394.687,01 RON, reţi­nut în sarcina inculpaţilor G., E., F. şi F. către bugetul consolidat al statului şi reprezentând acciza da­torată, nu a fost achitat. Astfel, prejudiciile la care au fost obligaţi în solidar pârâţii G., E., F. şi F., de 394.687,01 RON şi accesoriile aferente, nu au fost stinse în integralitate, fiind stins doar prejudiciul de 9.153,15 RON şi accesoriile aferente, în cuantum de 4.017 RON, astfel cum rezultă din adresa nr. x/03.11.2022 a Serviciului Evidenţă Plătitori Persoane Juridice din cadrul A.J.F.P. Mureş.

Mai arată recurenta şi faptul că dispoziţiile deciziei atacate sunt contradictorii, având în vedere că, la alin. (2) pct. 1 din dispozitiv instanţa a dispus ridicarea sechestrului instituit asupra imobilului casă de lemn cu două camere şi teren în suprafaţă de 1.370 m2, înscris în C.F. x.092 Ogra, nr. cad. x, 967, nr. top. x, situat în com. Ogra, nr. 444, jud. Mureş, în timp ce la alin. (3) a dispus menţinerea restului dispoziţiilor hotărârii atacate. Or, la alin. (13) liniuţa a treia din dispozitivul sentinţei nr. 579/22.07.2020 a Tribunalului Mureş s-a menţinut sechestrul asigurătoriu până la concurenţa sumei 394.687,01 RON datorată de pârâţii G., E., F. şi F. bugetului general consolidat al statului, asupra bunurilor imobile şi mobile anterior detaliate.

Ultima critică priveşte obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, arată că în cauză nu erau întrunite condiţiile art. 453 C. proc. civ., neputând fi reţinute în sarcina acesteia reaua credinţă, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, sens în care solicită exonerarea sa de la plata acestora.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 484 şi următoarele din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

7. Apărările formulate în cauză

În data de 01 februarie 2023 intimata - pârâtă E. a formulat întâmpinare, prin care solicită anularea recursului faţă de nemotivarea şi neindicarea motivelor de casare şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocaţial.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6) – contrarietate între considerentele instanţei de apel- şi pct. 8) din C. proc. civ.- aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1357 din C. civ. şi a dispoziţiilor art. 957 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza prioritar criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., având în vedere că s-a invocat contrarietatea dintre considerentele hotărârii, ca urmare a greşitei aplicări şi interpretări a dispoziţiilor privind menţinerea/ridicarea sechestrului asigurător.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. se reţin următoarele:

Dispoziţiile legale sus-menţionate se referă la două ipoteze:

a) hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material.

b) hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Sunt vizate situaţiile în care instanţa evocă normele de drept substanţial incidente situaţiei de fapt în cauză, dar le încalcă "în litera sau spiritul lor" ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii.

Recurenta, prin motivele de recurs, invocă faptul că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1357 din C. civ. şi a dispoziţiilor art. 957 alin. (1) din C. proc. civ., referitor la analizarea elementelor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în persoana intimatei E. privind cuantificarea prejudiciului reţinut în sarcina sa şi, implicit, obligativitatea menţinerii măsurii asigurătorii dispuse asupra imobilului aflat în proprietatea acesteia, în vederea recuperării prejudiciului.

În primul rând, instanţa de recurs subliniază că stabilirea situaţiei de fapt este apanajul instanţelor de fond (prima instanţă şi instanţa de apel), astfel încât în faza procesuală a recursului nu se pot reinterpreta probele deja administrate.

Instanţa de recurs realizează numai controlul asupra legalităţii hotărârii recurate, astfel încât se pot formula numai critici cu privire la aplicarea normelor procedurale privind încuviinţarea şi administrarea probelor solicitate, cu privire la neluarea în considerare a unor probe deja administrate sau cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor de drept material.

Având în vedere aceste considerente, în limitele instituite prin calea de atac extraordinară declarată, instanţa de recurs va reitera situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel, în raport de care urmează a se verifica aplicarea normelor de drept material incidente în cauză:

Prin sentinţa penală nr. 909/2.10.2019 pronunţată de Judecătoria Tg Mureş, în dosarul x/2019 rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia penală nr. 595/A/20.12.2019 s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat la data de 27.05.2019 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş cu A., B., C., D., E., F., G., F., H., I., J. şi K., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor, care au constituit obiect al dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş infracţiuni constând în deţinerea/producererea/comercializarea de produse accizabile în afara unui antrepozit fiscal fără plata accizei.

