Jurisdictional conflict in execution objection: unity of the execution court versus absolute territorial incompetence for institutional entities

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş în data de 10.01.2023, contestatorul Tribunalul Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., anularea tuturor actelor de executare şi a executării silite înseşi, iar în subsidiar, să se dispună diminuarea cheltuielilor de executare silită.

Totodată, a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi a solicitat suspendarea executării silite.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 834/09.03.2023, Judecătoria Târgu Mureş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

A reţinut instanţa că, prin încheierea civilă nr. 6253/11.11.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de către Judecătoria Sibiu, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite demarate în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 354/26.02.2016, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1832/21.09.2016 a Curţii de Apel Piteşti şi sentinţa civilă nr. 174/01.02.2016, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1319/24.05.2016 a Curţii de Apel Piteşti, la cererea intimatelor din prezenta cauză, împotriva debitorilor contestatori Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia.

Încheierea de încuviinţare a fost corectată prin încheierile de îndreptare eroare materială din data de 25.11.2022 (dosar nr. x/2022), respectiv 09.12.2022 (dosar nr. x/2022).

Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. şi cu Deciziile în interesul legii nr. 20/2021 şi nr. 27/2021 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a reţinut că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Sibiu, acesteia revenindu-i şi competenţa de soluţionare a prezentei contestaţii la executare.

Prin sentinţa nr. 1620/24.04.2023, Judecătoria Sibiu a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că, raportat la data începerii executării silite în dosarul nr. x/2022, respectiv 03.11.2022, conform art. 24 şi art. 25 alin. (1) C. proc. civ., art. 651 alin. (1) C. proc. civ. avea următorul conţinut: "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Deşi acest text de lege era aplicabil la data încuviinţării executării silite, etapă în care reclamant este creditorul, în momentul formulării contestaţiei la executare de către debitorul Tribunalul Sibiu au devenit incidente prevederile art. 127 alin. (1) şi (2)1 C. proc. civ., care reglementează un caz de necompetenţă teritorială de ordine publică.

Potrivit textului legal, dacă o instanţă de judecată are calitatea de reclamant/contestator într-o cauză de competenţa sa ori a unei instanţe inferioare, va sesiza în mod obligatoriu una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află.

Fiind un caz de necompetenţă teritorială absolută ce a intervenit doar la data formulării contestaţiei la executare de către debitorul Tribunalul Sibiu, caz ce înlătură aplicarea regulii instituite de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., soluţionarea prezentei contestaţii la executare nu se poate realiza de Judecătoria Sibiu, dată fiind calitatea contestatorului de instanţă ierarhic superioară.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru argumentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură în materia competenţei teritoriale a instanţei de executare, în soluţionarea unei contestaţii la executare, Judecătoria Târgu Mureş făcând aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare, în timp ce Judecătoria Sibiu s-a raportat la prevederile art. 127 C. proc. civ., dată fiind calitatea de debitor, în cauză, a Tribunalului Sibiu.

Prin încheierea civilă nr. 6253/11.11.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de către Judecătoria Sibiu (astfel cum a fost completată ulterior), a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite demarate în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 354/26.02.2016, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1832/21.09.2016 a Curţii de Apel Piteşti şi sentinţa civilă nr. 174/01.02.2016, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1319/24.05.2016 a Curţii de Apel Piteşti, la cererea intimatelor din prezenta cauză, împotriva debitorilor contestatori Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin prezentul demers judiciar, contestatorul Tribunalul Sibiu solicită anularea tuturor actelor de executare şi a executării silite înseşi, iar, în subsidiar, să se dispună diminuarea cheltuielilor de executare silită.

Totodată, a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi a solicitat suspendarea executării silite.

Conform Deciziei nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite este judecătoria care a încuviinţat executarea silită, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "(...) ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care-exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu-toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni spre competenţa aceleiaşi instanţe de executare".

Întrucât, în cauză, instanţa care a încuviinţat executarea silită este Judecătoria Sibiu, în considerarea celor statuate prin Decizia în interesul legii nr. 20/2021, mai sus menţionată, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine acestei instanţe.

Referitor la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se reţine că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competenţă (în favoarea altei instanţe, aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanţa competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviinţarea executării silite şi când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanţa competentă să soluţioneze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speţă se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conţinute în Decizia în interesul legii nr. 20/2021.

Astfel fiind, aspecte legate de obiecţii în legătură cu imparţialitatea instanţei, dată fiind calitatea creditorilor, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu legală, de competenţă.

Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi cum în cauză încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Sibiu, în favoarea acesteia se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.