Car transfer suit assigned to initially seized Reghin Court over tacit prorogation of jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin la data de 06.12.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la transcrierea autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, în caz contrar hotărârea judecătorească să ţină loc de act apt pentru radierea autoturismului; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 389/11.05.2023, Judecătoria Reghin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

A reţinut instanţa că, faţă de obiectul cererii (obligaţie de a face), în cauză sunt incidente dispoziţiile generale privind stabilirea competenţei.

Potrivit art. 107 din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.

Întrucât din cuprinsul cererii introductive reiese că pârâtul domiciliază pe raza localităţii Sângeru, judeţul Prahova, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în a cărei circumscripţie teritorială se află această localitate, respectiv Judecătoria Ploieşti.

Prin sentinţa nr. 4223/20.06.2023, Judecătoria Ploieşti a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Reghin, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că, faţă de obiectul cererii şi calitatea părţilor, în cauză nu sunt incidente norme de ordine publică privind competenţa teritorială, iar pârâta nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Reghin.

Ca atare, invocarea din oficiu a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Reghin s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanţei necompetente revenea exclusiv pârâtei, care nu a înţeles să invoce excepţia prin întâmpinare.

Chiar dacă art. 131 C. proc. civ. obligă instanţa ca la primul termen de judecată să verifice dacă material, general şi teritorial este competentă să soluţioneze cauza, judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei, dacă constată că domiciliul pârâtului este în circumscripţia unei alte judecătorii şi acesta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, prin întâmpinare, rămâne învestit cu acţiunea formulată, pentru că nu are prerogativa legală de a invoca excepţia necompetenţei, iar competenţa rămâne câştigată instanţei iniţial învestite, legiuitorul dând prevalenţă principiului disponibilităţii, după cum rezultă din dispoziţiile art. 107 coroborat cu art. 130 alin. (3) şi art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin, pentru argumentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de modalitatea diferită în care cele două instanţe aflate în conflict au apreciat asupra regimului de invocare a excepţiei necompetenţei teritoriale în legătură cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Din interpretarea textului de lege anterior referit rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta este competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situaţia necompetenţei de ordine privată, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declinarea competenţei.

În această situaţie, nici chiar reclamantul, după introducerea cererii de chemare în judecată, nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

Aşadar, competenţa teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularităţi în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de necompetenţă.

Litigiul pendinte are ca obiect o acţiune în obligaţie de a face, astfel încât, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun ale art. 107 C. proc. civ.

Din actele dosarului rezultă că pârâtul, care nu a formulat întâmpinare, nu a înţeles la niciun moment să invoce incidentul necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Reghin, ca primă instanţă sesizată de către reclamant, şi în acest fel, s-a acoperit o eventuală necompetenţă teritorială a instanţei învestite iniţial cu soluţionarea cauzei.

Astfel, în situaţia în care pârâtul nu înţelege să invoce excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată, instanţa învestită prin cererea de chemare în judecată de reclamant rămâne competentă să judece cauza.

Aceasta deoarece, fiind vorba despre o competenţă teritorială relativă, neinvocarea de către pârât, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a excepţiei de necompetenţă prezumă împrejurarea că părţile au convenit tacit la prorogarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, instanţa de judecată neputând să îşi decline competenţa din oficiu.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere caracterul de ordine privată al normelor de competenţă incidente în speţă, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.