Prin hotărârea judecătorească anterior menţionată, instanţa penală, în baza art. 486 coroborat cu art. 397 şi art. 25 din C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. -D.G.R.F.P. Braşov -A.J.F.P. Mureş, iar în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) coroborat cu art. 397 alin. (5) cu aplicarea la art. 25 alin. (5) şi art. 486 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale.

Conform art. 397 din C. proc. pen. " (1) Instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre şi asupra acţiunii civile. (…) (5) În cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii."

Astfel, dacă instanţa penală lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii dispuse se menţin numai pe durata unui termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, ele încetând de drept, dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termenul menţionat.

Sancţiunea prevăzută de art. 397 alin. (5) teza finală din C. proc. civ. – încetarea de drept a măsurilor asigurătorii – este menită să asigure un just echilibru între interesele părţii civile de a-şi recupera neîntârziat paguba şi interesele părţii adverse (inculpat/parte responsabilă civilmente) de a nu se menţine o situaţie de incertitudine asupra indisponibilizării bunurilor supuse măsurilor asigurătorii, o perioadă de timp mai îndelungată decât este, în mod rezonabil, necesar pentru formularea unei acţiuni civile separate de către partea civilă.

În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, în termen legal, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş a formulat cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, sub nr. x/2020, întemeiată pe prevederile art. 1349 şi art. 1357 din C. civ., prin care a solicitat să se dispună obligarea pârâţilor A., B., C., D., E., F., G., F., H., I., J., K., la plata prejudiciului reprezentând accize în cuantum de 884.931,04 RON, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii.

Prin petitul formulat, reclamanta a solicitat stabilirea prejudiciului concret reţinut în persoana fiecărui pârât în parte, printre care şi obligarea pârâtei B. la plata către reclamantă a sumei de 42.660,98 RON şi a pârâţilor G. E., F., G., F. la plata către reclamantă a sumei de 9153,15 RON (...).

De asemenea, reclamanta a solicitat păstrarea măsurilor asigurătorii menţinute prin sentinţa penală nr. 909/2.10.2019 pronunţată de Judecătoria Tg Mureş în dosarul nr. x/2019 rămasă definitivă.

Prin sentinţa civilă nr. 579 din 22 iulie 2020, Tribunalul Mureş a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta şi, în consecinţă, a obligat pe pârâta B. la plata către reclamantă a sumei de 42.660,98 RON şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţii; a obligat pe pârâţii E., F., G., F., în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 9.153,15 RON şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţi (...).

Totodată, au fost menţinute măsurile asiguratorii stabilite prin sentinţa penală nr. 909/2.10.2019 pronunţată de Judecătoria Tg Mureş în dosarul x/2019, rămasă definitivă, constând în (...) menţinerea sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 394.687,01 RON, datorată de către pârâţii G., E., F. şi F. către bugetul consolidat al statului, reprezentând acciza datorată, asupra următoarelor bunuri imobile şi mobile: casă de lemn cu două camere şi teren intravilan în suprafaţă de 1370 mp, situate în com. Ogra, nr. 444, jud. Mureş, conform CF vechi nr. x a com. Ogra, nr. cadastral x, aparţinând pârâtei E. (...).

Pornind de la situaţia de fapt sus-menţionată, Înalta Curte relevă următoarele aspecte:

Prin finalizarea procesului penal, ca efect al pronunţării sentinţei penale în temeiul acordului de recunoaştere, instanţa penală a lăsat nesoluţionată latura civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 alin. (5) din C. proc. pen.

În condiţiile în care instanţa penală lasă nesoluţionată acţiunea civilă, iar competenţa instanţei penale de a verifica măsurile asigurătorii subzistă doar atâta vreme cât există un proces penal, sarcina de a aprecia asupra angajării răspunderii civile delictuale a autorilor şi asupra necesităţii menţinerii/ridicării sechestrului asigurator, soluţionând cererile părţilor litigante cu acest obiect, revine instanţei civile - instanţa de drept comun competentă să verifice şi să stabilească condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâţilor, potrivit art. 1357 din C. civ.

Până la soluţionarea definitivă a laturii civile a procesului penal (fie de către instanţa penală, fie de către instanţa civilă, în ipoteza reglementată de art. 25 alin. (5) din C. proc. civ.), beneficiarul măsurii asigurătorii - parte civilă în procesul penal - este titularul unei creanţe incerte sau eventuale.

