Child maintenance jurisdiction: application of alternative vs. exclusive territorial competence for protective measures

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea în data de 15.11.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., prin reprezentant legal B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., obligarea acestuia la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea sa, în cuantumul procentual prevăzut de lege, respectiv 17% din veniturile pe care le realizează, de la data introducerii cererii şi până la majorat sau intervenţia altor dispoziţii legale, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 499 şi art. 529 C. civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare, a arătat că nu se opune la admiterea în parte a cererii, în sensul obligării sale la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 1/6 din venitul net de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la împlinirea vârstei de 18 ani sau noi dispoziţii.

Pe calea cererii reconvenţionale, a solicitat, în principal, stabilirea locuinţei minorului la tată, iar în subsidiar a solicitat încuviinţarea unui program de relaţii personale cu privire la minor, conform celor arătate în actul procedural.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 677/14.02.2023, Judecătoria Oradea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

A reţinut instanţa că, potrivit susţinerilor părţilor, care se coroborează cu cele reţinute în cuprinsul anchetelor sociale efectuate în cauză, minorul A. se află în prezent în îngrijirea mamei şi locuieşte împreună cu aceasta în Arad.

Faţă de împrejurarea că minorul locuia la data introducerii cererii şi locuieşte şi în prezent împreună cu mama sa în municipiul Arad, având în vedere că potrivit H.G. nr. 337/09.07.1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, municipiul Arad, din judeţul Arad, se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Arad, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.

Nu pot fi primite susţinerile părţilor conform cărora domiciliul pârâtului se află în Oradea şi că acest fapt ar atrage competenţa Judecătoriei Oradea, întrucât dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. instituie un caz de competenţă exclusivă, în timp ce competenţa dată de domiciliul sau reşedinţa pârâtului, în baza art. 107 C. proc. civ., este una de drept comun, care se aplică în lipsa altor dispoziţii imperative.

De asemenea, dispoziţiile art. 113 C. proc. civ. stipulează cazuri de competenţă alternativă celor prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., iar nu şi celui prevăzut la art. 114 din cod.

Totodată, prin decizia nr. 180/30.01.2019 (regulator de competenţă), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţionat că măsurile de ocrotire ale minorului sunt forme de ocrotire ce atrag aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., fiind instituită o competenţă teritorială exclusivă, cu caracter de normă specială faţă de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, decizia nr. 1046/13.05.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie face referire la relaţia dintre art. 107 şi art. 113 din C. proc. civ., speţa cu privire la care s-a pus în discuţie această relaţie fiind una care nu a implicat referiri la situaţia vreunui minor, fiind vorba despre o obligaţie de întreţinere între foşti soţi şi nicidecum între părinte-copil.

De altfel, în prezenta cauză există şi petite de stabilire a locuinţei minorului, respectiv program de vizită, pe lângă cel privind pensia de întreţinere.

Prin sentinţa nr. 1879/04.05.2023, Judecătoria Arad a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că limitele iniţiale ale învestirii judiciare privesc solicitarea de a se stabili pensia de întreţinere datorată de pârât reclamantului, astfel că instanţa competentă teritorial se determină în funcţie de obiectul cererii introductive de instanţă, iar nu în funcţie de cererea incidental-reconvenţională (definită de art. 30 alin. (6) C. proc. civ. ca fiind o cerere formulată în cursul unui proces), deoarece, în cazul cererilor incidentale, art. 123 C. proc. civ. prevede expres că acestea se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120, dispoziţie care se aplică şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat, iar când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile.

Pe de altă parte, contribuţia părinţilor la întreţinerea copilului reprezintă un drept al copilului şi o obligaţie solidară a părinţilor, conform art. 499 alin. (1) C. civ., nefiind o măsură de ocrotire a persoanei fizice în sensul art. 114 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 106 alin. (1) C. civ., ocrotirea copilului fiind deja realizată prin părinţi, procesul nepurtând asupra schimbării formei de ocrotire, ci doar asupra exercitării îndatoririlor părinteşti, având în vedere obiectul cererii principale.

În acelaşi sens, a opinat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1046/13.05.2021, raţiunea juridică a hotărârii fiind interpretată de Judecătoria Oradea dincolo de contenciosul tranşat, apreciind neconform că art. 114 alin. (1) C. civ. s-ar aplica copiilor, în pofida formulării exprese că se adresează tuturor persoanelor fizice supuse unei forme de ocrotire.

Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă regula de stabilire a competenţei teritoriale, alegerea de competenţă fiind realizată de reclamant în baza art. 116 C. proc. civ., atunci când acesta a decis să se adreseze instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul pârâtul, instanţă care a devenit legal învestită ab initio, îndrituită a examina fondul.

Totodată, instanţa a constatat neconformitatea înscrierii pe coperta dosarului şi în Ecris a calităţii procesuale active în raport cu disponibilitatea procesuală indicată expres, pe care a îndreptat-o din oficiu, în sensul că reclamant este A., reprezentat legal de mama B., conform disponibilităţii procesuale manifestate.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru argumentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de calificarea juridică diferită dată cererii în obligarea la plata pensiei de întreţinere corespunzătoare minorului.

Astfel, în timp ce Judecătoria Oradea a reţinut aplicabilitatea în cauză, în raport cu obiectul cererii introductive de instanţă, a dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., Judecătoria Arad a reţinut că cererile prin care se tinde la stabilirea contribuţiei părinţilor la întreţinerea copilului nu constituie o măsură de ocrotire, în sensul prevederilor anterior indicate.

Înalta Curte constată că litigiul pendinte are ca obiect o acţiune în pretenţii, prin care se tinde la stabilirea unei pensii de întreţinere şi la obligarea pârâtului la plata acesteia către minor.

Prin urmare, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 2 fiind stipulat că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii.

Prin urmare, întrucât reclamantul şi-a manifestat dreptul de opţiune reglementat de lege, în sensul de a învesti instanţa de la domiciliul pârâtului, în speţă Judecătoria Oradea, în acord cu dispoziţiile legale anterior menţionate, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine acestei instanţe.

Astfel, odată aleasă competenţa de soluţionare a cauzei, aceasta dobândeşte caracter definitiv, nemaifiind posibilă declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente alternativ.

În atare circumstanţe, reţinerea Judecătoriei Oradea, în sensul că "în prezenta cauză există şi petite de stabilire a locuinţei minorului, respectiv program de vizită" care ar atrage, astfel, competenţa Judecătoriei Arad, este eronată, în circumstanţele în care respectivele petite au fost deduse judecăţii prin cererea reconvenţională a pârâtului, ipoteză în care îşi găseşte aplicarea cazul de prorogare legală de competenţă prevăzut de dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care cererile incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 din acelaşi cod.

Faţă de natura cererii de chemare în judecată, care vizează obligaţia de întreţinere, şi în raport de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.