Creanţa devine certă, lichidă şi exigibilă, ca efect al promovării de către persoana vătămată a unui demers judiciar în vederea recuperării prejudiciului cauzat, solicitând şi menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse pe parcursul procesului penal.

În cauză, a fost declanşat de către recurenta-reclamantă prezentul litigiu, prin care s-a statuat cu privire la angajarea răspunderii civile delictuale în persoana fiecărui pârât în parte, dispunându-se obligarea acestora la plata prejudiciului cauzat persoanei vătămate şi necesitatea menţinerii/ridicării măsurilor asigurătorii dispuse în cauză.

Astfel, pentru intimata-pârâtă E. a fost admisă cererea de chemare în judecată şi s-a dispus angajarea răspunderii civile delictuale numai pentru prejudiciul în cuantum de 9.153,15 RON şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate, conform legislaţiei fiscale, începând cu data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data executării integrale a plăţi.

Obligaţia acesteia a fost stabilită în solidar cu F., G. şi F..

Ca efect al hotărârii judecătoreşti pronunţate, recurenta este titularul unei creanţe certe, lichide şi exigibile faţa de intimata-pârâtă E. numai pentru suma de 9.153,15 RON.

Prin recursul declarat, recurenta susţine că prejudiciul datorat de E. ar fi în cuantum de 394.687,01 RON şi nu în cuantum de 9.153,15 RON.

Această critică va fi înlăturată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că prejudiciul în sumă de 394.687,01 RON datorat de intimata-pârâtă E. în solidar cu F., G., F. a fost stabilit de către organele de cercetare penală cu titlu provizoriu, pe parcursul soluţionării dosarului penal.

Prejudiciul reţinut, în mod definitiv, în sarcina intimatei-pârâte E., ca efect al soluţionării acţiunii civile de către instanţa de judecată, este cel stabilit prin prezenta hotărâre judecătorească în sumă de 9.153,15 RON, în cuantumul solicitat chiar de către recurentă-reclamantă, prin cererea de chemare în judecată.

Acest prejudiciu a fost reţinut prin sentinţa civilă nr. 579/22.07.2020 pronunţată de către Tribunalul Mureş, secţia I civilă, în condiţiile în care, pe de o parte, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş a solicitat, prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu E., numai obligarea acesteia la plata sumei de 9.153,15 RON, nu şi la plata sumei de 394.687,01 RON.

De pe altă parte, reclamanta nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva acestei hotărâri, împrejurare faţă de care a fost tranşată, în mod definitiv, chestiunea referitoare la cuantumul prejudiciului datorat de către intimata-pârâtă E..

În aceste condiţii, recurenta, în calitate de persoană vătămată a devenit titular al unei creanţe definitive, certe, lichide şi exigibile în cuantum de 9.153,15 RON faţă de intimata-pârâtă E..

Această creanţă a fost achitată de către debitoare, aspect reţinut de către instanţa de apel şi necontestat de niciuna dintre părţile litigante.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este întemeiată prima critică formulată de către recurentă privind existenţa unei creanţe în cuantum de 394.687.01 RON în sarcina lui E., nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

Cu privire la cea de-a doua critică referitoare la aplicarea greşită a art. 957 alin. (1) din C. proc. civ.- ridicarea sechestrului asigurător dispus asupra casei de lemn cu două camere şi teren intravilan în suprafaţă de 1370 mp, situate în com. Ogra, nr. 444, jud. Mureş, conform CF vechi nr. x a com. Ogra, nr. cadastral x, aparţinând pârâtei E.-, Înalta Curte relevă următoarele:

Potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., măsurile asiguratorii dispuse în procesul penal presupun suspendarea temporară a dreptului de dispoziţie juridică şi/sau materială a proprietarului asupra bunurilor sale mobile sau imobile, cu scopul menţinerii acestora în patrimoniul său spre a putea servi, la nevoie, pentru garantarea executării silite a unei creanţe ce s-ar obţine împotriva sa, constituind măsuri de natură preventivă ce au ca finalitate asigurarea luării măsurii confiscării speciale sau a confiscării extinse, a garantării executării pedepsei amenzii, a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Aşadar, măsurile asiguratorii pentru garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune dispuse în procesul penal au menirea de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor aparţinând învinuitului/suspectului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente şi constau în indisponibilizarea bunurilor mobile şi/sau imobile ale debitorului în vederea vânzării lor în cadrul unei proceduri de executare silită, urmărind realizarea creanţei creditorului la momentul obţinerii de către acesta a titlului executoriu, în caz de neîndeplinire benevolă a obligaţiei de către debitor. Prin instituirea sechestrului, proprietarul bunurilor pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini, măsura afectând, aşadar, atributul dispoziţiei juridice şi materiale, pe întreaga durată a procesului penal, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Se impune, totodată, a fi subliniat că măsurile asigurătorii au, prin natura lor, un caracter provizoriu, temporar, producându-şi efectele până la momentul pronunţării hotărârii definitive, prin care s-a stabilit prejudiciul datorat, când instanţa decide situaţia juridică a bunurilor indisponibilizate.

În egală măsură, trebuie observat că dispariţia sau modificarea temeiurilor, care justifică luarea măsurilor asiguratorii până la concurenţa valorii pagubei, astfel cum este aceasta apreciată la momentul adoptării acestor măsuri, nu exclude, pe întreaga durată a procesului penal, intervenţia organului judiciar pentru restabilirea legalităţii, susţinere care se întemeiază, pe interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 249 din C. proc. pen. care stabilesc condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii, respectiv a prevederilor art. 2502 din C. proc. pen.

Or, în condiţiile în care instanţa penală lasă nesoluţionată acţiunea civilă, iar competenţa instanţei penale de a verifica măsurile asigurătorii subzistă doar atâta vreme cât există un proces penal, sarcina de a aprecia asupra necesităţii menţinerii/ridicării sechestrului asigurator, soluţionând cererile părţilor litigante cu acest obiect revine instanţei civile - instanţa de drept comun competentă să verifice şi să stabilească condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâţilor, potrivit art. 1357 din C. civ. cu referire la dispoziţiile art. 957 alin. (1) din C. proc. civ.

În ipoteza în care instanţa civilă sesizată cu soluţionarea laturii civile a acţiunii penale constată, în urma administrării întregului probatoriu, că pretenţiile părţii vătămate nu sunt întemeiate, aşadar că dispar premisele obţinerii titlului executoriu sau că valoarea pagubei – devenită între timp certă – este mai mică decât cea avută în vedere la momentul instituirii măsurilor asiguratorii sau a fost deja acoperită, are obligaţia de a dispune asupra ridicării/menţinerii măsurilor asiguratorii, astfel cum au fost instituite în procedura penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 957 alin. (1) din C. proc. civ.

În acest sens, chiar prin decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind recursul în interesul legii, instanţa supremă a reţinut că: "instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporţionalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia rezultă atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existen?ei dreptului sau a libertăţii)".

Or, raportat la circumstanţele particulare ale cauzei, justificarea soluţiei de ridicare/menţinere a măsurilor asiguratorii instituite în timpul urmăririi penale, revine instanţei civile sesizate cu acţiunea promovată de către partea vătămată în vederea stabilirii cuantumul prejudiciului, cauzat prin comiterea infracţiunii şi verificarea condiţiile legale pentru menţinerea/ridicarea măsurilor asigurătorii în vederea recuperării acestuia.

Plecând de la normele juridice aplicabile şi, ţinând cont de situaţia de fapt stabilită de către instanţa de apel (plata prejudiciului în cuantum de 9.153,15 RON de către intimata-pârâtă E.), Înalta Curte constată că, în mod corect, a procedat instanţa de apel dispunând ridicarea sechestrului instituit asupra imobilului casă de lemn cu două camere şi teren în suprafaţă de 1.370 m2, înscris în CF x.092 Ogra, nr. cad. x, 967, nr. top. x, situat în comuna Ogra, nr. x, judeţul Mureş, imobil aflat în proprietatea lui E..

În acest sens, Înalta Curte constată că au fost aplicate, în mod corect, de către instanţa de apel dispoziţiile art. 957 alin. (1) din C. proc. civ.

Aceste norme juridice sunt aplicabile şi în ipoteza în care debitorul plăteşte creanţa stabilită, împrejurare faţă de care nu se mai justifică menţinerea sechestrului asigurător, recunoscându-se astfel posibilitatea de a solicita ridicarea sechestrului asigurător nu numai debitorului, care oferă o garanţie îndestulătoare, ci şi aceluia care şi-a îndeplinit obligaţia de plată a prejudiciului cauzat prin comiterea infracţiunii, aşa cum a fost stabilit de către instanţa de judecată.

În acest sens, este interpretarea logică a sintagmei "garanţii îndestulătoare", din cuprinsul art. 957 alin. (1) din C. proc. civ., prin utilizarea argumentului a fortiori, întrucât ipoteza "plăţii" este mult mai puternică decât oricare dintre "garanţii".

Trebuie observat că dispariţia sau modificarea temeiurilor, care au justificat luarea măsurilor asiguratorii până la concurenţa valorii pagubei provizorii, astfel cum este aceasta apreciată la momentul adoptării acestor măsuri, impune instanţei de judecată să reaprecieze asupra ridicării/menţinerii măsurii asigurătorii, în momentul soluţionării, în mod definitiv, a acţiunii civile.

Validarea raţionamentului instanţei de apel este în concordanţă cu jurisprudenţa Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în mod constant, că durata măsurilor asiguratorii trebuie să fie proporţională cu scopul urmărit prin impunerea acestora, în caz contrar ar contraveni standardelor europene de protectie a dreptului de proprietate (Cauzele Forminster Enterprises Limited c. Cehiei, Iordăchescu vs. România, Credit Europe Leasing IFN S.A. vs. Romania).

Pentru toate considerentele expuse, instanţa de recurs reţine că au fost aplicate, în mod corect, dispoziţiile art. 957 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind întemeiată critica formulată.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie relevă faptul că nu sunt contradictorii considerentele deciziei atacate, aşa cum pretinde, în mod greşit, recurenta prin criticile formulate.

Pornind de la considerentele evocate în cercetarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., care reprezintă situaţia premisă în analizarea celui de-al doilea motiv de recurs invocat, se constată că, prin hotărârea instanţei de apel, se argumentează, în mod clar şi coerent, că măsura sechestrului asigurător instituit asupra imobilului casă de lemn cu două camere şi teren în suprafaţă de 1.370 m2, înscris în CF x.092 Ogra, nr. cad. x, 967, nr. top. x, situat în comuna Ogra, nr. x, judeţul Mureş, imobil aflat în proprietatea lui E. este ridicată, ca efect al împrejurării că prejudiciul stabilit în sarcina lui E. a fost în cuantum de 9.153,15 RON şi a fost achitat de către debitoare.

Împrejurarea că, pe parcursul desfăşurării procesului penal, s-ar fi reţinut în sarcina debitoarei un prejudiciu mai mare, nu mai are relevanţă în condiţiile în care, în urma prezentului demers judiciar, s-a statuat în mod definitiv cu privire la valoarea prejudiciul final datorat de către E..

Pentru motivele expuse, se constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Ultima critică se referă la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 451 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte obligativitatea suportării cheltuielilor de judecată de către partea care a căzut în pretenţii,

Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie reţine că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părţii "care cade în pretenţii", întemeiată atât pe dispoziţiile art. 451 din C. proc. civ. (normele de drept procedural), cât şi pe dispoziţiile art. 1357 C. civ. (normele de drept substanţial), care justifică acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de un litigiu într-un alt litigiu.

Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanţe a unei cereri/acţiuni ce se dovedeşte a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieşi din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumţia că nu datorează nimic nimănui), fie susţinerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumţia relativă sus-amintită). Astfel înţeleasă, în culpă procesuală, aşa cum este definită şi pe care se întemeiază reglementarea din art. 453 noul C. proc. civ., "partea care cade în pretenţii", poate fi atât reclamantul, cât şi pârâtul.

Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părţii care a căzut în pretenţii, fapta acesteia declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor, pe care partea care a câştigat procesul a fost nevoită să le realizeze.

Se constată că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată – în care este inclus şi onorariul apărătorului părţii ce a avut câştig de cauză – îl reprezintă culpa procesuală a părţii adverse, care prin atitudinea sa a condus la declanşarea litigiului.

Existenţa culpei procesuale în situaţia obligării la plata acestora a părţii căzute în pretenţii este consacrată prin decizia nr. 19/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2014 şi prin decizia nr. 59/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871/6 noiembrie 2017.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine culpa procesuală a recurentei, ale cărei apărări formulate în calea de atac a apelului au fost considerate neîntemeiate, împrejurare faţă de care a pierdut în calea de atac a apelul.

Astfel, în mod legal a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial, achitat de către E., cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în calea de atac a apelului.

Pentru toate considerentele expuse, având în vedere că nu sunt întemeiate criticile formulate, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6) şi pct. 8) din C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, aflată în structura organizatorică a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Braşov, împotriva deciziei nr. 785/A din data de 04 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, aflată în structura organizatorică a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Braşov, împotriva deciziei nr. 785/A din data de 04 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.